Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 2397 din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P,-,.209,.2, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P, în substituire avocat din cadrul Baroului P, în baza delegației de substituire din 20.01.2009, intimatul reclamant reprezentat de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimatul reclamant având cuvântul depune la dosar întâmpinare și extras de cont care dovedește că sentința a fost executată, de pe care a comunicat apărătorului recurentei pârâte un exemplar.
Avocat, având cuvântul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și obligarea la sumele de bani comunicate prin adresă de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că acestea sunt brute.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât sentința a fost executată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B - Sucursala P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 3250 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2005-2006 și 130,60 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor, reprezentând prime de Paște și C, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei și că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
La dosarul cauzei pârâta a depus la data de 26.09.2008 întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.2397 din 26 septembrie 2008 Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 3250 lei reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C 2005-2006.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în perioada 2005-2006 nu a încasat drepturile salariale
suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Faptul că ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de către pârâtă s-a întocmit o adresa în cursul anului 2008 în baza căreia se stipulează cuantumul suplimentărilor salariale ce i s-ar cuveni reclamantului în sume mult mai mici decât cele stabilite inițial, nu înseamnă în mod automat că reclamantul are dreptul la încasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentări salariale stabilite în baza adreselor emise de către pârâtă în cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se ține seama de drepturile recunoscute de către pârâtă în baza adreselor emise în perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice între părți la data emiterii lor și nicidecum de adrese emise de către pârâtă ulterior introducerii acțiunii în scopul diminuării cu rea-credință a drepturilor ce i se cuvin reclamantului în calitate de salariat.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă brută de 3250 lei reprezentând prima de pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă
În baza disp.art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru perioada C 2005 - 2006 și Paște 2006, întrucât drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Curtea constată că tribunalul a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și C 2005-2006, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei datorată de pârâtă reclamantului la 1974 lei brut, reprezentând prime C 2005 și Paște 2006, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2397 pronunțată la data de 26 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, dul -, nr.120,.209,.2, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1974 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./20.02.2009
/
. Fond- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
