Anulare act. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 398
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în,- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 74/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în,-, jud.P și, domiciliat în P, str.- nr. 64, jud.
Recurs legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, conform chitanței seria - nr. -/16.04.2009 aflată la fila 11 dosar, anulată de instanță și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant și pârâții și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recurentul nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și nu a fost depusă întâmpinare.
Recurentul-reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. -/16.04.2009 prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei fiind depus odată cu promovarea recursului, anulat de instanță la fila 4 verso, precum și cerere de amânare în vederea angajării unui apărător. Totodată, învederează instanței că, datorită problemelor financiare, nu a avut posibilitatea de a-și angaja apărător până la acest termen de judecată, solicitând admiterea cererii de amânare.
Intimata-pârâtă, personal, arată că se opune amânării cauzei la cererea recurentului-reclamant, având în vedere că acesta a primit citația la data de 6.04.2009.
Intimatul-pârât, având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile pârâtei, în sensul respingerii cererii de amânare formulată de recurent.
Curtea, având în vedere cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentul-reclamant, în temeiul art. 156 alin.1 Cod proc.civilă o apreciază neîntemeiată în sensul textului de lege menționat și o respinge ca atare, reținând că recursul a fost declarat de reclamant la data de 17.03.2009, citația fiindu-i comunicată acestuia la data de 6.04.2009, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 7 dosar, iar susținerile sale referitoare la pretinsa imposibilitate financiară nu au fost dovedite, în raport de data comunicării citației acesta având suficient timp pentru rezolvarea problemelor financiare și angajarea unui apărător.
În temeiul art. 137 Cod proc.civilă rap.la art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, Curtea invocă din oficiu și pune în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, constând în aceea că, în raport de obiectul cauzei - constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și de prețul stipulat de părți de 50.000 lei, hotărârea instanței de fond era susceptibilă potrivit art. 2821Cod proc.civilă doar de calea de atac a recursului, Tribunalul Prahova judecând pricina ca instanță de apel, în complet de doi JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
La solicitarea recurentului-reclamant, Curtea explicitează acestuia înțelesul excepției nulității de ordine publică invocată din oficiu.
Față de explicitările suplimentare, recurentul-reclamant declară că nu este de acord cu excepția invocată.
Intimata-pârâtă, având personal cuvântul, arată că este de acord cu admiterea excepției invocate din oficiu, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Intimatul-pârât, personal, declară că este de acord cu admiterea excepției invocată din oficiu de instanță, în sensul precizat și de către pârâta.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Campina sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe paratii si solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2029/31.07.2006 de catre - si, iar in subsidiar sa fie obligati paratii sa-si asume obligatiile specifice unui contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere.
In motivarea actiunii reclamantul a sustinut ca prin contractul de vanzare cumparare nr. 2029/2006 a instrainat pârâtilor un teren in suprafata de 1023 mp. din care 655 mp. curti constructii si 368 mp. teren arabil, impreuna cu locuinta situata pe acest teren, construita in 1973, compusa din 5 camere, baie camera centralei, bucatarie, 3 holuri, beci si garaj.
Reclamantul a precizat ca deși i-a explicat notarului dorinta sa de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, fiind o persoana in varsta si bolnavă care avea nevoie de ingrijire, totuși s-a incheiet un contract de vanzare cumparare fara clauza de intretinere, nefiindu-i respectată voința.
S-a mai sustinut de catre reclamant ca i s-a explicat ca in fraza inserata in contract potrivit careia cheltuielile cu regia si intretinerea casei in intregime vor fi suportate de cumparator se include ceea ce a dorit, respectiv obligatia de intretinere si ingrijire pana la deces cu toate cele necesare traiului și anume: hrana zilnica, locuinta incalzita, iluminat electric, ingrijire in caz de boala sau neputinta, asistenta medicala si medicamente pe cheltuiala paratilor, precum si obligatia de a-l inmormanta si de
a-i face pomenile in caz de deces, dupa datina.
In dovedirea actiunii reclamantul a solicitat proba cu acte, intreogatoriu si martori.
Pârâții și, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă au formulatr întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În cuprinsul întâmpinării s-a susținut că părțile au încheiat la data de 2006 un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
S-a arătat că la momentul încheierii contractului pârâții intenționau să se căsătorească și au achiziționat acest imobil tocmai pentru a avea unde să locuiască. Pentru obținerea prețului achitat reclamantului în anul 2006, pârâții au fost nevoiți să apeleze la creditele acordate de bănci în nume personal, pentru fiecare dintre aceștia.
S-a precizat că nu este reală susținerea reclamantului în sensul că i-ar fi explicat notarului că dorește încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, întrucât dacă ar fi acceptat un asemenea contract nu ar fi fost de acord cu plata prețului de 50.000 lei alături de obligația de întreținere. Au arătat pârâții că în contract s-a inserat clauza cu privire la dreptul reclamantului de a locui în două camere cu acces la baie și bucătărie, datorită gradului de rudenie cu acesta, vârstei sale și nevoii pârâților de a avea în preajmă o persoană de încredere care să supravegheze imobilul.
Precizează pârâții că raporturile dintre părți s-au înrăutățit datorită atitudinii reclamantului care i-a împiedicat să folosească imobilul ca adevărati proprietari, creîndu-le mari neplăceri în ceea ce privește desfășurarea activității comerciale în magazinul amenajat în imobil, ceea ce i-a determinat să formuleze plângeri penale.
Referitor la capătul de cerere subsidiar, pârâții au solicitat respingerea lui ca inadmisibil, întrucât s-ar încălca principiul libertății actelor juridice civile.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 17.10.2005 instanța a admis cererea reclamantului și a dispus reducerea taxei de timbru datorată de acesta la suma de 561 lei.
În apărare, pârâții au solicitat proba cu acte, martori și interogatoriu.
După administrarea probelor solicitate, la data de 26.03.2008 Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr.1000 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea și l-a obligat pe reclamant să plătească pârâților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că la data de 31.07.2006 între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr-2029 prin care reclamantul a înstrăinat pârâților imobilul format din teren în suprafață de 1023 situat în intravilanul orașului,-, jud.P și locuința C1 amplasată pe acest teren, construită în anul 1973, compusă din 5 camere, baie, bucătărie, 3 holuri, beci, cameră centrală și garaj.
Potrivit contractului, prețul vânzării a fost de 50.000 lei și a fost achitat în întregime la data autentificării actului, iar pentru vânzător s-a constituit un drept de habitație viageră asupra camerelor nr.5 și 10, cu acces la baie și bucătărie, cumpărătorii obligându-se să suporte în întregime cheltuielile cu regia și întreținerea casei.
Instanța a reținut că reclamantul a fost atenționat prin înscrisul aflat la fila 6 dosar, de către notar, asupra măsurilor ce ar trebui îndeplinite pentru întocmirea unui eventual contract cu clauză de întreținere, iar împrejurarea că reclamantul nu a dat curs acestor recomandări și a acceptat semnarea contractului de vânzare-cumpărare conduce la concluzia că acesta a acceptat încheierea contractului în forma arătată în deplină cunoștință de cauză.
S-a mai reținut că reclamantul a recunoscut la interogatoriu că notarul i-a citit contractul încheiat de părți, că acesta nu a dovedit existența presupusei convenții, prin care pârâții s-ar fi oferit să-i asigure întreținerea, în realitate, adevărata nemulțumire a reclamantului constând în faptul că apreciază prețul primit ca fiind prea mic, în raport de creșterea ulterioară a prețurilor imobilelor.
S-a stabilit că în cauză, clauzele privind asumarea cheltuielilor de reparații și întreținere a casei, respectiv privind constituirea dreptului de abitație viageră nu pot fi interpretate decât în modul în care au fost redactate, neputându-se considera, astfel cum a pretins reclamantul, că dovedesc existența obligației de întreținere a acestuia.
Constatând că părțile nu au prevăzut o clauză clară în acest sens, instanța a stabilit că în cauză nu poate fi admis nici subsidiarul acțiunii, prin care se solicita ca pârâții să fie obligați să își asume obligațiile specifice unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, în favoarea vânzătorului.
Impotriva sentintei a declarat apel în termenul legal reclamantul, sustinand ca s-au incalcat prevederile art. 129 pct.l cod pr. civila potrivit caruia judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, urmand a se analiza de catre instanta de apel probele administrate in functie de pertinenta si concludenta acestora si normele juridice incidente.
Criticand sentinta, reclamantul mai sustinut ca, nu a incheiat contractul de vanzare-cumparare și ca nu accepta incheierea acestuia,ca interpretarile instantei de fond sunt trunchiate, simpliste si subiective, desi era obligata potrivit art. 129 cod pr. civila sa staruie pentru aflarea adevarului, mai ales ca starea sa de sanatate este foarte, iar conform art.977 cod civil, instanta avea la indemana norme legale de a interpreta conventia, simpla enumerare a art. 983 cod civil relevand o vadita subiectivitate.
Apelantul a precizat că pentru o corectă interpretare probelor urma a se avea in vedere ca martorele si -propuse de intimati sunt angajatele acestora si in mod vadit, au dovedit subiectivism.
Dezvoltand motivele de apel reclamantul a mai sustinuta ca doctrina juridica a statuat ca eroare cu privire la obiectul actiunii denumita si eroare obstacol sau distructiva de vointa este sanctionata cu nulitatea absoluta, deoarece se considera ca nu a existat consimtamantul valabil al partii ce se obliga, iar această sancțiune se impune a se aplica și contractului încheiat de părți.
La data de 2.02.2009 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr.74 prin care a respins ca nefondat apelul, precum și cererea intimaților de obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit considerentelor deciziei, tribunalul a reținut că în cauză nu se constată o încălcare a disp.art.129 Cod pr.civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului, întrucât instanța de fond a administrat probele solicitate de părți, în limitele cadrului procesual stabilit prin cererea introductivă, iar aceste probe nu au confirmat susținerile apelantului, referitoare la pretinsa obligație de întreținere asumată de intimați.
În acest context, tribunalul a reanalizat în considerentele deciziei dispozițiile martorilor, și, în urma cărora a concluzionat că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca neîntemeiată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele administrate.
Deasemenea, tribunalul a constatat că susținerea apelantului conform căreia prima instanță ar fi aplicat greșit disp. art. 977 Cod civil este nefondată, deoarece textul de lege invocat statuează regula potrivit căreia, în cazul în care rămân îndoieli, contractul se interpretează în folosul celui care s-a obligat, în speță în folosul intimaților.
În ceea ce privește cererea intimaților de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât nu au depus nicio dovadă care să ateste existența cheltuielilor de judecată pretinse a fi fost ocazionate de acest proces.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 301 Cod pr.civilă, reclamantul, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că apelul său a fost analizat în mod superficial, subiectiv și trunchiat, fiind încălcate și disp.-art.129 alin.5 Cod pr.civilă.
Recurentul a precizat că dacă s-ar fi realizat o analiză pertinentă a probelor administrate la fond, s-ar fi constatat în apel că actul încheiat de părți, este lovit de nulitate absolută, datorită existenței viciului erorii obstacol.
Menționează recurentul că nu s-a avut în vedere poziția de rea-credință a intimaților și nici circumstanțele personale ale vânzătorului - vârsta înaintată, multiple afecțiuni medicale.
Nu s-au avut în vedere actele noi depuse de recurent în apel, valoarea mare a imobilului dovedită prin expertiza extrajudiciară, împrejurarea că intimații au avut cunoștință de răspunsurile date la interogatoriu, ascultându-le prin intermediul telefonului mobil și, faptul că trebuia să fie consiliat de o persoană la încheierea contractului, conform recomandării făcute de către notar.
Se solicită admiterea recursului, în principal modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei instanței de apel pentru completarea probatoriilor.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimații, prezenți în instanță nu au depus întâmpinate și nu au solicitat termen pentru a-și angaja apărător.
La termenul de judecată din data de 4.05.2009 Curtea, din oficiu a invocat și a pus în discuția părților, în temeiul disp.art. 129 alin.5 Cod pr.civilă, rap. la art. 2821și art.304 pct.1 Cod pr.civilă un motiv de nulitate de ordine publică ce afectează decizia recurată.
Se constată astfel, că obiectul prezentei pricini îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2029/31.07.2006 de și, în care prețul imobilului vândut a fost stabilit de părți la suma de 50.000 lei.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr.32/9.06.2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, înaintat de Procurorul general al României, s-a stabilit că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și căilor de atac, litigiile civile având obiect constatarea nulității unor acte juridice privind drepturi patrimoniale sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În acest context, în raport de disp.art.2821Cod pr.civilă, potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, Curtea constată că față de valoarea obiectului procesului (50.000 lei) hotărârea pronunțată de instanța de fond era susceptibilă doar de calea de atac a recursului.
Contrar acestor dispoziții legale, tribunalul a judecat însă calea de atac exercitată de către reclamant împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul fondului ca apel, în complet de doi judecători, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art.304 pct.1 Cod pr.civilă.
În raport de aceste considerente, curtea urmează ca în conformitate cu disp.art.304 pct.1 Cod pr.civilă rap. la art. 312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civilă să admită recursul și să caseze decizia, trimițând cauza spre rejudecare tribunalului, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în,- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 74/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în,-, jud.P și, domiciliat în P, str.- nr. 64, jud.
Casează decizia civilă nr. 74/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
Grefier,
/VM
3 ex/08.05.2009
NR.2327/2007 Judecătoria Câmpina
nr- Tribunalul Prahova
, -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
