Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.975/2009-
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B O, strada -, nr.3. județul B în reprezentarea MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -toți cu procesual ales în B, Judecătoria Beiuș, județul B și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR -, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHORO, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 490/LM din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.490/LM din 26 mai 2008, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 07.09.2004-19.03.2005.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință:
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihiatrică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 01.07.2005 - 01.02.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihiatrică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 19.03.2005 - 01.02.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea reclamantei privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 07.09.2004 - 18.03.2005, ca fiind prescrisă.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit Legii nr.500/2002, G nr.208/2005 și HG nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică urmând a fi respinsă excepția și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe fondul cauzei în ce privește reclamantele și,prima instanță a reținut că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, acestea, în calitate de personal auxiliar e specialitate, beneficiau de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Într-adevăr, activitatea judiciară, desfășurată de reclamante, este caracterizată în mod constant de riscuri profesionale sporite la adresa persoanei reclamantelor, a familiilor acestora și a bunurilor lor, precum și de o suprasolicitare neuropsihică evidentă, inclusiv datorită volumului foarte mare de activitate și a specificului activității (reprezentat de caracterul litigios al acesteia, care este marcat de situațiile puternic conflictuale dintre interesele evident divergente ale justițiabililor, instrumentate prin proceduri bazate pe contradictorialitate, toate acestea generând încordare psihică și condiții de stres). Activitatea judiciară vizează tranșarea unor conflicte judiciare cu implicații deosebite, cum ar fi conflictele sociale extinse și foarte tensionate inerente conflictelor de muncă (concedieri colective, greve etc.), cauzele penale cu fapte de periculozitate mărită și consecințe deosebite, litigiile patrimoniale cu valori ridicate și multe altele. Aceste împrejurări atrag un cortegiu de nemulțumiri, adversități, șicane și presiuni la adresa celor care desfășoară activități judiciare, a căror condiții de muncă (prin prisma dreptului la securitate și sănătate în muncă) sunt caracterizate pregnant de prezența riscurilor profesionale și a suprasolicitării neuropsihice permanente.
S-a mai apreciat de tribunal, faptul că nu au intervenit schimbări sub acest aspect, în condițiile de muncă ale reclamantelor, nici după adoptarea nr.OG83/2000 și până în prezent, acestea rămânând expuse acelorași riscuri profesionale și suprasolicitării neuropsihice. Dimpotrivă, aceste condiții s-au acutizat, pe fondul creșterii volumului de activitate și al complexității reglementărilor și al relațiilor sociale supuse controlului judiciar.
Din aceste considerente, instanța de fond a reținut că, eliminarea, prin prevederile art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, a sporului salarial pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu produce efecte, fiind contrară, în primul rând, dispozițiilor art.41 alin.2 și art.16 alin.1 raportat la art.15 alin.1 și art.53 din Constituție, coroborat cu prevederile art.11 și art.20 din Constituție raportate la cele ale Protocolului nr.12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece sunt încălcate drepturile constituționale ale reclamantelor privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare, deoarece acest spor salarial a fost menținut pentru toate celelalte categorii profesionale expuse riscurilor profesionale și suprasolicitării psihice (de exemplu, prin art.8 lit.b din nr.HG281/1993, art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, art. 13 alin. 1 lit. b și lit. c din nr.OUG 115/2004, art. 51 alin. 5 din Legea nr. 334/2002, art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 435/2006, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG38/2003, art.21 alin.1 și art.23 din nr.OG64/2006 etc.). Ori, este de neconceput ca, de pildă, activități, precum cele premergătoare sau ulterioare desfășurării proceselor (activități accesorii activității judiciare principale), desfășurate de funcționarii publici cu statut special din cadrul poliției și penitenciarelor, să fie remunerate cu sporul de risc și suprasolicitare psihică, iar activitatea juridică principală, cea mai expusă riscurilor și suprasolicitării, să fie exclusă de la beneficiul acestei remunerări.
Tribunalul a reținut că reclamantele fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Prin decizia nr. XXI/10.03.2008, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată se constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În temeiul art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă instanța de fond a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 01.07.2005 - 01.02.2007,sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada 19.03.2005 - 01.02.2007,sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În ce privește plata drepturilor salariale aferente perioadei 07.09.2004-18.03.2005 în favoarea reclamantei, prima instanță în temeiul art. 283 alin.1 litera "c" din Codul munciia admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada susmenționată și pe cale de consecință a respins cererea reclamantei privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 07.09.2004-18.03.2005 ca fiind prescrisă.
Cu privire la acțiunea formulată de reclamantul tribunalul a respins-o ca neîntemeiată întrucât in calitate de șofer acesta nu are calitatea de personal auxiliar de specialitate pentru a-i fi aplicabile dispozițiile legale privitoare la sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară.
Instanța a luat act că nu au mai fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării Ministerului Justiției la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, prin urmare și pentru Ministerul Justiției, iar reclamantele din cauză și interveninetul se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Justiției și nu cu Ministerul Economiei și Finanțelor;
-conform dispozițiilor art.2 din ordonanța amintită mai sus, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză are Ministerul Justiției în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002, a G nr. 208/2005 și a G nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel,rolul Ministerului Economiei și Finanțelor,este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori în aceste condiții nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile art. 1 din G nr. 22/2002, aprobată prin 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Constatându-se prin urmare că, Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a vira sumele de bani necesare efectuării plăților către reclamanți, criticile invocate prin motivele de recurs fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.490/LM din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data.25.05.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:2.06.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
