Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 812
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Societatea Comercială " Evenimentul de B " prin adm., cu sediul în municipiul B, str. -, - 5, județul B, împotriva sentinței nr. 304 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic, pentru pârâta-recurentă și reclamantul-intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul-intimat a depus copii de pe monetarele din anul 2007.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta pârâtei-recurente a cerut admiterea recursului conform motivelor din recurs.
Reclamantul-intimat a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și netemeinică.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
C U RT E
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 18.11.2008 (așa cum a fost precizată) reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "Evenimentul de B" SRL B, a solicitat obligarea acesteia la plata diferenței de salariu dintre cel minim pe economie și cel minim pe economie și cel efectiv încasat pentru perioada 1.01.2007 - 30.09.2008, precum și la plata drepturilor salariale aferente unui număr de 455 de ore de muncă suplimentară prestate în zilele de sâmbătă în intervalul 1.01.2007 - 1.10.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși salariul minim pe economie garantat a fost de 409 lei net de la 01.01.2007 și până la 31.12.2007, și de 466 lei de la 01.01.2008, cu toate acestea, pârâta i-a plătit cu titlu de salariu doar câte 300 lei lunar în întreaga perioada 01.01.2007 - 01.10.2008, fără a i se da statele de plată să le semneze. Mai mult, cu toate că ar fi lucrat și în zilele de sâmbătă, nici munca suplimentară nu i-ar fi fost plătită.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată, susținând că în perioada dedusă judecății reclamantul a primit salariul la nivelul celui minim pe economie, situație ce ar rezulta din statele de plată depuse la dosar, cu mențiune că reclamantul a semnat statul din luna septembrie 2007. S-a mai arătat că într-adevăr acesta " nu a semnat toate statele de plată, însă datorită faptului că lucra la punctul de lucru al societății din str. -" și nu s-a " dorit ca acestuia să fie lezate drepturile sale salariale prin obligația sa la deplasarea la redacție (sediul societății). Reclamantul primea salariu la punctul de lucru cu promisiunea că " va trece pe la redacție" să semneze statul de plată. Însă îngăduința noastră s-a întors împotriva noastră prin faptul că reclamantul a promovat prezenta acțiune".
De altfel, salariul ar fi fost acordat reclamantului în prezența martorilor și.
Prin sentința nr. 304 din 2.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă - s- admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Evenimentul de B" SRL
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2772 lei, cu titlu de diferențe de salariu, pentru perioada 1.01.2007 - 30.09.2008, precum și salariul cât și sporul de 100% din salariul de bază diferit în număr de 185 ore suplimentare prestate în zilele de sâmbătă, în intervalul 31.03.2007 - 29.12.2007.
S-a respins, ca nefondat, restul pretențiilor bănești formulate de reclamant.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, pârâta " Evenimentul de B" SRL Bad eclarat recurs, care poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea acestei căi de atac, recurenta a susținut că afirmațiile reclamantului din acțiune sunt neadevărate, întrucât, pentru perioada 1.01.2007 - 31.12.2007, reclamantul a încasat drepturile salariale legale, fapt dovedit cu statele de plată; că acesta a semnat statul de plată în luna septembrie 2007.
Mai arată că acest lucru este confirmat și de informațiile furnizate de B și anume: copiile carnetului de muncă și adresa nr. 8749/18.11.2008.
Recurenta susține că a virat la bugetul de stat obligațiile fiscale ce îi reveneau conform legii aferente reclamantului.
Precizează recurenta că, într-adevăr, din neglijența sa, reclamantul nu a semnat toate statele de plată datorită faptului că lucra la punctul de lucru al societății din B, str. -. Acest lucru s-a întâmplat deoarece, din bunăvoința lor, nu au dorit ca acestuia să-i fie lezate drepturile sale salariale prin obligarea sa la deplasarea la redacție ( sediul societății) pentru a-și încasa salariul și în felul acesta ar fi semnat și statul de plată. Reclamantul primea salariul la punctul de lucru, cu promisiunea că " va trece pe la redacție" să semneze statul de plată. Însă, îngăduința lor s-a întors împotriva acestora prin faptul că reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 163 din Codul muncii conform căruia plata salariului se dovedește prin semnarea statului de plată, deci numai cu înscrisuri, fiindu-le respinsă proba cu martori. Datorită faptului că au justificat nesemnarea statelor de plată, a considerat că este incorectă refuzul, instanței de accepta proba cu martori, întrucât este singura posibilitate de a dovedi că reclamantul și-a primit drepturile sale legale menționate.
De asemenea, consideră că este injustă și ilegală decizia instanței de fond de a acorda reclamantului diferența dintre salariul minim pe economie și salariul " recunoscut de acesta" numai prin prisma că reclamantul " a recunoscut însă primirea unei părți din salariu - respectiv 300 lei lunar". Este lesne de înțeles că reclamantul a recurs la un tertip: recunoaște că a primit o parte din salariu pentru a fi convingător că nu și-a primit drepturile salariale legale.
Referitor la pretenția privind plata pentru munca suplimentară instanța de fond a acordat reclamantului o parte din orele suplimentare, bazându-se pe faptul că acesta a completat monetarele în zilele de sâmbătă, fiind semnate atât de acesta cât și de casierul primitor. Consideră că această probă nu este concludentă, întrucât aceste monetare erau completate de reclamant, iar predarea acestora se realiza în zilele de sâmbătă deoarece era opțiunea reclamantului. Acestea nu erau predate vineri deoarece acesta prefera să se deplaseze în dimineața zilei de sâmbătă la sediul societății pentru predarea sumelor respective, însă acest lucru nu confirmă faptul că acesta a prestat o muncă în zilele de sâmbătă pentru care ar fi trebuit remunerat.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Astfel, din carnetul de muncă coroborat cu adresa nr. 8749 din 18.11.2008 a B, statele de plată și monetarele întocmite de către reclamant, rezultă că acesta din urmă a fost angajat la societatea pârâtă de la 01.01.2006 în funcția de vânzător, cu un salariu de bază lunar de 370 lei, iar de la 01.01.2007 de 528 lei și de la 01.01.2008 de 600 lei.
Reclamantul pretinde însă că de la 01.01.2007 nu a fost plătit decât cu câte 300 net lunar, pe când pârâta susține că i-ar fi achitat în întregime salariul prevăzut în carnet, respectiv 409 lei net până la 01.01.2008, iar apoi câte 466 lei.
La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 163 Codul muncii conform cărora " Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Prin urmare, dovada plății salariului poate fi făcută numai cu înscrisuri nu și cu martori.
Întrucât copiile statelor de plată depuse la dosar ( mai puțin cea din septembrie 2007) nu poartă semnăturile reclamantului, rezultă că acestea nu constituie dovezi ale faptului că reclamantului i s-au achitat salariile respective.
Corect s-a reținut, de asemenea, că alte documente justificative care să demonstreze predarea sumelor înscrise în statele de plată, nu există. Or, în acest context, întrucât reclamantul a recunoscut însă primirea unei părți din salariu, respectiv 300 lei lunar (fapt ce denotă, de altfel, că nu este de rea-credință, așa cum a susținut pârâta), instanța a obligat pârâta la plata diferențelor până la sumele înscrise în statele de plată, care sunt la nivelul salariului minim garantat pe economie.
De altfel, și ITM Bac onstatat la controlul efectuat în luna noiembrie 2008, faptul că " în documentele de calcul a drepturilor salariale din toată perioada în care reclamantul a desfășurat activitate la pârâtă, este înregistrat în fiecare lună cu un timp de muncă egal cu durata normală și cu sume la nivelul salariului de bază ( 528 lei brut și 409 lei net în anul 2007, 600 lei brut și 466 lei net în anul 2008). Angajatorul nu prezentat dovezi că v-a plătit drepturile salariale indicate mai sus".
Referitor la pretenția privind plata pentru munca suplimentară, instanța de fond a constatat că monetarele depuse la dosar (filele 18-29) sunt întocmite de către reclamant și semnate de acesta în calitate de casier predător, cât și de casier primitor, și sunt emise de recurentă, purtând în acest sens mențiunile de identificare ale acesteia.
Or, verificând fiecare din monetare, instanța de fond corect a reținut că acestea încep cu data de 31 martie 2007 (sâmbăta) și continuă pentru fiecare zi de sâmbătă din următoarele luni calendaristice până la sfârșitul anului 2007, dovedindu-se astfel un număr de 37 de zile de sâmbătă lucrate în decursul anului 2007.
În privința anului 2008, s-a constatat că reclamantul a depus la dosar doar trei monetare, iar acestea au fost întocmite în zile de vineri, însă concluzia este că nu s- dovedit efectuarea muncii suplimentare și în cursul anului 2008.
Conform art. 109 din Codul muncii " pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Potrivit art. 110 " repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile repaus".
Potrivit art. 117 " munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară".
De asemenea, conform art. 120 alin. 1 " în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. 1 se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază".
Or, reclamantului i-a încetat contractul de muncă cu pârâta la data de 4 noiembrie 2008, astfel încât rezultă că nu mai este posibilă în speță compensarea cu zile libere, conform art. 119, în acest caz reclamantul având dreptul la plata salariului aferent zilelor respective cât și a sporului pentru munca suplimentară.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că în privința cuantumului acestui spor, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/2006 valabil pentru anii 2007 - 2010, prevede la art. 41 alin. 3 lit. " un spor de 100 % din salariul de bază pentru orele suplimentare".
Conform art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: " . pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului de muncă la nivel național".
Așa fiind, rezultă că dispozițiile art. 41 din contractul unic la nivel național sunt obligatorii și pentru pârâtă.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată, este legală, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea Comercială " Evenimentul de B " prin adm., împotriva sentinței nr. 304 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/20.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Ciută Oana
