Anulare act. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 399
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta C, cu sediul în C,- jud.C, împotriva deciziei civile nr. 96/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, cu sediul în C,-, jud.C, MUNICIPIUL C- prin primar, cu sediul în C,-, jud.C, ambii domiciliați în C,-.4..A.10, jud.C și adjudecatarul, domiciliat în C,-, jud.
Recurs legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19 lei, potrivit chitanței seria - - - PJ/14.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și taxa judiciară de timbru la valoare, pentru capătul de cerere privind revendicarea, în cuantum de 745 lei potrivit chitanței seria - - - PJ/14.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă C prin consilier juridic, potrivit delegației nr. 8499/4.05.2009 aflată la fila 44 dosar, lipsind intimații-pârâții SC SRL C, și intimatul-adjudecatar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că intimata- pârâtă SC SRL a depus prin intermediul serviciului registratură întâmpinare, în 2 exemplare, înregistrată sub nr. 9013/27.04.2009, comunicată, sub semnătură, în dimineața ședinței de judecată și reprezentantului recurentei-reclamante.
Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă depune la dosar taxele judiciare de timbru și timbre judiciare, astfel cum s-au precizat anterior, delegație de reprezentare, precizând că i s-a comunicat întâmpinarea formulată de SC SRL, pe care a lecturat-o, solicitând amânarea cauzei pentru a putea fi adusă la cunoștința conducerii societății pe care o reprezintă spre a se formula răspuns la susținerile inserate de pârâtă în cuprinsul acesteia, care vizează mai multe aspecte.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă SC
SRL a fost depusă prin intermediul serviciului registratură la data de 28.04.2009, în termen legal, respinge cererea de amânare pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia, punându-i-se în vedere recurentei, prin reprezentant legal, că se poate lăsa dosarul la a doua strigare spre a formula un eventual răspuns.
Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă declară că nu solicită luarea unei atare măsuri, în sensul de a se lăsa cauzei la a doua strigare, neavând alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat alte cereri și, în baza art. 137 Cod proc.civilă raportat la art. 2821Cod proc.civilă coroborat cu art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, invocă din oficiu și pune în discuție un motiv de nulitate de ordine publică a deciziei civile nr. 96/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constând în aceea că, în raport de precizarea recurentei-reclamante consemnată în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2007 în dosar nr- al Tribunalului Constanța și în motivele de recurs, prin care a subliniat expres că obiectul principal al cauzei îl constituie constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare, față de valoarea obiectului cauzei, sentința pronunțată de instanța de fond era supusă numai căii de atac a recursului.Având în vedere că în speță Tribunalul Prahovaa judecat pricina ca apel, în complet de doi judecători, apreciază ca fiind incident cazul de casare prev.de art. 304 pct.1 Cod proc. civilă.
Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă arată că, inițial, s-a pornit de la o extindere a unei recepții, iar în ultimul act de vânzare-cumpărare nu mai apare ca extindere spațiu primire, ci apare ca spălătorie, aceasta din urmă fiind însă constituită din parter și două etaje.
Curtea solicită reprezentantului recurentei-reclamante să-și expună punctul de vedere asupra excepției invocată din oficiu de instanță.
Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă declară că nu este de acord cu admiterea excepției invocată din oficiu de instanță.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.13.614/2003, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâții Municipiul C-prin Primar, și solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a licitației având ca obiect terenul în suprafață de 63,71 mp situat în C,B-dul - - nr.194-Sat vacanță, Complex Turistic D, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2083/29.08.2003 și nr.2564/16.10.2003, dreptul său de proprietate asupra rampei betonate de acces în Complexul D și dreptul de superficie asupra terenului proprietate de stat în suprafață de 10.500 mp acordat prin Decizia nr.28/1979 a fostului Consiliu Popular
În plus, reclamanta a mai solicitat și evacuarea pârâtei de pe rampa de acces la demisolul Complexului D, iar în
subsidiar constatarea dreptului său de acces liber la demisol și lifturi prin rampa proprietatea sa care asigură utilizarea normală a demisolului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1982 fost edificat Complexul D în baza autorizației de construire nr.9475/17.12.1982 pe un teren în suprafață de 10.500 mp atribuit fără termen și fără plată prin Decizia nr.28/1979 a fostului Consiliu Popular C, iar în acest complex se include o spălătorie la demisol, în timp ce la parter accesul se realizează printr-o rampă betonată.
În continuare s-a învederat că în anul 1994 încăperea spălătoriei a fost închiriată pârâtei pe o perioadă de 10 ani, iar prin înțelegerea părților s-a efectuat de către pârâtă o extindere pe verticala rampei de acces închiriată acesteia cu scopul de a fi folosită ca spațiu de primire-recepție.
A precizat reclamanta că deși Legea nr.50/1991 prevede că emiterea autorizației de construire, în baza unui contract de închiriere se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu, în speță, construcția edificată de pârâtă nu are un asemenea caracter, întrucât acesta a înălțat un parapet cu două rânduri de cărămizi din BCA și a acoperit rampa cu scândură și țiglă.
Ulterior pârâta a denunțat unilateral contractul de închiriere și a predat parterul clădirii la data de 24.04.2002, rămânând în posesia demisolului și a rampei auto.
S-a mai arătat că prin HCL nr.144/17.04.2003 s-a decis încetarea aplicabilității deciziilor de transmitere a dreptului de folosință a Cooperativei de Consum asupra terenurilor aferente construcțiilor ce au fost înstrăinate, iar în condițiile în care rampa de acces în Complex nu a fost înstrăinată, ci doar închiriată s-a apreciat că în mod nelegal s-a dispus de către Municipiul C-prin primar vânzarea terenului de sub aceasta către pârâta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2083/29.08.2003.
A învederat reclamanta că actul amintit este lovit de nulitate absolută în condițiile în care în cuprinsul său se menționa, în mod nereal, că terenul nu ar fi grevat de sarcini, deși existența acestei rampe presupunea un drept de superficie conform art.187 din Legea nr.109/1996, iar ulterior cumpărătorul nu a mai respectat clauza contractuală privind destinația și vânzarea bunului, înstrăinându-l către SC SRL pentru un preț mult mai mare.
Un alt motiv a vizat faptul că, în speță, contractul face vorbire atunci când identifică obiectul vânzării-cumpărării,că în partea de sud s-ar afla de acces auto, când în realitate, în partea respectivă se învecinează cu rampa proprietatea.
Prin întâmpinarea formulată în baza art. 115.pr.civ pârâtul Municipiul C a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește capetele de cerere 2,3,4 și 6, fără însă a le motiva.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanta a permis pârâtei să construiască pe terenul dat în administrare de fostul Consiliu Popular Județean, fapt ce a condus la pierderea dreptului său asupra acestuia, conform nr.144/2003.
S-a mai arătat că rampa de acces a fost demolată în totalitate de și, de la acest moment, a încetat și dreptul de administrare asupra porțiunii de teren aferentă.
La rândul său, pârâta a formulat în baza art.115-118.pr.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, pe considerentul că dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află construcția aparținea la data edificării acesteia Primăriei Municipiului
Pârâta invocat și excepția autorității lucrului judecat întrucât cererea reclamantei privind evacuarea sa a fost soluționată definitiv prin decizia nr.402/A/8.12.2003 de Tribunalul Călărași în cauza ce a format obiectul dosarului nr.12.869/2003, iar pe fondul pricinii a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciindu-se că niciuna din condițiile de validitate ale actului juridic civil nu a fost încălcată cu ocazia încheierii celor două acte de vânzare-cumpărare în litigiu.
La data de 21.05.2004, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește capetele de cerere 1 și 2, precum și excepția de necompetență materială a Judecătoriei Constanța în privința capătului 6 de cerere (evacuare), întrucât, față de natura comercială a cauzei, se impune în baza art.2 alin.1 pct.1 lit.a teza a II a pr.civ.trimiterea pricinii spre competentă soluționare Tribunalului Constanța.
La data de 24.03.2005, reclamanta a formulat precizări la acțiune arătând că în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a licitației, motivele de nulitate se referă la faptul că în anunțul privind licitația s-a menționat adresa imobilului ca fiind-, când în realitate acesta se afla la nr.194;s-a identificat doar un spațiu de primire-depozitare, deși pe acesta se afla Complexul Turistic D;pârâții și nu au respectat caietul de sarcini potrivit cu care cumpărătorul se obliga să urmărească realizarea investiției, ci au procedat la revânzarea terenului la numai o lună, iar raportul de evaluare a terenului este "nereal", întrucât expertul trebuia să certifice existența imobilului-proprietatea și adresa exactă, respectiv nr.194, iar nu nr.122.
Prin încheierea de ședință din data de 18.10.2004 a fost respinsă excepția de necompetență materială a Judectoriei C în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect evacuarea, retinându-se natura civilă, iar nu comercială a cauzei, excepția lipsei calității procesual activă a reclamantei fiind unită cu fondul.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 1.11.2004 a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiului C referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2083/2003, fiind admisă această excepție vizând același pârât pentru capele de cerere 3,4 și 6.
În baza art. 137 alin. 2.pr.civ. excepția lipsei calității procesual active a reclamantei a fost unită cu fondul cauzei, apreciindu-se că pentru soluționarea acesteia este necesar a se administra probe în legătură cu fondul pricinii, iar în ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta s-a constatat că nu sunt întrunite cumulativ elementele cerute de art.1201 civ, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză, astfel încât a fost respinsă ca nefondată.
Ulterior, la 25.09.2006, instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra rampei betonate, apreciind că potrivit art.111 pr.civ. aceasta are la dispoziție calea realizării dreptului, excepție ce a fost admisă în condițiile în care pârâta avea posesia bunului imobil în litigiu, iar reclamanta avea la dispoziție acțiunea în revendicare.
La termenul din 9.10.2006, reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind evacuarea pârâtei de pe rampa de acces, iar prin cererea formulată la data de 16.10.2006 a înlocuit cererea în constatarea dreptului de proprietate asupra rampei betonate cu cererea pentru realizarea dreptului, respectiv revendicarea acesteia.
În raport de acestă situație, pârâta a invocat excepția tardivității modificării cererii inițiale, având în vedere că termenul primei zile de înfățișare a fost cu mult depășit, excepție ce a fost respinsă motivat de faptul că nu a intervenit o modificare a cererii, ci a fost înlocuită acțiunea în constatare cu o acțiune în realizarea dreptului, conform disp.art.132(2) pct.4 pr.civ.
Totodată reclamanta a mai precizat, referitor la capătul 5 de cerere, că solicită a se constata dreptul său de superficie asupra terenului în suprafață de 66 mp pe care se află rampa de acces de la demisolul Complexului D și nu asupra întregii suprafețe de 10.500 mp, astfel cum a fost dată în folosința sa prin Decizia nr.28/1979 a fostului Consiliu Popular
După administrarea probatoriilor prin sentința civilă nr.11058/29.11.2006, Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei C în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a licitației privind vânzarea terenului în suprafață de 63,71 mp situat în C, B-dul - -, precum și a capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 63,71 mp ca nefondată, a admis excepția lipsei calității procesual active a acesteia referitor la capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2083/29.08.2003, respectiv sub nr.2564/16.10.2003, respingând aceste cereri ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesual activă.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse ca nefondate cererile având ca obiect constatarea nulității absolute a licitației,revendicarea rampei betonate și constatarea dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 63,71 mp situat în C,B-dul - - nr.122 și a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut ca motivele de nulitate invocate de reclamanta privesc împrejurarea ca in anunțul vizând licitația s-a menționat ca adresa unde se afla situat imobilul a fost greșit indicata ca fiind in Constanta,-, când, in realitate, nr.corect era 194, precum si ca s-a ascuns faptul că pe acel teren se afla deja Complexul Turistic D, menționându-se doar destinația de spațiu primire-depozitare.
Judecătoria Constanțaa apreciat ca atâta vreme cat reclamanta a pretins ca prin organizarea licitației in maniera arătata nu a putut lua cunoștința de existenta acesteia
si nu a avut posibilitatea de a participa, justifică în speță calitate procesuală, situație în care s-a respins excepția.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că indicarea greșită a numărului imobilului scos la licitație nu este de natura sa atragă nulitatea licitației organizata la data de 14.08.2003, dispozițiile Legii nr.50/1991 prevăzând obligativitatea identificării terenului sub aspectul suprafeței si destinației, aspecte evidențiate in cuprinsul publicației.
In ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2083/29.08.2003 si, respectiv nr.2564/16.10.2003 s-a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuala activă deoarece motivele invocate nu constituie motive de nulitate absoluta a contractelor.
Referitor la solicitarea având ca obiect revendicarea rampei betonate de acces in Complexul D, instanța de fond a reținut ca reclamanta a invocat in probarea dreptului său de proprietate, memoriul justificativ de arhitectura, iar nu un act juridic translativ ori constitutiv de drepturi,situație în care acest capăt de cerere a fost respins.
Sub aspectul constatării dreptului de superficie al reclamantei asupra terenului in suprafața de 63,71. s-a reținut ca rampa betonata nu a fost edificată de reclamantă, ci de către pârâta SC SRL astfel încât nu se poate pune problema exercitării vreunui drept de folosință al reclamantei asupra terenului aferent construcției.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel în termen legal reclamanta arătând că hotărârea atacată reprezintă o gravă eroare judiciară generată în special de refuzul instanței de administra proba cu cercetarea la fața locului, ocazie cu care s-ar fi putut constata aspectele sesizate de ea, respectiv că Primarul Municipiului Caî nstrăinat un teren aflat în Parcul, nr. 122, în act adăugându-se cuvintele "Complexul D", teren ce constituie o insulă în rampa în litigiu.
În continuare s-a arătat că există motivări aberante pentru acoperirea fraudelor flagrante ale primarului, interpusului și a chiriașului SC SRL, atât Tribunalul Constanța cât și Curtea de Apel Constanța au anulat intabularea acestei extinderi, iar hotărârea atacată a încălcat prevederile Codului civil cu privire la locațiune, precum și principiile legii Cooperației care consfințesc faptul că terenurile acordate acesteia din urmă își păstrează regimul juridic pe toată perioada existenței construcțiilor. În acest context s-a apreciat că sentința încurajează ca și alți chiriași să opereze în aceeași modalitate pentru fraudarea legilor.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că terenul menționat în decizia nr. 28/1979 este proprietate de stat ce a fost transmis de fostul Consiliu Popular al județului C, fiind preluat din administrarea Municipiului C și dat în administrarea UJCC C, astfel că în mod greșit prima instanța a considerat că acesta este proprietatea Municipiului C, când în realitate el l-a avut doar în administrare și nu în proprietate.
O altă critică a vizat faptul, că nu s-a anulat contractul de vânzare cumpărare prin care chiriașul SC SRL a indus în eroare că terenul nu se află în nici un litigiu, deși aveau proces la .
A apreciat reclamanta că sentința este greșită și cu privire la nerecunoașterea dreptului său de proprietate asupra rampei și parapeților care au fost construiți odată cu Complexul D, având autorizație de construire și decizie de atribuire a terenului, iar această situație constituie o sfidare a adevărului în condițiile în care proba cu cercetare la fața locului a fost respinsă.
Ultima critică a vizat împrejurarea că în sentința apelată se menționează că "rampa betonată nu a fost construită de ci de SC SRL" iar acesta este un neadevăr flagrant întrucât în autorizație se prevede a se construi o extindere, iar nu rampă betonată.
Pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Civilă cauza a fost înregistrată sun nr-, iar în raport de motivele de apel, intimata pârâtă SC SRL C, prin reprezentantul său legal a formulat în baza art. 115-118.pr.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de judecată din 07.09.2007, Tribunalul Constanțaa luat act că în urma licitației, imobilul a fost adjudecat în prezent fiind proprietatea numitului, context în care s-a dispus citarea în cauză a intimatului adjudecatar și ulterior la 19.10.2007, instanța a pus în discuția contradictorie a părților calea de atac exercitată în cauză, constatând că aceasta este recursul.
Împotriva acestei ultime încheieri de ședință a declarat recurs reclamanta C, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, și care prin decizia civilă nr. 101/C/09.04.2008 a fost respins ca inadmisibil, apreciindu-se că respectiva încheiere este premergătoare și face corp comun cu hotărârea finală.
Prin încheierea 7728/14.11.2007 a ICCJ - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus strămutarea litigiului ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța, de la această instanță la ribunalul Prahova, păstrându-se actele întocmite înainte de strămutare.
Prin decizia civilă nr. 162/C/19.05.2008 a Curții de Apel Constanțaa fost admisă contestația în anulare formulată de C împotriva deciziei civile nr. 101/C/09.04.2008 a aceleiași instanțe, anulată hotărârea instanței de recurs și apel, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, unde pricina a fost strămutată conform încheierii sus-menționate.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin decizia civilă nr. 96/5.02.2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că susținerea reclamantei privind constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare, pe considerentul că în mod nereal în cuprinsul acestora a fost inserată mențiunea că imobilul nu este grevat de sarcini, precum și faptul că pârâta nu a respectat clauza contractuală, procedând la vânzarea imobilului, urmează a fi înlăturată întrucât motivele invocate nu constituie cauze de nulitate absolută.
În continuare, s-a concluzionat că nu se poate primi apărarea în sensul că licitația nu a fost adusă la cunoștința publică, câtă vreme anunțul pentru organizarea
acestei operațiuni a apărut în două cotidiene locale, fiind indicată suprafața terenului și destinația acestuia și respectate pe cale de consecință prevederile art. 16 alin.1,2 din Legea nr. 50/1991.
Sub aspectul revendicării, s-a menționat că reclamanta nu a probat existența dreptului său exclusiv de proprietate asupra rampei de acces, condiție esențială pentru exercitarea unei astfel de acțiuni, iar în privința solicitării acesteia privind constatarea dreptului de superficie asupra terenului de 63,71 mp s-a respins o atare solicitare motivat de faptul că, în condițiile în care rampa betonată nu a fost construită de reclamantă, nu există vreun drept de folosință al acesteia asupra terenului aferent construcției- proprietatea exclusivă a pârâtei.
Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs reclamanta C, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină,ci motive contradictorii și străine de natura cauzei.
Sub acest aspect, s-a învederat că art. 187 din Legea nr. 109/ 1996 interzicea vânzarea terenului în discuție, iar la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi de natură a concluziona că suprafața de 63,71 mp a ieșit de sub incidența acestui act normativ și a făcut obiectul nr.144/2003.
A învederat recurenta că la dosarul cauzei nu exista nicio convenție care să prevadă că, după rezilierea contractului încheiat cu SC SRL, chiriașul poate să rămână în spațiul închiriat, datorită acoperișului pe care l-a realizat și a compartimentării provizorii, instanța nu a sesizat faptul că acel acoperiș, denumit "extindere( pe verticală) spațiu primire" a devenit în cele din urmă clădire spălătorie, proprietatea pârâtei, în speță fiind încălcată de altfel norma imperativă menționată anterior, care prevedea că terenul respectiv își păstrează regimul juridic de la data acordării, adică teren proprietate de stat, aflat în administrarea reclamantei.
În continuare, s-a învederat că în mod greșit a respins instanța cererea privind nulitatea absolută a licitației, întrucât intenția lor la momentul respectiv era aceea de a formula opoziție la licitație în raport de neregulile săvârșite la organizarea acesteia, iar în privința rampei betonate s-a apreciat că a demonstrat prin probele administrate faptul că întregul complex, inclusiv spălătoria a fost construit în baza autorizației nr. 9475/1982 pe terenul în litigiu.
O altă critică a recurentei a vizat împrejurarea că în mod eronat s-a respins cererea ei de constatare a nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare, câtă vreme s-a încălcat norma imperativă prin care a invocat ocrotirea dreptului ei de folosință asupra terenului și utilizarea normală a acestuia, conform art. 187 din Legea nr. 109/1996.
În raport de motivele formulate, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru administrarea de noi probatorii, constând în cercetare locală sau expertiză tehnică.
În baza art. 308 alin.2 Cod proc.civilă, intimata SC SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține ca legală decizia pronunțată de instanța de apel, motivat de
faptul că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.7,8 și 9 Cod proc.civilă, pe care recurenta și-a întemeiat calea de atac promovată.
La termenul de judecată din data de 4 mai 2009, în baza art. 137 Cod proc.civilă raportat la art. 2821Cod proc.civilă coroborat cu art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică a deciziei civile nr. 96/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constând în aceea că, în raport de precizarea recurentei-reclamante consemnată în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2007 în dosar nr- al Tribunalului Constanța și în motivele de recurs, prin care a subliniat expres că obiectul principal al cauzei îl constituie constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare, față de valoarea obiectului cauzei, sentința pronunțată de instanța de fond era supusă numai căii de atac a recursului,iar în speță Tribunalul Prahovaa judecat pricina ca apel.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de ordine publică invocat de instanță din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanța, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2083/29.08.2003 și nr. 2564/16.10.2003 de BNP -, nulitatea absolută a licitației privind terenul în suprafață de 63,71 mp situat în C, Bd.-.- nr.194, constatarea dreptului său de proprietate asupra rampei betonate de acces în Complexul "D", constatarea dreptului de superficie asupra terenului în suprafață de 10.500 mp precum și evacuarea SC SRL de pe rampa de acces la demisolul Complexului "D", cu recunoașterea dreptului ei de a păstra extinderea aplicată pe rampă, în baza certificatului de urbanism nr. 902/1995 și a autorizației de construire nr. 784/1995 și cu obligarea sa la plata materialelor și manoperei.
La ribunalul Constanța, reprezentantul reclamantei a învederat că principalul capăt de cerere al acțiunii introductive îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind spațiul în litigiu - situație care reiese din încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2007 (fila 82 verso dosar nr- al Tribunalului Constanța ), o atare susținere fiind reluată și în cadrul motivelor de recurs (fila 5 dosar nr- al Curții de Apel Constanța ).
Cert este că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2083/29.08.2003, Primăria Orașului Cav ândut numitei imobilul situat în C,-, compus din 63,71 mp teren (fila 16 dosar fond) pentru prețul de 133.897.670 lei, iar ulterior cumpărătoarea a înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2564/16 oct.2003 de BNP - către SC SRL terenul mai sus menționat, pe care se afla o construcție spălătorie, pentru prețul de 300.000.000 lei (filele 19-20 dosar fond).
Prin decizia civilă nr. 32/9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, s-a statuat că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt considerate evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea nulității unor acte
juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu vizând restabilirea situației anterioare.
Pe de altă parte, potrivit art. 2821alin.1 Cod proc.civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv, în materie civilă.
Astfel cum s-a statuat în practica instanței supreme (decizia nr. 5198 din 15 iunie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție) la stabilirea competenței materiale după valoare, în cadrul acțiunii în nulitatea unui act juridic, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, deoarece cât timp nu este contestat, el constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, fiind lipsită de relevanță în acest context valoarea stabilită ulterior în cadrul procesului pe cale de expertiză, întrucât în această din urmă situație, stabilirea competenței materiale ar depinde în totalitate de un factor subiectiv, exterior actului juridic ce se cere a fi anulat.
Având în vedere că prin nulitatea celor două contracte se urmărește sancționarea lor cu lipsirea de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea valabilă a acestor înscrisuri, înseamnă că la stabilirea instanței competente să soluționeze pricina, are relevanță exclusivă doar cuantumul prețului stipulat în actele a căror nulitate se cere în justiție, iar nu alte evaluări străine acestor acte.
Ținând cont că în speța dedusă judecății, principalul capăt de cerere (conform precizării reclamantei) îl reprezintă constatarea nulității absolute a două contracte de vânzare-cumpărare, iar în funcție de prețul menționat în aceste înscrisuri valoarea obiectului pricinii este sub un miliard lei, instanța constată că, în raport de prevederile art. 2821Cod proc.civilă, calea de atac ce se putea exercita împotriva sentinței instanței de fond era numai recursul, nu și apelul.
Calificând greșit calea de atac exercitată, ca fiind apel în loc de recurs, Tribunalul Prahovaa încălcat normele imperative privind compunerea instanței, fiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct.1 Cod proc.civilă.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, în baza prevederilor art. 312 alin.3 Cod proc.civilă Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C, cu sediul în C,- jud.C, împotriva deciziei civile nr. 96/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, cu sediul în C,-, jud.C, MUNICIPIUL C- prin primar, cu sediul în C,-, jud.C, ambii domiciliați în C,-.4..A.10, jud.C și adjudecatarul, domiciliat în C,-, jud.
Casează decizia civilă nr. 96/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC/20.05.2009
nr- Judecătoria Constanța
-
nr- Tribunalul Prahova
-, -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
