Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 91/R-CM
Ședința publică din 06 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - ---
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI T, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI și INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.950 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă V, în baza delegației nr.2217/2008, avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.54/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, consilier juridic - pentru intimatul-pârât Consiliul Județean V,în baza delegației nr.632/2008, lipsind recurenții-pârâți și Inspectoratul Școlar Județean V și ceilalți intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentei-pârâte V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă, fiind evident că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, precum și față de obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurenților la plata către Vac heltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Reprezentanta intimatului-pârât Consiliul Județean V, având cuvântul, solicită menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, în ceea ce-i privește.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 7.06.2007, UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune G, BORȚA, și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI, CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM.V, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RM.V, PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, GRĂDINIȚA NR. 2 D, ȘCOALA CU CLASELE I- VIII NR. 10 RM.V, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII POPEȘTI, ȘCOALA CU CLASELE I- VIII NR. 4 RM.V, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI și ȘCOALA CU CLASELE I- VIII, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâților Școala cu Clasele I- VIII nr. 10 -Rm.V, Școala cu Clasele I- VIII nr. 4 Rm.V, Școala cu Clasele I- VIII Popești Golești, Școala cu Clasele I- VIII, Grădinița Nr. 2 D, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic;
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică - începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45, alin.( 1 ) din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată până la zi, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt angajați ca educatori și învățători în cadrul unităților de învățământ; Școala cu Clasele I- VIII nr. 10 -Rm.V, Școala cu Clasele I- VIII Nr. 4 Rm.V, Școala cu Clasele I- VIII Popesști Golești, Școala cu Clasele I- VIII, Grădinița Nr. 2 D, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic
În susținerea acțiunii au fost invocate prevederile art.42 alin. 1, 43 alin.1, 44 alin.3, 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, OG nr.103/1998, precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/14.11.1997, Ordinele Ministerului Educației și Cercetării nr. 3343/11.03.2002, nr.4209/2004 și nr. 3541/2006.
S-a susținut că, deși dispozițiile acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea de două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat membrilor Uniunii Sindicatelor Învățământ V, ale căror interese le reprezintă aceasta.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în mod nejustificat, educatorii și învățătorii și institutorii cu gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 ani au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri; tabel nominal cu educatorii și învățătorii numărul de ore efectiv prestate de fiecare reclamant, cu gradul didactic I și o vechime de peste 25 ani în învățământ, decizia nr. 406/R- CM /18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr.128/1997, pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, în art.45 ( 1 ) se referă la diminuarea normei didactice a personalului didactic, norma didactică fiind modalitatea prin care este normată activitatea didactică a profesorilor și nu a personalului didactic în totalitate.
Dispoziția art.45 ( 1 ) din Legea nr.128/1997 pe de o parte, nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, la reducerea postului, iar pe de altă parte norma de drept nu statuează în sensul solicitat de reclamanți.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit dispozițiile art.166 alin.1 din Legea nr.53 /2003 cu modificările și completările ulterioare " Drepturile la acțiune cu privire la drepturile salariale " precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate". In cauză nu sunt incidente prevederile alin.2 din textul de lege precizat, astfel că acțiunea dedusă judecății este prescrisă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin. 1,3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță, niciunul dintre membrii sindicatului reclamant nu și-a exercitat acest drept, nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. In aceste condiții unitățile de învățământ pârâte, nu avea obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
Reclamanții - membri de sindicat erau îndreptățiți la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acelor în cauză, contract având ca obiect efectuarea orelor în regim de plata cu ora,r reclamanții nu au solicitat unităților de învățământ reducerea normei didactice și efectuarea celor două ore la plata cu ora.
În cauză a fost invocată de către pârâtul Consiliul Județean V excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că între acest pârât și reclamanți nu există vreun raport juridic de natură contractuală și fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ - teritoriale. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm.V, prin reprezentantul legal și Primăria Municipiului Rm.V, au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că între aceștia - pârât și reclamant - nu există vreun raport juridic de natură contractuală și fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ - teritoriale. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâții Consiliul local D, Primăria Municipiului D, Direcția Generală a Finanțelor Publice V au ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât consideră că nu au obligații corelative drepturilor la care fac referire reclamanții, obligații pe care nu le pot îndeplini.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.950 din 19.11.2007 pronunțată în dosarul nr- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local D, Primăria D, Consiliul Județean V, Consiliul Local al Municipiului Rm.V, Primăria Municipiului Rm. V, Direcția Generală a Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acești pârâți.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - 6.06.2004 invocată de Inspectoratul Școlar Județean V și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Uniunea Sindicatelor Învățământ V și a obligat pârâții: unitățile de învățământ Școala cu Clasele I-VIII Popești - Golești, Școala cu Clasele I- VII nr. 4 Rm. V, Școala cu Clasele I- VIII Nr. 10 Rm. V, Școala cu Clasele I-VIII, Grădinița Nr. 2 D, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime de peste 25 ani și gradul didactic I.
Au fost obligați aceiași pârâți la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, de la data îndeplinirii condițiilor de vechime și gradul didactic I, dar nu mai devreme de data de octombrie 2001 la zi, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepțiile de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Consiliul Local D, Primăria D, Consiliul Județean V, Consiliului Local al Municipiului Rm.V, Primăria Municipiului Rm. V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, instanța constată că acești pârâți nu au calitatea procesuală pasivă în acest raport juridic de muncă și a respins acțiunea față de ei în temeiul acestei excepții.
Personalul didactic are încheiat contract de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V și în reducerea normei cu 2 ore săptămânal, nu sunt implicate aceste instituții, iar pe de altă parte achitarea drepturilor pentru orele prestate suplimentar față de norma legală nu revine acestor pârâți.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, instanța a respins această excepție pentru perioada octombrie 2001 - 6.06.2004.
Prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv cu Ministrul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, art.166 alin.2 din Codul Muncii și art.1 din OUG nr.17/2006.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, s-a apreciat a fi nefondată, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și se justifică calitatea procesuală pasivă.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico - științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. In același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea 128 /1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În consecință, instanța a obligat pârâții; unitățile de învățământ; Școala cu Clasele I-VIII Popești - Golești, Școala cu Clasele I- VII nr. 4 Rm. V, Școala cu Clasele I- VIII Nr. 10 Rm. V, Școala cu Clasele I-VIII, Grădinița Nr. 2 D, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, pentru educatorii, învățătorii și institutorii cu vechime de peste 25 ani și gradul didactic I.
De asemenea, instanța a obligat aceiași pârâți la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, de la data îndeplinirii condițiilor de vechime și gradul didactic I, dar nu mai devreme de data de octombrie 2001 la zi, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.1 din Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, potrivit cărora obiectul acestei legi îl constituie stabilirea volumului veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2007. Ori, în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente dispozițiile art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici dispozițiile art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
În al II-lea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă civilă se susține că hotărârea instanței de fond cuprinde o motivare străină de natura pricinii, atunci când motivează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Astfel, prin obligarea instituției recurentei la repartizarea sumelor pe anul 2007, după consultarea primarilor și a consiliului județean, instanța de fond a pronunțat o soluție străină de motivați în drept care a stat la baza respingerii acestei excepții, respectiv art.1 din Legea nr.486/2006.
În al treilea motiv de recurs se susține că în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta nu are calitate procesuală pasivă și nu are culpă procesuală, nefiind aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul, Educației Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se susține că sentința de la fond este nelegală deoarece cuprinde dispoziții contradictorii.
Astfel, deși instanța de fond respinge capătul de cerere referitor la reducerea normei didactice de predare, reținând faptul că nu este posibilă reducerea acesteia pentru personalul didactic cu funcția de învățător și educator îi obligă totuși pe pârâți la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința pentru aceleași motive de recurs, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă, susținând în primul rând că instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, iar în al doilea rând că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Curtea analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamanții având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întreaga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, referitor la calitatea procesuală pasivă a acesteia este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că recurenta-pârâtă are atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, Curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că Direcția Generală a Finanțelor Publice V are calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că este terț față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Al doilea motiv de recurs al Direcției Generale a Finanțelor Publice, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motivându-se respingerea excepției calității procesuale pasive a acestei recurente și obligarea acesteia la repartizarea sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea prealabilă a primarilor și a consiliului județean, așa cum s-a arătat și în primul motiv de recurs.
Al treilea motiv de recurs, vizând greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în cauză fiind aplicabile disp.art.274 Cod procedură civilă, din moment ce această pârâtă a fost obligată, alături de ceilalți pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurentului în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Față de aceste considerente, toate recursurile vor fi respinse ca nefondate în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, nr.950 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților-reclamanți suma de 200 lei cheltuieli de judecată către Uniunea Sindicatelor Învățământ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/12.02.2008
Jud. fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Nicoleta Simona Păștin
