Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.1090,-
DECIZIA NR. 962
Ședința publică din data de 06 mai 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantele, G, toate cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.88 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I, toți cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, și în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele-reclamante, G, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus întâmpinări formulate de recurentele-reclamante și de recurentul-pârât care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, G, I și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50% calculat la salariul de bază începând cu 01.01.2008 până în prezent și în continuare în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, precum și obligarea pârâților la plata sporului de ședință de judecată conform art.9 din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că sunt grefieri la udecătoria Târgoviște și, potrivit art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, grefierii beneficiau de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, iar potrivit art.9 din aceeași lege, beneficiau de un spor de ședință de judecată, însă articolele menționate au fost abrogate prin art11din OG nr.177/2002. Au mai arătat că art.11din Legea nr.50/1994 republicată, prevede că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de aceste sporuri și indică și modalitatea de stabilire a acestora.
Totodată, reclamanții apreciază că drepturile din articolele menționate anterior sunt în vigoare, astfel că trebuie să fie acordate în continuare.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 al Secțiilor Unite, potrivit căreia magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți să primească sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că atribuțiile sale privesc elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă, care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de a judeca în primă instanță cauza de față, conform G nr.75/2008.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cauzei față de disp.art. 1 din nr.OUG75/2008.
Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2008, având în vedere dispozițiile nr.OUG75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de APEL PLOIEȘTI, aceasta fiind înregistrată sub nr-.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.88 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a respins acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și au fost obligați aceștia să plătească reclamanților sporul de 50% începând cu 01.01.2008 până în prezent și în continuare; s-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, că este întemeiată întrucât acest minister are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă ce ar putea justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea admițând excepția, a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, curtea a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.(3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, văzând disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996, precum și dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție în interesul legii care a statuat numai asupra sporului de 50%, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, și pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat, în esență, că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, care a fost chemat în judecată nu în calitate de angajator, ci pentru opozabilitatea hotărârii, acest minister fiind obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite.
Cu privire la sporul de ședință de 3% pentru trecut și pentru viitor, reclamanții au arătat că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără a motiva în vreun fel soluția pronunțată, astfel că hotărârea este netemeinică, având în vedere că acest spor este prevăzut în art.19 din Legea nr.50/1996.
În recursul Ministerului Justiției se arată, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește admiterea pretențiilor reclamanților, fiind incident cazul prevăzut la punctul 9 al art.304 pr.civ. potrivit căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea sporul de 50%, a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea acestei legi. Întrucât în luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Totodată, prin art.30 din OG nr.8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursurile declarate de reclamanții, G, și, curtea constată că instanța de fond a admis în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât acest minister are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă care ar putea justifica obligarea sa la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Cu privire la sporul de ședință de 3% pentru trecut și pentru viitor, curtea constată că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea ca neîntemeiată, având în vedere că acest spor era prevăzut în art.19 alin.2 din Legea nr.50/1996, iar prin art.I pct.16 din OG nr.83/2000 acest alineat a fost abrogat.
Totodată, decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, nu și la sporul de ședință de 3%, care era prevăzut în art.19 alin.2 din Legea nr.50/1996, așa cum s-a arătat mai sus.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, curtea constată că rin p. decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamanților, aceștia beneficiind de sporul de 50% pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele, G, toate cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.88 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I, toți cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, și în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2009
dosar fond- - Curtea de APEL PLOIEȘTI
judecători fond- -
- -
operator de date cu caracter personal
nr. 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
