Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 84
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 2965 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, sat, nr. 285, județul P, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în P,str. -,.2. etaj 3,.10, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului P în substituire avocat din cadrul Baroului în baza delegației de substituire din 20.01.2009, intimata reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2009 în substituire avocat din cadrul Baroului P în baza delegației de substituire din 21.01.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii ca prescrise iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și obligarea la sumele de bani comunicate prin adresă de societate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că acestea sunt brute.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de 10843,40 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate cu titlu de prime de C și Paști actualizate cu indicele inflației precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariată a societății pârâte până la data de 2 februarie 2008, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării sale; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2007, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar copia carnetului său de muncă (filele 3-20) copiile adreselor nr.313/2005, nr.713/2006, nr.830-831/2008 emise de societatea pârâtă (filele 21-22,43-44) extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2005- 2007(filele 27-42).
Societatea pârâtă SC SA Baf ormulat întâmpinare (filele 48-50) la care a atașat înscrisuri (filele 51-55) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise față de dispozițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii iar în subsidiar ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceasta.
Prin sentința civilă nr.2965 pronunțată la 24 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca fiind întemeiată, respingând acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă pentru drepturile reprezentând primă de Paști 2005 iar în fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 9100 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C 2005-2006 și 2007 și de Paște 2006-2007 și care vor fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune este justificată, deoarece raportat la termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1, lit c din codul muncii, acțiunea reclamantei este parțial prescrisă - pentru dreptul de creanță reprezentând prima de Paște pentru anul 2005, deoarece învestirea instanței s-a făcut la data de 27 octombrie 2008.
În aceste condiții, cererea reclamantei de a pretinde plata de la societatea pârâtă a drepturilor suplimentare, actualizate, constând în prima de Paște 2005 fost respinsă ca prescrisă.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă, respectiv 9100 lei reprezentând prime de C pentru anul 2005,2006 și 2007 respectiv prime de Paște pentru anii 2006,2007-actualizate cu indicele de inflație.
Constatând incidența dispozițiilor art.274 cod pr.civ. prima instanță a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă a solicitat prin avocat ales, respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
În egală măsură, instanța de fond a observat că raportat la termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea reclamantei este parțial prescrisă - pentru dreptul de creanță reprezentând prima de Paște pe anul 2005, deoarece sesizarea instanței a avut loc la data de 27 octombrie 2008, motiv pentru care în mod corect s-a reținut că cererea reclamantei de a pretinde plata de la societatea pârâtă a drepturilor suplimentare, actualizate, constând în prima de Paște 2005 este prescrisă și a respins-o ca atare.
Referitor la fondul cererii deduse judecății, Curtea reține că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Totuși, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului de față pentru că sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C pentru anii 2005, 2006 și 2007 respectiv Paște pentru anii 2006,2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de: 1047 lei-corespunzător primei de Paști 2006, 1260 lei ptr.prima de Paști 2007, 927 lei ptr.prima de C 2005, 1160 lei-prima de C 2006 și respectiv 1387 lei pentru prima de C 2007 așa cum acestea reies din înscrisul depus la filele 43-44 dosar fond și pe care prima instanță nu le-a luat în considerare, în total 5781 lei sumă brută.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la data plății efective.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta-recurentă la suma totală brută de 5781 lei ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr. 2965 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în, sat, nr. 285, județul P, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av. cu sediul în P,str. -,.2. etaj 3,.10, județul
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 5781 lei brut reprezentând prime C 2005-2007 și Paște 2006-2007, ce va fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2009.
Președinte Judecători
--- - - - -- -
Grefier
Tehnored
3 ex./16.02.2009
f--Trib.
--
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Marilena Panait, Vera
