Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 92/R-CM
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - ---
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI T, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, CONSILIUL JUDETEAN V și INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.796 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, precum și cererea de completare a motivelor de recurs, formulată de Directia Generala a Finantelor Publice a judetului V, privind încheierea camerei de consiliu din 16 noiembrie 2007.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă V, în baza delegației nr.2217/2008, consilier juridic - pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V și intimatul-pârât -președintele Consiliului Județean V, în baza delegației nr.705/2008 și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.50/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurenții-pârâți și Inspectoratul Școlar Județean V și ceilalți intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-pârât Consiliul Județean V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă și de președintele acesteia-, neavând calitate procesuală pasivă, cum a reținut, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond.
Reprezentanta recurentei-pârâte V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat și completat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, fiind evident că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, precum și față de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, indiferent de cuantum.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurenților la plata către Vac heltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Cu privire la motivele de recurs formulate de DGFP V, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a sentinței, solicită a se observa că aceste motive nu privesc încheierea respectivă, ci s-a dorit o completare a motivelor inițiale de recurs. Apreciază că acestea sunt formulate tardiv, urmând a fi respinse ca atare.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr-, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, -, și, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Mari, județul V, Consiliul Local al Orașului Mari, Primarul Orașului Mari, județul V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, - Președinte al Consiliului Județean V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților - Școala cu Clasele I-VIII Mari, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru reclamanții, educatorii și învățătorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, precum și obligarea tuturor pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare în parte, pentru perioada octombrie 2001 până la zi, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr. 128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, precum și dispozițiile art. 5 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora, funcțiile didactice sunt: în învățământul preșcolar - educator, institutor, iar în învățământul primar - învățător, institutor.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art. 42 alin.1, 43 alin.1, 44 alin.3, 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, OG nr. 103/1998, Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr. 19388/14.11.1997, Ordinele Ministrului Educației și Cercetării nr. 3343/11.03.2002, nr. 4209/2004, nr. 3541/2006.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr. 128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
În condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, referindu-se la "personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar", o categorie în care sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii din învățământul preșcolar și primar, potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate face nici o distincție, aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
S-a susținut că, deși dispozițiile legale acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea de două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat membrilor Uniunea Sindicatelor Învățământ V, ale căror interese le reprezintă aceasta.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în mod nejustificat, educatorii, învățătorii și institutorii cu gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 ani au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art. 6 alin.2 din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.796 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T, a fost admisă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Orașului Mari, județ V și - Președintele Consiliului Județean V, a fost respinsă excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune, ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și a fost admisă în parte acțiunea, fiind obligați pârâții Școala cu Clasele I-VIII Mari, județul V, Primarul Orașului Mari, județul V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu Clasele I-VIII Mari, județul V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune.
A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local Mari și - Președintele Consiliului Județean V, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați pârâții împotriva cărora s-a admis acțiunea să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă cu motivarea că norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile acestui minister, astfel cum rezultă din dispozițiile art.12 din Legea învățământului nr.84/1995 republicată, coroborate cu dispozițiile art.44 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta Direcția Finanțelor Publice V, deoarece acestei pârâte îi revine, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.486/2006, obligația repartizării sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor.
Cu aceeași motivare a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V și a Primarului Orașului Mari.
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ost de asemenea respinsă, deoarece prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ dar și prin dispozițiile cuprinse în OUG 17/2006, au fost recunoscute debitele constând în diferențe salariale cuvenite personalului didactic, rezultate din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției astfel încât, după data de 28 noiembrie 2005, început să curgă o nouă prescripție, mai exact, începând cu data de 28 februarie 2006 când ordonanța de urgență cu nr. de mai sus a fost publicată în Of. partea
Cât privește excepția prematurității formulării acțiunii ridicată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, respingând-o pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1017 și 1023 Cod Civil, acțiunea poate fi paralizată prin excepția prematurității ridicată de pârât, când cererea a fost introdusă fără ca dreptul să fie actual, ceea ce nu este cazul în speță deoarece dreptul s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Orașului Mari, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în calitate de președinte al Consiliului Județean V, deoarece acești doi pârâți nu au nici un fel de atribuții în aplicarea dispozițiilor Legii nr.486/2006 și OUG nr.17/2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții ocupă funcțiile didactice de învățători și educatori la Școala cu Clasele I-VIII Mari, iar după cum rezultă din tabelul de la fila 193 din dosar, aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, în sensul că au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic 1, situație în care personalul didactic de predare și instruire practică beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Întrucât dispozițiile textului de lege sus citat reglementează drepturile personalului didactic fără să facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum acestea sunt enumerate în art. 5 din Statutul Personalului Didactic, se poate concluziona că reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, se aplică tuturor funcțiilor didactice, inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care disp. art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice, de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă, cu efectele unei discriminări directe, în ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Pe cale de consecință, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâții Școala cu Clasele I-VIII Mari, Primarul Orașului Mari, Inspectoratul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliu Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure fondurile necesare și să plătească reclamanților - titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de cât două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 pentru perioada octombrie 2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu Clasele I-VIII Mari, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal cu următoarea motivație:
Potrivit disp. art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește pe: un post de educatoare; un post de învățător (institutor); optsprezece ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar și două zeci și patru de ore săptămânal pentru maeștrii-instructori.
În condițiile în care art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece, activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată.
Aceasta, deoarece predarea cunoștințelor și fixarea celor predate nu poate fi realizată decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Orașului Mari și - președinte al Consiliului Județean V ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza disp. art.274 od procedură civilă, pârâții împotriva cărora s-a admis acțiunea au fost obligați la 100 lei cheltuieli de judecată către reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ
Prin încheierea din 16 noiembrie 2007 dată în Camera de Consiliu de Tribunalul Vâlceas -a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.796 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că obligă pârâții să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, Consiliul Județean V, Inspectoratul școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente disp.art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici dispozițiile art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
Aceeași pârâtă a promovat ulterior recurs și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 16 noiembrie 2007, arătând că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși nu are calitate procesuală și nici culpă procesuală, iar pe de altă parte aceste cheltuieli nici nu au fost dovedite.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința pentru aceleași motive de recurs, susținând în primul rând că instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, iar în al doilea rând că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Totodată, a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), neprimind punctul său de vedere referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
Toate recursurile sunt nefondate, după cum urmează:
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, acesta este nefondat, instanța reținând corect că are calitate procesuală pasivă, revenindu-i obligația de a emite decizie cu privire la repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
Așadar, este indiferent că este un terț față de raportul juridic de muncă analizat și că art.2 din nr.OUG17/2006 se referă la diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, susținerile sale în recurs neavând nici o legătură cu motivarea instanței de fond.
Nefondat este și recursul declarat de această pârâtă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Prin această încheiere a fost modificat doar cuantumul cheltuielilor de judecată, constatându-se că, deși prin minută au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, din eroare în dispozitiv a fost trecută suma de 100 lei.
Ca atare, Curtea constată că încheierea de îndreptare a erorii materiale nu putea fi recurată decât sub aspectul cuantumului acestor cheltuieli, în timp ce criticile formulate de pârâtă se referă la cu totul alte aspecte, ce exced încheierii pronunțate.
Tot astfel este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T care are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel i-a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune atât de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean cât și de pârâtul Consiliul Județean V, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă este adevărat că, potrivit art.83 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă această prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamanților în cel de-al doilea motiv de recurs al acestuia, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Și în fine, este nefondată și critica ce apare în cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, pentru că instanța a reținut că-i revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în legătură cu repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Prin urmare, asigurarea finanțării și a plății efective a drepturilor salariale reclamanților implică mai multe instituții, între care și consiliul județean care alături de ceilalți pârâți are calitate procesuală pasivă.
În concluzie, în raport de considerentele prezentate, rezultă că toate recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, conform art.312 (1) Cod procedură civilă.
La cererea intimaților-reclamanți, vor fi obligați pârâții-recurenți la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către Uniunea Sindicatelor Învățământ V, ce reprezintă onorariu de avocat în recurs și se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, CONSILIUL JUDEȚEAN, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.796 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurenții-pârâți să plătească intimatei Uniunea Sindicatelor Învățământ V suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/22.02.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
