Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 96/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 96/P/2008
Ședința publică din 8 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Lazăr Ioan președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel Trif Arina
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea acțiunii civile introdusă de reclamanții, toți cu domiciliul procedural ales O- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR -O, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Constată că, prin acțiunea formulată, înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 1 octombrie 2008, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL BIHOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizațiile încasate de procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție și cele încasate efectiv de reclamanți, începând cu data de 1 aprilie 2006 până la data pronunțării prezentei, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective; să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții învederează instanțe, în esență că sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de criminalitate Organizată și Terorism, ce, beneficiază pentru cauzele instrumentate de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor sunt valabile și în faza de judecată; în consecință, față de statutul conferit judecătorilor de Constituție, respectiv de putere în statul de drept, salariul acestora nu poate fi inferior celui primit de o structură creată pentru îndeplinirea unor acte prealabile judecății.
În drept sunt invocate: OG nr. 137/2000, Protocolul 12 la Convenție Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive făcând trimitere la prevederile art. 28 lit d și e din Legea nr. 500/2002 și arătând că, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, ca atare Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sporuri solicitate de angajații altor instituții.
Tot prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea dată în ședința publică din 24 septembrie 2008, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Oradea, în baza dispozițiilor art. 1 raportat la art. 2 alin 2 din OUG nr. 75 din 11 iunie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În primul rând referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată caracterul nefondat al acestei excepții, având în vedere că pârâtul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție, conform art. 19 lit a din legea nr. 500/2002, iar art. 19 lit g din aceeași lege prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și art. 28 din lege care statuează că acesta elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și art. 14 din Legea menționată care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Conform art. 131 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, prin urmare fără alocarea fondurilor necesare de către Ministerul Economiei și Finanțelor, plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea pendinte nu s-ar putea executa, or neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitatea procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun, respectiv dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre, asemenea situație constituind o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, astfel că pârâtului, fără îndoială, că îi aparține calitatea procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.
Neîntemeiată se dovedește a fi și excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției în condițiile în care, acestuia îi aparține culpa pentru neinițierea măsurilor care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor invocate de reclamanți, aspecte care urmează a fi detaliate odată cu analizarea pe fond a drepturilor bănești pretinse prin acțiune.
Sub aspectul fondului cauzei vizând despăgubirile echivalente diferențelor din drepturile salariale cuvenite reclamanților calculate în funcție de coeficienții de multiplicare primite de procurorii DNA și DICOT și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, este de reținut în primul rând că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 coroborate cu textul de lege anterior menționat, dispoziții legale în baza cărora acțiunea apare ca fiind întemeiată.
Astfel, prin art. 11 alin 1 din OUG nr. 27/2006 prin care a fost reglementată salarizarea judecătorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției și art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul DNA și a celor din Cadrul DICOT li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( nr. crt. 6-13 de la lit A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia prin alte acte normative.
Deși vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG nr. 27/2006, totuși în cazul procurorilor din DNA și DICOT a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, aceștia fiind salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani. Ca atare, nu au mai fost respectate criteriile de tratament egal în salarizare câtă vreme procurorilor din cadrul DNA și DICOT li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesară acestui nivel, iar restul personalului, salarizat prin OUG nr. 27/2006, este pus în mod discriminatoriu, în imposibilitatea de beneficia de această salarizare, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp pentru procurorii din cadrul DNA și DICOT li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
Așadar, apare ca fiind discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul DNA și DICOT cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr. 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor din categoria menționată.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie recunoscută prin art. 329 alin 3 cod procedură civilă, că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură, or tocmai acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul DNA și DICOT. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu - care revine întregului personal salarizat în baza OUG nr. 27/2006- produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio- profesională și de locul de muncă.
Prin urmare este evident că existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, și nu în ultimul rând articolele 5,6,8,39 alin 1 lit a, art. 40 alin 2 lit c și lit f, art. 154 alin 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 și respectiv art. 16 alin 1,20,41 și 53 din Constituția României.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților reclamă aplicarea prin analogie, a dispozițiilor art. 11 alin 1 din OUG nr. 27/2006, astfel putându-se realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, cunoscut fiind totodată că art. 3 din Codul civil interzice invocarea lacunei legislative.
Cât privește cererea privind actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație, aceasta este găsită de instanță ca fiind admisibilă, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin 1 din Codul muncii, iar în cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor menționate.
Se va dispune totodată efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, având în vedere prevederile art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
Față de ansamblul considerentelor ce preced, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea în întregul ei, urmând a se proceda la admiterea acesteia sub aspectul tuturor capetelor de cerere, cu consecința obligării pârâților la calcularea și la plata drepturilor reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, art. 1, actualizate conform indicelor de inflație, potrivit tabelului cu sumele menționate la fila 25, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligării pârâților la plata a câte 1700 lei pentru fiecare reclamant, actualizată conform indicelui de inflație, potrivit tabelului de la fila 26, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligării pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor DNA și DICOT, începând cu luna aprilie 2006 până la înlăturarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație la data plății.
Cât privește acțiunea împotriva pârâților Curtea de Apel Oradea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării aceasta urmează a fi respinsă întrucât acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
Se va constata totodată că nu s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de necompetență procesuală pasivă invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea reclamanților, față de pârâții Curtea de Apel Oradea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceștia veavând calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea reclamanților, față de pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor și în consecință îi obligă pe aceștia să plătească reclamanților diferențele de indemnizații încasate de aceștia și cele încasate de procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT și DNA, pentru perioada 1 aprilie 2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, diferențe de indemnizații ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Se vor efectua cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Admite acțiunea acelorași reclamanți și față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pe care îl obligă să asigure sumele necesare plății acestor sume în bugetul pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și a Tribunalului Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
- - - - - -
-
red.sent.LI
15.12.2008.
Dact ID 23.12.2008.
Președinte:Lazăr IoanJudecători:Lazăr Ioan, Pantea Viorel Trif Arina
