Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 8
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1306 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, a pârâților intimați Tribunalul Suceava si Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați:, -, G, G-, -,.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 6074/86 din 8.10.2007, reclamanții, -, G, G-, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Motivând acțiunea reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 în sensul că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei, doar judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani. În raport de definiția discriminării raportat la efectele ordinului invocat, s-a susținut existența unei discriminări prin stabilirea unui tratament diferențiat și excluderea de la acordarea stimulentelor a judecătorilor cu o vechime în activitate mai mare de 3 ani, tratament de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice recunoscute prin lege.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii susținând că nu poate fi reținută vreo încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 sau a dispozițiilor constituționale care reglementează egalitatea în drepturi, arătând că nu există nici un act normativ care prevede sau garantează dreptul de-a primi stimulente pentru judecători sau alți salariați din sistemul justiției, iar Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație specială, regulile urmând a fi stabilite prin norme interne. Ori, nefăcând parte din categoria drepturilor fundamentale sau celor recunoscute de lege, ci doar existând posibilitatea acordării de stimulente, nu se poate reține existența unei atingeri aduse folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani. În acest sens a mai susținut că în mod greșit a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării existența unei discriminări, întrucât, spre deosebire de indemnizația de încadrare sau premiul anual, acordarea stimulentelor depinde de o multitudine de factori cum ar fi existența fondului cu destinație specială, obiectivele urmărite în politica de reformare a sistemului judiciar, calitatea activității desfășurate sau alte criterii de performanță apreciate ca fiind prioritare, Criteriile au fost stabilite conform normelor interne, optându-se pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1306 din 1 noiembrie 2007 a dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G-, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății;
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Suceavaa reținut că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Cum această hotărâre nu a fost atacată potrivit art. 195alin. 9 și 10 din nr.OG 137/2000, la instanța de contencios administrativ, constituie de drept titlu executoriu conform dispozițiilor art. 195alin. 10 din reglementarea enunțată.
Au fost enunțate și dispozițiile art. 155 din Codul muncii, potrivit căruia salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurilor precum și alte adaosuri, având așadar două componente, respectiv partea fixă cu referire la salariul de bază și partea variabilă, determinată prin adaosuri și alte sporuri.
Totodată s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care a instituit principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, a dispozițiilor art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 referitor la principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării precum și dispozițiilor art. 20 din Constituția României.
S-a argumentat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei dar această practică din punct de vedere al salarizării este discriminatorie fiind încălcate dispozițiile legale în această materie, iar instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de salariați a condus la aplicarea unui tratament diferențiat cu consecința unui tratament diferit în stabilirea drepturilor salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii fiind încălcate astfel dispozițiile art. 16 din Constituție dar și dispozițiile nr.OG 137/2000 precum și reglementările internaționale.
Cum discriminarea a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea enunțată, care are caracter de titlu executoriu. s-a reținut necesitatea acordării despăgubirilor actualizate în funcție de rata inflației, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește efectuarea modificării în carnetele de muncă, au fost reținute dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, act oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea în funcție, meserie și specialitate, timpul de muncă în condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, dar întrucât sumele acordate reclamanților nu au caracterul drepturilor enunțate prin acest act normativ nefiind necesară înscrierea în cartea de muncă, a fost respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs atât Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Astfel, Ministerul Justiției a susținut nelegalitatea sentinței invocând greșita aplicare a dispozițiilor legale arătând că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției respectiv pentru aparatul propriu al Ministerului Justiției și pentru personalul instanțelor judecătorești cu repartizarea sumelor alocate la judecătorii din cadrul judecătoriilor, cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani, precum și pentru alte categorii de persoane și anume consilierii de reintegrare socială și supraveghere, funcționarii publici și personalul contractual al instanțelor judecătorești.
S-a mai susținut că repartizarea stimulentelor pentru personalul instanțelor s-a efectuat potrivit normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 iar criteriile au fost stabilite conform politicii de dezvoltare a sistemului judiciar și a obiectivelor generale ale Ministerului Justiție în calitate de ordonator de credite.
Instanța de fond nu a analizat natura stimulentelor în sensul că acestea sunt drepturi de natură salarială, fiind concepute ca "drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de criteriile pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare".
Cum repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce puteau fi luate în considerare la acordarea acestor drepturi iar criteriile reținute prin Ordinul nr. 1921/C/2005 aveau rolul de recomandare, aplicându-se tuturor persoanelor care se aflau în situații similare, nu se poate reține vreo discriminare sau o diferențiere nepermisă. În consecință a solicitat admiterea recursului cu consecința modificării sentinței, în sensul respingerii ca nefondate a contestației.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, documentației existente la dosar, se constată următoarele:
Potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prin art. 36 s-a stabilit că Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiției pot constitui un fond de premii lunar, fond din care se pot acorda premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat direct la obținerea unor rezultate în activitate.
Conform art. 37 din legea enunțată premiile anuale pot fi reduse sau nu vor fi acordate în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar drepturi anulate în cazul persoanelor care au fost înlăturate din funcție pentru fapte imputabile.
Ulterior, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin art. 74 legiuitorul a stabilit că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și alte criterii prevăzute de lege. Ori, prin formularea generală de "remunerație fac parte toate drepturile, inclusiv premiile și stimulentele".
Potrivit Ordinului nr. 2404/C din 23.08.2004 emis de Ministrul Justiției în conformitate cu nr.HG 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției au fost aprobate Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Prin art. 4 al acestor reglementări au fost enunțate principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor, acestea fiind enunțate la alin. 1, respectiv rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale de "bine" sau "foarte bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modului de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și lipsa sancțiunilor disciplinare conform alin. 2 al aceluiași text, Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activitățile științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități ci caracter deosebit.
Pentru acordarea stimulentelor și premiilor personalului din cadrul sistemului justiției pentru anul 2005 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005.
Astfel prin art. 2 s-a stabilit că "stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acesteia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne. Deși Normele interne prevăd în art. 4 alin. 1 criteriile sus-menționate de acordare a stimulentelor, iar Ordinul Ministrului Justiției face trimitere la aceste norme, art. 2 din Ordinul 1921/C/15.12.2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime. De altfel, nici Nota de informare a Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului Justiției nu motivează introducerea acestui criteriu.
Acordarea acestor stimulente a fost motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă".
Prin acest ordin s-au acordat preferențial stimulente financiare categoriei socio-profesionale a judecătorilor, dar cu impunere fără nici o justificare a condițiilor de vechime între 0-3 ani, preferință care a determinat excluderea de la acordarea stimulentelor a tuturor judecătorilor care aveau o vechime în funcție de peste 3 ani, tratament de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor, recunoscute prin lege.
S-a manifestat așadar față de toți judecătorii care aveau o vechime mai mare de 3 ani în funcție o discriminare directă, dovedită prin existența unui tratament diferențiat, manifestat prin excluderea acestor judecători în special a celor de la instanțele superioare - tribunale, curți de apel - și stabilirea unei preferințe nejustificate pentru judecătorii cu vechimea între 0-3 ani, prin adoptarea unui criteriu de discriminare respectiv, vechimea în funcție, care nu a fost avut în vedere nici de legiuitor, dar nici de ordonatorul principal de credite, respectiv de Ministerul Justiției, la emiterea normelor de aplicare a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997. Consecința a fost stabilirea unui tratament diferențiat, efectul direct fiind înlăturarea tuturor judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani de la exercițiul unui drept recunoscut de lege respectiv dreptul de a participa la acordarea stimulentelor sau premiilor la al cărui cuantum au participat în mod direct prin activitatea de judecată desfășurată.
Au fost încălcate astfel dispozițiile Codului muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care prin art. 5 și 6 a stabilit că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii fiind interzisă atât discriminarea directă cât și cea indirectă.
Măsura instituită prin Ordinul nr. 1921/C din 15.12.2005 de Ministrul Justiției - (ordin care de altfel nici nu a fost publicat în ) constituie un caz inadmisibil de discriminare directă, întrucât prin textul art. 2 din nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 se prevedea că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu care au ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Pe de altă parte atât reglementările legale enunțate dar și prevederile art. 4 și 16 din Constituție care consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării trebuie analizate prin prisma dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală a statului care stipulează că drepturile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Ori art. 3 din această convenție internațională prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală.
Totodată, este de subliniat și faptul că prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în vigoare începând cu 1.04.2005 dreptul la un tratament egal, respectiv interzicerea discriminării a devenit un drept cu existența, independența, legat de exercitarea oricăror drepturi recunoscute de lege.
În acest sens este edificatoare și Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 adoptată de Colegiul Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care raportându-se la dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C din 15.12.2005 a reținut că acordarea de salariale magistraților, reprezintă un scop legitim dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop, și a hotărât că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1 și 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, recomandând eliminarea discriminării constatate.
Drept consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că hotărârea enunțată a devenit titlu executoriu.
De altfel, Ministerul Justiției s-a conformat parțial, celor dispuse de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, adoptând un nou Ordin pentru aprobarea normelor interne de repartizare a fondurilor constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, respectiv Ordinul nr.1008 din 19.04.2006 publicat în nr. 446/2006.
Față de cele reținute vor fi respinse și susținerile recurentei că stimulentele stabilite ce au fost acordate judecătorilor cu vechime de 0-3 ani nu au natura unui drept salarial, ci sunt drepturi suplimentare care au un caracter incert, iar criteriile stabilite considerate ca discriminatorii aveau doar caracter de recomandare întrucât dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 se referă la orice deosebire, excludere, preferință cu consecințe asupra drepturilor omului și libertățile fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, cu referire directă la drepturile economice ale persoanelor.
Cum potrivit art. 74 din Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut faptul că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație în raport au nivelul instanței, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, cu mențiunea expresă că aceste drepturi nu pot fi discriminate, sentința instanței de fond este corectă.
Drept consecință, nefiind reținute motive de nelegalitate și nici motive de casare de ordine publică în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă recursul Ministerului Justiției va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 1306 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex. 2/1.02.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
