Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 916/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.826,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.916
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
---
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea aupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 131 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,- și intimații-reclamanți, R, --a, --, -, - a, -, -, și -, în propriu și reprezentant legal al reclamanților, cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 24 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 4 mai 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI reclamantele, R, - a, -, -, -, - a, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu data încadrării în funcție, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că le sunt aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
În întâmpinarea formulată de Tribunalul Prahova se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece art.47 din Legea nr.50/21996 a fost abrogat total și expres prin OG 83/2000.
Prin sentința civilă nr.32 din 21 octombrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000-13.06.2005, formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1.10.2000-13.06.2005.
Prin aceeași sentință a admis în parte acțiunea formulată de reclamanteleH., R, A, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL PRAHOVA, CURTEA DE APEL P, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, în sensul că a obligat pârâții către reclamante la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut, începând cu 13.06.2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale în materie și decizia pronunțată de ICCJ în interesul legii - nr.21/10.03.2008, Curtea a constatat următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, curtea a admis-o, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Prin urmare, față de admiterea acestei excepții expusă mai sus, Curtea a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000-13.06.2005, Curtea a constatat că este întemeiată în raport de faptul că acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 13.06.2008 iar disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.3 alin.1 prevăd că dreptul la acțiune având un obiect un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege,
Pentru aceste considerente, apreciind că excepția este întemeiată, Curtea a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada precizată anterior.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu data încadrării în funcție, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. De asemenea, curtea a obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 02.12.2008 reclamanții, R, - a, -, -, -, - a, -, au solicitat, conform disp.art. 2812Cod pr.civilă completarea dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, motivat de faptul că instanța, prin hotărârea pronunțată, a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a pârâtei la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă. Totodată reclamanta a arătat că din eroare, în dispozitivul sentinței a fost trecut numai prenumele său, respectiv "", solicitând conform disp.art. 281.pr.civ. și îndreptarea erorii materiale strecurată în hotărâre.
Curtea, constată că prin sentința civilă nr. 32 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor B, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000-13.06.2005 formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, respingându-se acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă.
Totodată s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, în sensul că au fost obligați pârâții către reclamante la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut, începând cu 13.06.2005 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.131 din 18 decembrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 32 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI formulată de reclamanții, R, A, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, TRIBUNALUL PRAHOVA CURTEA DE APEL P și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 32/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în sensul că obligă pârâtul Tribunalul Prahova să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul aceleiași sentințe în sensul că numele corect al reclamantei este acesta și nu cum eronat s-a menționat.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de APEL PLOIEȘTI, examinând cererea formulată, în raport de dispozițiile incidente în cauză, precum și de actele și lucrările dosarului, respectiv cererea de chemare în judecată, întâmpinări, Curtea a constatat că cererea este întemeiată în sensul că instanța a omis să se pronunțe asupra solicitării de a obliga angajatorul la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, așa cum aceștia au precizat în acțiunea introductivă. Totodată, Curtea a constatat că din eroare, în dispozitivul sentinței, a fost trecut numai prenumele reclamantei, respectiv "".
Prin urmare, Curtea, constatând îndeplinite cerințele disp.art. 2812.pr.civ. și art. 281.pr.civ. a admis cererea și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 32/21.10.2008, în sensul că a obligat pârâtul Tribunalul Prahova să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. Totodată, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței în sensul că numele corect al reclamantei este acesta și nu cum eronat s-a menționat.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod corect instanța de fond apreciat că abrogarea prevederilor art. 47 Legea nr. 50/1996 realizată prin OG nr.83/2000 ar fi fost neconstituțională pentru că acest act normativ nu face parte din categoria legilor organice deoarece obiectul de reglementare îl constituie salarizarea și nu organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești.
De asemenea, nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000, ocazie cu care Parlamentul a cenzurat prevederile acestei ordonanțe care au fost menținute.
Se apreciază de către recurent că acest spor nu ar mai trebui acordat după data de 01.02.2007 întrucât prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în consecință, sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu februarie 2007 și ca atare hotărârea primei instanțe este netemeinică, deoarece nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt prevăzute de lege, apreciind că s-a dat o interpretare eronată a dispozițiilor
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XXI/2008 a Secțiilor Unite dată în interesul legii a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.32 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, A, A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la udecătoria Câmpina,-, județul P, intimații-pârâți TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediul în P, str.-.-, nr. 6, județul P, CURTEA DE APEL P cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII B cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Logojan, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./26.05.2009
/
.fond nr- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.fond -
-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
