Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în S,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1297 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, a pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, al Tribunalului Suceava, al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați:, (fostă ), -, (fostă ), (fostă -), -, a,.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 5726/86/17.09.2007, reclamanții, (fostă ), -, (fostă ), (fostă -), -, a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor Publice B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 15 septembrie 2004 - 15 septembrie 2007, actualizată în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor pentru tot personalul auxiliar de specialitate și obligarea ultimului pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate pentru perioadele sus menționate.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate al Judecătoriei Rădăuți, că prin art. 6 alin. 2 din Codul muncii se consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, în art. 1 alin. 2, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art. 20 din Constituția României arată că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Contrar acestor principii, prin art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, respectiv nr.OG 83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salarul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Prin urmare, susțin reclamanții, personalul auxiliar de specialitate din componența Judecătoriei Suceava, în afara celui de la executări penale, sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, fiind evocate dispozițiile art. 50/1996, dispozițiile Legii nr. 50/1996, potrivit cu care, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar expres prevăzută de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
S-a apreciat că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Nici dispozițiile Codului muncii invocate de reclamanți nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, întrucât nu tot personalul auxiliar desfășoară o activitate egală.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1297 din 01.11.2007, a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanții, (fostă ), -, (fostă ), (fostă -), -, a, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut, aferentă perioadei 15.09.2004 - 01.02.2007, respectiv 10% din salariul de bază pentru perioada 02.02.2007 - 01.11.2007, actualizate în raport de rata inflației, la data efectuării plății;
- a obligat Ministerul Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Suceavaa avut în vedere, în esență, prevederile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, care stipulează că, salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 27/2004, prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Referitor la situația reclamanților, raportat la prevederile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, instanța de fond a constatat că are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul formulat în temeiul art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ. recurentul Ministerul Justiției a criticat sentința primei instanțe, susținând, în esență, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariu a fost stabilită de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat, evocând în acest sens și prevederile nr.OG 8/2007 privind acordarea indemnizației lunare de 10% doar în anumite situații, pentru grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării, a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă.
Totodată a invocat disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. susținând că, deși s-a reținut disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și că OG nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, concluzionează totuși că, întrucât reclamanții sunt grefieri și deși nu au desfășurat în mod concret activități prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, în virtutea funcției sunt îndreptățiți totuși să beneficieze de acest spor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a criticat sentința, susținând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile legilor bugetare anuale, arătând că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, a susținut că, prin neacordarea indemnizației nu pot fi considerate a fi încălcate disp. art. 41 și 53 din Constituție, întrucât acestea vizează munca și protecția socială a muncii, că nu sunt încălcate disp. art. 6 din Codul muncii sau cele stabilite prin nr.OG 137/2000, iar acordarea sporului numai unei categorii de grefieri nu are natura unei măsuri discriminatorii.
Analizând sentința, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate, curtea le constată nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul Ministerului Justiției, se constată că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile art. 304 pct. 4. pr. civ. ce se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, a disp. art. 6 din Codul muncii, care se referă la stabilirea unui drept de plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Astfel, instanța de fond, în acord cu prevederile art. 20 din Constituția României a stabilit că reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Judecătoriei Suceava, că nu au beneficiat de sporul de 10%, fiind discriminați din punct de vedere al salarizării, fiind încălcate dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată și completată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Drept consecință, în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4. pr. civ. respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Nici motivul de recurs bazat pe art. 304 pct. 9. pr. civ. nu poate fi considerat întemeiat, întrucât în mod corect au fost respinse susținerile din întâmpinarea Ministerului Justiției, în sensul că reclamanții, deși sunt tot grefieri, nu ar fi într-o situație analogă ori comparabilă, întrucât nu îndeplinesc sarcinile diferite și suplimentare prevăzute în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996; că, dimpotrivă, aceștia se află în aceeași situație, deoarece, conform art. 38 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, repartizarea grefierilor pe secții și compartimente de activitate se face de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora.
S-a reținut, corect de asemenea, că, potrivit art. 42 alin. 2 din același regulament, atribuțiile grefierilor sunt cuprinse în fișele posturilor, fișe care pot fi modificate oricând, în funcție de nevoile instanței.
Referindu-se la prevederile art. 50 alin. 5, 52 alin. 2, 54 alin. 2, 56 alin. 2, 57 alin. 2, 60 alin. 2 și art. 62 alin. 2 din Regulament, primii grefieri, grefierii șefi de secție, cei de ședință, cei delegați la executări penale, silite, contravenționale, statisticienii și arhivarii, îndeplinesc, în limitele funcției, orice alte atribuții stabilite de președintele instanței ori vicepreședinte, conform legii.
Interpretând dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța de fond judicios a apreciat că orice grefier se bucură de premisele necesare pentru desfășurarea atribuțiilor prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, pentru acordarea sporului de 10%, întrunind toate cerințele de funcție și pregătire pentru aceste activități; că aceste atribuții specifice nu exced funcției generice de grefier, ci se circumscriu acesteia, putând fi îndeplinite de orice grefier, încât grefierii reclamanți sunt oricând potențiali însărcinați cu exercitarea lor.
S-a mai reținut, în concluzie, că acei reclamanți care au calitatea de grefieri sunt în situații analoage cu ceilalți, care au beneficiat de sporul de 10% prevăzut de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, mai puțin reclamanții registratori, consilierii de reintegrare, aprozii și agenții procedurali.
Corect se reține, în considerentele sentinței recurate, că nu există un scop legitim care să impună acordarea acestui spor numai pentru grefierii care efectuează actele privind falimentul, publicitatea imobiliară, executările penale și civile; că nu există vreo dispoziție legală care să confere acestor activități un caracter special față de cele prevăzute pentru grefierii de ședință (respectiv un grad de complexitate sau de responsabilitate mai mare, ori condiții diferite de pregătire profesională suplimentară). grefierilor, indiferent de activitățile pe care se desfășoară, la revin aceleași obligații de efectuare a actelor cu corectitudine și în termen și de a-și exercita îndatoririle de serviciu fără părtinire, cu aceeași atitudine demnă în relațiile cu persoanele cu care intră în contact în calitate oficială (art. 44 alin. 2 din Regulament).
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acțiune, reclamanții au solicitat chemarea în judecată și a acestui minister, pentru a fi obligat la alocarea fondurilor necesare pentru plata despăgubirilor constând în drepturile salariale neacordate, întrucât activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat, conform art. 118 din Legea nr. 304/2004. Ori, în raport de prevederile art. 9 și 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Cât privește susținerile formulate pe fondul cauzei, se constată că în mod corect instanța de fond a considerat ca fiind discriminatorie neacordarea indemnizației de 10% și celorlalți grefieri, ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, pentru argumentele prezentate în combaterea recursului Ministerului Justiției.
Față de cele reținute, nefiind date nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 1297 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2007.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
29.01.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
