Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 972/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.972/2009-R
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Măduța
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți -în nume propriu și în reprezentarea, toți cu domiciliul în O,-, - 7,. 17, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în, județul B, împotriva deciziei civile nr. 505/A din data de 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-,prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.153 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în dosar nr-, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 76/2008, emisă de Baroul Hunedoara - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, cu suma de 5 lei achitată prin chitanța seria - nr.- din 20 martie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți depune la dosar concluzii scrise și învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat,instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța anexată.
CURTEA D APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 153/2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu DE CONSUM și în consecință s-a dispus rectificarea înscrierii din CF 633 poziția C7, în sensul că s-a înscris dreptul de superficie al Cooperativei de Consum asupra suprafeței de 206 mp teren, situat pe nr. top 11 și ocupat de construcția proprietatea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 308/2002 pronunțată de Judecătoria Aleșd pârâtei i s-a recunoscut un drept de superficie asupra imobilului situat pe nr. top 11, înscris în CF 633, imobil teren aflat în proprietatea reclamanților, în considerarea faptului că pârâta are edificată pe acest teren o construcție, drept care a fost înscris în CF 633 la poziția C7, privind întregul imobil teren în suprafață de 888 mp situat pe nr. top. 11.
S-a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în prezenta cauză solicitând rectificarea înscrierii dreptului de superficie al pârâtei în sensul de a se nota acest drept doar asupra terenului pe care se află amplasată construcția pârâtei, care din declarația pârâtei are o suprafață de 206 mp, întrucât situația actuală de carte funciară nu corespunde situației de fapt si este vătămătoare pentru proprietarii de drept ai terenului care sunt lipsiți de beneficiile normale ce ar trebui să corespundă dreptului lor de proprietate.
Acest drept de superficie, s-a reținut de către prima instanță că are ca obiect folosința terenului pe care se află edificată construcția, coexistă cu dreptul de proprietate al proprietarului terenului, limitând prerogativele dreptului de proprietate al proprietarului terenului, prin lipsirea acestuia de dreptul de folosință a terenului pe care se află situată construcția, și că această limitare a unui drept fundamental cum este dreptul de proprietate este acceptată de realitatea juridică însă această limitare trebuie să fie rezonabilă și astfel instituită încât să aducă o atingere minimă prerogativelor dreptului de proprietate pe care proprietarul terenului îl are în patrimoniu.
Instanța de fond în aprecierea limitei rezonabile ce poate fi impusă dreptului de proprietate prin recunoașterea dreptului de superficie a reținut că are relevanță în speță și modul în care construcția pârâtei a fost edificată pe terenul reclamanților, fiind vorba de o intruziune forțată specifică perioadei comuniste, ca urmare a obținerii de către stat a unui titlu nevalabil asupra acestui teren, nulitatea acestui titlu fiind constatată de organele judecătorești și prin urmare, apreciind că nu există în cauză o culpă din partea proprietarului terenului sau o manifestare de voință din partea acestuia prin care să permită construirea de către un terț a imobilului pe terenul său, proprietarul terenului s-a văzut lipsit de unul din prerogativele esențiale ale dreptului său de proprietate, respectiv dreptul de a folosi terenul, situație statuată de hotărârea judecătorească 308/2002, și având în vedere că se impune o justă cuantificare a limitelor impuse dreptului de proprietate al reclamanților prin instituirea dreptului de superficie al pârâtei, cu atât mai mult cu cât garanțiile constituționale prevăd că limitele dreptului de proprietate sunt prevăzute de lege, acest drept fiind garantat de constituție a dispus admiterea acțiunii formulate în temeiul art. 35 din Legea 7/1996, reținând totodată și faptul că imobilul teren al reclamanților are o suprafață de 800 mp în vreme ce amprenta pe teren a construcției pârâților are o suprafață de 202 mp, astfel încât instituirea dreptului de superficie asupra întregii suprafețe de teren nu este justificată, pârâta folosind efectiv doar terenul aflat sub construcție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 5 lei taxă timbru și 0,15 lei timbru judiciar, a declarat apel pârâta Societatea Cooperativă de Consum, solicitând în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond și în subsidiar admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.505/A din 15 octombrie 2008, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta SOCIETATEA DE CONSUM, cod poștal -, jud. în contradictoriu cu intimații, și, toți cu domiciliul în O,-, - 7,. 17, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 153 din 25 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei Societatea Cooperativă de Consum.
A obligat intimații în favoarea apelantei la plata sumei de 5,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, din situația de carte funciară depusă la dosarul cauzei 633, nr. top. 11 și hotărârile judecătorești: sentința civilă 308/2002 a Judecătoriei Aleșd pronunțată în dosar 2031/2001, decizia civilă 710/A/2002 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosar 4159/2002 și decizia civilă nr. 1329/2002 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar 4086/2002, rezultă că proprietari asupra acestui imobil teren sunt intimații, iar sub B 14 din aceeași carte funciară a fost înscris dreptul de proprietate al apelantei în baza hotărârilor judecătorești mai sus arătate și a adeverinței nr. 569/11.03.2003 eliberată de Primăria, asupra construcției reprezentând Complex prestări servicii, la foaia de sarcini sub C 7 din aceeași carte funciară a fost notat dreptul de superficie asupra imobilului cu nr. top. 11 în favoarea Cooperativei de Consum.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei s-a mai constatat de instanța de apel că între părțile în litigiu, s-a purtat un litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 308/2002 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr. 2031/2001 prin care s-a constatat că imobilul cu nr. top. 11, înscris în CF 633, proprietatea intimaților, a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de donație, s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului, s-a constatat că apelanta este titulara dreptului de proprietate asupra Complexului de Prestări Servicii, edificat pe terenul cu nr. top. 11, în scris în CF 633 și s-a constatat că aceasta are un drept de superficie asupra imobilului cu nr. top, 11 înscris în CF 633, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și al dreptului de superficie al apelantei.
Prin decizia civilă nr. 710/A/2002 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar 4159/2002, a fost admis apelul declarat de către intimații din prezenta cauză împotriva sentinței civile 308/2002 pronunțată de Judecătoria Aleșd, în sensul că a dispus înlăturarea din dispozitivul acestei hotărâri a constatării trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului cu nr. top. 11 înscris în CF 633 cu titlu de donație, precum și înscrierea acestui drept pe seama Statului Român și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia civilă 1329/2002 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar 4086/2002, a fost respins ca nefondat recursul formulat de către apelanta din prezenta cauză împotriva deciziei civile 710/2002 a Tribunalului Bihor, care a fost menținută în totalitate.
Tribunalul a mai reținut că, în motivele în drept ale cererii de chemare în judecată, reclamanții au invocat dispozițiile art. 35 și următoarele din Legea 7/1996, solicitând rectificarea înscrierii dreptului de superficie al apelantei pârâte, în sensul reținerii dreptului de superficie al acestuia doar asupra terenului pe care este amplasată construcția Complexului Prestări Servicii.
Instanța de apel, având în vedere hotărârile judecătorești mai sus arătate opozabile tuturor părților din cauză, a constatat, că s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra dreptului de superficie cât privește imobilul cu nr. top. 11 înscris în CF 633, prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamanții intimați rectificarea înscrierii dreptului de superficie al apelantei, în sensul reținerii acestuia doar asupra terenului pe care este amplasată construcția, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea 7/1996, motiv pentru care s-a reținut că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată nu este identic cu cel al litigiului în care au fost pronunțate aceste hotărâri.
Conform dispozițiilor art. 34 din Legea 7/1996, tribunalul a reținut că se poate cere rectificarea situației de carte funciară doar în situațiile strict enumerate de către acest text de lege, raportat la care, în speță reclamanții intimați au invocat dispozițiile art. 34 alin. 4 din actul normativ mai sus arătat, însă din întreaga probațiune administrată în cauză s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că de la data pronunțării hotărârilor judecătorești de mai sus, situația de fapt nu concordă cu situația de drept.
Instanța de apel, având în vedere aspectele mai sus reținute, a apreciat ca fond apelul formulat, admițându-l în condițiile art. 296 cod procedură civilă, și în consecință, a schimbat în totalitate sentința apelată, în sensul că a dispus respingerea acțiunii formulată de către reclamanți, iar în condițiile art. 274 cod procedură civilă, instanța de apel, reținând culpa procesuală a intimaților, i-a obligat pe aceștia în favoarea apelantei, la plata sumei de 5.15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs -, în nume propriu și în reprezentarea numiților, și, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Aleșd.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-instanța de apel a pronunțat decizia recurată fără a lua în considerare probele administrate în cauză, reținând în mod greșit că din întreaga probațiune nu s-a făcut dovada că de la data pronunțării hotărârilor judecătorești invocate situația de fapt nu concordă cu situația de drept;
-pârâta a dobândit dreptul de proprietate doar asupra construcției Complexului de Prestări Servicii, edificate pe terenul recurenților, iar în baza sentinței civile nr.2031/2001 a Judecătoriei Aleșd a deținut doar un drept de superficie asupra terenului pe care este amplasată construcția și nu asupra întregului topografic 11, cum greșit s-a întabulat;
-din schița depusă de recurenți rezultă că această construcție a pârâtei ocupă doar 206. nu 888. cât are întregul topografic, iar recurenții deși sunt proprietarii acestui teren nu pot să-și exercite dreptul de proprietate, încălcându-se astfel și prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului;
-menținerea hotărârii tribunalului echivalează cu o nouă cooperativizare, fapt ce este în contradicție clară atât cu legislația internă cât și cu legislația comunitară privind respectarea și protejarea dreptului de proprietate privată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 și art.312 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ce nefondat, cu motivarea că sentința nr.308/2002 a fost corect întabulată în CF nr.633, intimata reiterând excepția invocată la instanța de fond și apel, privind autoritatea de lucru judecat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În prezentul proces a fost invocată existența unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, hotărâre cu putere de lucru judecat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii. Este vorba despre decizia civilă nr.710/A/2002 a Tribunalului Bihor prin care a fost admis ca fondat apelul introdus de apelanții, - și împotriva sentinței civile nr.398 din 13.03.2002 a Judecătoriei Aleșd care a fost schimbată în parte în sensul că a fost înlăturat din dispozitivul sentinței constatarea trecerii în proprietatea Statului a terenului cu nr.top. 11 înscris în CF nr.653 cu titlu de donație, precum și înscrierea în CF a acestui drept pe seama Statului Român, fiind însă menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Astfel, una dintre aceste dispoziții păstrate de instanța de apel vizează constatarea dreptului de superficie a Cooperativei de Consum asupra imobilului cu nr.top.11 înscris în Cartea Funciară nr.653 a localității, drept care s-a dispus a fi înscris în CF. De altfel, pârâții din acel proces nici nu au formulat în cadrul cererii de apel critici cu privire la întinderea dreptului de superficie, motivele lor vizând alte aspecte, iar ulterior obținerii deciziei civile nr.710/A/2002 aceasta a fost atacată cu recurs doar de către de Consum.
Dată fiind situația anterior expusă, în mod corect în litigiul de față instanța de apel a reținut că prin hotărârile judecătorești pronunțate în precedentul proces s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra dreptului de superficie cât privește imobilul cu nr.top.11 înscris în CF nr.633.
În speță, nu subzistă niciunul dintre cazurile prevăzute de art.36 din Legea nr.7/1996 de rectificare a înscrierilor din CF, nefiind astfel aplicabil în cauză textul art.35/1 din același act normativ conform cu care rectificarea se poate cere în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, or prin hotărârile judecătorești amintite a fost stabilită situația juridică a imobilului din litigiu, constatându-se existența dreptului de superficie al intimatei asupra întregului nr.top.11 și nu doar asupra unei porțiuni din acesta, astfel cum susțin recurenții, ca să fie vorba despre o înscriere greșită în CF, iar faptul că intimata achită impozit pentru o suprafață mai mică decât cea aferentă parcelei cu nr.top.11, nu schimbă datele problemei, date fiind aspectele relevate mai sus. Pe de altă parte, recurenții reclamanți au posibilitatea a obține despăgubiri pentru terenul deținut de intimată în baza dreptului de superficie, mai mult, date fiind atributele conferite titularului dreptului de superficie - posesie, folosință -, drept recunoscut în favoarea intimatei în cadrul litigiului anterior, nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că menținerea hotărârii tribunalului ar echivala cu o nouă cooperativizare și că astfel, prin respingerea cererii deduse judecății ar fi încălcate prevederile art.1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în situația în care nu sunt incidente cazurile prescrise de lege pentru a se putea cere rectificarea unei întabulări.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e Procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia atacată urmând a fi păstrată în totul, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din același Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentele -, în nume propriu și în reprezentarea numiților, și, împotriva deciziei civile nr.505/A din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concpet decizie -
Data:22.05.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:27.05.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Măduța
