Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 7
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții legali, împotriva sentinței nr.1305 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, al pârâților intimați Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA și reclamanții intimați - și.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr. 6064/86/5.10.2007 reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamante a sumei de 1700 cu titlu de despăgubiri reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății respective.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulentele financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani în sumă de 1700 lei, motivat de ocazia sărbătorilor de iarnă.
Au arătat reclamantele că, Hotărârea nr. 15 din 23.01 2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 și 15 din nr.OG 137/2000 republicată.
În dovedirea cererii s-a depus în copie Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că nu există nici un act normativ care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției, încât nu se poate susține că a existat discriminare.
Pe de altă parte aceste stimulente nu intră în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor.
Prin sentința civilă nr. 1305/01.11.2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantelor și a obligat pe pârâții Ministerul Finanțelor și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantelor suma de 1700 lei pentru fiecare cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport cu rata de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrații cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8, alin.3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 192alin. 9 și 10 din nr.OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată în instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind titlu executoriu.
Astfel, orice obiecție ar avea Ministerul Justiției cu privire la stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu mai pot avea nici un efect în prezentul litigiu.
Într-un alt sens, potrivit art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Astfel salariul nu este reprezentat numai din partea fixă și principală - salariul de bază, ci și din partea variabilă - sporuri și adaosuri.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, iar nr.OG 137/2000 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
Art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Ori, prin Ordinul Ministerului Justiției, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și nr.OG 137/2000.
Instituirea unor stimulente numai în favoarea unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o nelegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleași profesii.
Art. 16 din Constituția României prevede că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Ca atare salariații care își desfășoară activitatea în condiții identice nu trebuie tratați în mod diferit, a proceda astfel înseamnă discriminare.
În speță, discriminarea a fost reținută, prin titlu executoriu de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, încât orice alte interpretări sunt lipsite de relevată.
Așadar, prima instanță a admis acțiunea în sensul formulat.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției, pe care o consideră criticabilă.
În dezvoltarea motivelor recurentul a arătat că fondul de stimulente acordat judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, reprezintă drepturi suplimentare, care pot fi acordate salariaților în raport de anumite criterii, care se stabilesc în funcție de voința exclusivă a angajatorului.
Repartizarea acestor stimulente a avut la bază normele interne ale Ministerului Justiției nr. 1404, care în afară de vechimea minimă a magistraților în muncă a avut la bază și alte criterii, iar criteriul reținut de ordonatorul de credite prin Ordinul nr. 1921/C/2005 a avut caracter de recomandare, fără a avea caracterul unui drept exigibil.
Ca atare stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, există o sumă de bani acordată magistraților tineri în scopul sensibilizării acestora în a obține performanțe profesionale, în contextul reformei justiției.
Acest premiu are un caracter incert imposibil de prevăzut astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă și exigibilă și cu atât mai mult acordarea sa nu trebuie interpretată ca având efect discriminatoriu.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod proc. civilă, recurenta consideră în opinia sa recursul ca fiind admisibil solicitând drept consecință modificarea sentinței în sensul respingerii pe fond a acțiunii.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și prevederile legale în materie, curtea constată că recursul nu este fondat.
din postulatul general al demnității egale a tuturor ființelor umane, principiul nediscriminării este un principiu matricol al protecției internaționale a drepturilor omului, afirmat în absolut toate instrumentele internaționale și motivele de garantare a drepturilor fundamentale ale omului.
Acest principiu impune ca oricărei persoane să îi fie rezervat un tratament egal și implică existența unei norme juridice ce prescrie egalitatea de tratament.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Fundamentale ale Omului, Carta Europeană a Drepturilor Omului adoptată în 2002, Constituția României în art. 20, nr.OG 137/2002, sunt norme internaționale și interne care stabilesc o interdicție generală a discriminării.
Există inegalitate de tratament când o persoană este pusă într-o situație dezavantajoasă față de alta.
În speță, nu se pot susține motivele recurentei care consideră premiul acordat judecătorilor cu vechimea cuprinsă între 0-3 ani, că nu ar fi o discriminare întrucât acest premiu nu ar face parte din salariu, că ar avea o natură specială, că nu este un drept imuabil, absolut.
Aceste afirmații sunt în coliziune cu dispozițiile Codului Muncii (art. 155) care prevăd în mod expres că salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principială - salariul de bază; ci si de sporuri și adaosuri - partea variabilă.
Așadar sub acest aspect susținerile recurentei urmează a fi înlăturate.
Pentru a ne afla în fața unei discriminări tratamentul diferențiat trebuie privit prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile, iar nu identice sau similare.
Ori, reclamanții ca magistrații cu o vechime peste 3 ani se află în situație comparabilă cu magistrații cu vechime de 0 - 3 ani, numai că cei dintâi au fost dezavantajați față de ceilalți prin neacordarea premiului.
Că în cauză a existat discriminare, o confirmă și Hotărârea nr. 15, Consiliul Național al Combaterii Discriminării, care a rămas definitivă prin neatacare și constituie titlu executoriu.
Cum sentința pronunțată de Tribunalul Suceava este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod proc. civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr.1305 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
jud. fond,
tehnored.
ex.2/17.01.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
