Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 83
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 2954 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții domiciliată în comuna, Sat de, nr.25, județul P și domiciliat în P,-,.4..15, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în substituirea avocatului din cadrul aceluiași barou, în baza delegației de substituire din 20.01.2009, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și obligarea la sumele de bani comunicate prin adresă de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că acestea sunt brute.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către fiecare reclamant a sumei de câte 3581,51 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de 2005 și Paște 2006, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, reactualizate în raport cu indicele de inflație, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
În drept, au fost invocate disp.art.166 din Codul muncii și art.168 (1) din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.2954 din 24 noiembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 3250 lei reprezentând prima de pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 alin.1 din, pe perioada indicată, reclamanții aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 1974 lei brut, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul de fond de către pârâtă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru C 2005 - 927 lei, iar pentru Paște 2006 - 1047 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2954 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în comuna, Sat de, nr.25, județul P și domiciliat în P, -,.4..15, județul și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă fiecărui reclamant la câte 1974 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
/VS
3 ex/.09.02.2009
f--Trib.
--
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
