Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1120/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1120
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T împotriva deciziei civile nr.254/BIS/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL și pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți și avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 5.11.2008, pârâții recurenți au depus copia contractului de închiriere nr.352/2/15.12.1998, contract în baza căruia pârâta intimată a ocupat imobilul în litigiu.
Reprezentanții părților depune copii ale soluțiilor pronunțate în dosare similare.
În temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea pune în discuție excepția lipsei interesului pârâților Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului în declararea recursului, excepție invocată de intimată.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită respingerea excepției, susținând că proprietarii cărora li s-au retrocedat imobilele în baza Legii nr.10/2001 sunt obligați să mențină contractele de închiriere.
Reprezentanta reclamantei intimate - SRL solicită admiterea excepției lipsei de interes a recurenților.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate - SRL solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
După încheierea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă pârâta intimată și solicită respingerea excepției și admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 254/BIS/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr.12847/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu reclamanta - SRL și pârâta.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Reclamanta a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.2868/19.11.2001 prelungit în baza nr.OUG 8/2001 având ca obiect spațiul locativ proprietatea sa încheiat între pârâți și evacuarea pârâtei; în subsidiar, a solicitat constatarea încetării efectelor contractului.
În motivare a invocat calitatea sa de proprietar al imobilului dobândit cu titlu de vânzare-cumpărare de la vânzătorul căruia imobilul îi fusese restituit în baza Legii nr.10/2001 și, pe de altă parte, faptul că sus-menționatul contract a fost încheiat ulterior notificării formulate de acesta cu privire la imobil.
Prin sentința apelată prima instanță a admis cererea de chemare în judecată.
În consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului și a dispus evacuarea pârâtei din imobil.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut din probele administrate că imobilul înscris în CF 1566 T, nr. top. 6783 fost preluat de Statul Român în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950 de la proprietarii și soția acestuia; moștenitorul legal al acestora, a solicitat retrocedarea în natură a acestui imobil.
Prin Dispoziția nr. 559/8.03.2004 emisă de Primarul Municipiului T s-a dispus restituirea în natură a cotei de din imobil, pentru cealaltă cotă de fiindu-i respinsă cererea. Susnumitul a contestat dispoziția amintită, Tribunalul Timiș admițând contestația a dispus anularea parțială a dispoziției atacate și obligarea emitentului acesteia la emiterea unei noi dispoziții de restituire și a celeilalte cote de din imobil.
Prin dispoziția 864/05.04.2006, Primăria Tad ispus restituirea în natură și a celeilalte cote de din imobilul în litigiu petentului care, după întabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil, l-a transmis prin contract de vânzare-cumpărare reclamantei.
Asupra apartamentului nr. 6 din acest imobil, pârâta a avut un drept de locațiune în baza contractului de închiriere nr. 352/2/15.12.1998, prelungit legal prin OUG nr. 40/1999 până la data de 08.04.2004. Cu toate acestea, pârâta a încheiat cu Primăria T prin Primar contractul de închiriere nr. 2868/19.11.2001. Termenul închirierii prevăzut în acest ultim contract reprezintă de fapt termenul prorogării legale a locațiunii prevăzut de OUG nr. 40/1999, de 5 ani, începând cu 08.04.1999, până la data de 07.04.2004. Ulterior, la data de 01.02.2005, contractul a fost prelungit până la data de 08.04.2009, în baza OUG nr. 8/2004.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 40/1999, contractul de închiriere al pârâtei pentru spațiul locativ amintit, fiind în curs de executare la apariția actului normativ invocat, s-a prelungit de drept pe o durată de 5 ani, respectiv până la data de 08.04.2004, prelungirea rămânând valabilă și în cazul redobândirii imobilului de către moștenitorul foștilor proprietari, potrivit art. 7, astfel că nu era necesară încheierea unui nou contract de închiriere.
Prin OUG nr. 8/2004 s-au prelungit de drept contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
La data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, cota de din întregul imobil fusese restituită în natură.
Art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001 interzice sub sancțiunea nulității absolute, (până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de legea amintită) înstrăinarea - locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș a imobilelor notificate în baza Legii 10/2001. Art. 21.1 din Normele metodologice de aplicare a legii, menționează expres noțiunea de indisponibilizare a imobilelor solicitate a se restitui în natură și scopul acestei indisponibilizări, acela de a se asigura îndeplinirea obligației de restituire în natură a acestora către fostul proprietar.
Fiind vorba de o locațiune, chiar dacă aceasta privește același chiriaș, legea nefăcând distincție în ceea ce privește titularul locațiunii sau închirierii, rezultă că pe toată perioada soluționării cererii de restituire în natură a imobilului (pe cale administrativă și apoi în instanță), aceasta era interzis a se încheia.
Primăria T, încheind la data de 19.11.2001 un nou contract de închiriere cu pârâta și prelungindu-l la data de 01.02.2005, dată la care era în curs de soluționare procedura de restituire, a încălcat norma juridică imperativă amintită, sancțiunea actului juridic încheiat astfel fiind nulitatea absolută.
Pe de altă parte, prevederile OUG nr. 8/2004 nu erau incidente în cauză, deoarece la data apariției actului normativ, imobilul nu făcea parte din proprietatea statului ori a unității administrativ teritoriale, fiind preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, așadar fără titlu valabil, în accepțiunea Legii nr. 10/2001. Respingând apelul declarat de pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T instanța de control judiciar a reținut, în esență, că persoana îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului preluat de stat fără titlu; cum imobilul era indisponibilizat ca urmare a formulării notificării, încheierea contractului de închiriere nu mai era permisă de lege.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Pe cale de întâmpinare, intimata a invocat excepția lipsei interesului legitim al pârâților în formularea prezentului recurs, iar pe fond, respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Având a se pronunța în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Alături de capacitate procesuală și calitate procesuală, interesul este una dintre condițiile cerute pentru a fi parte în proces și reprezintă folosul practic pe care îl urmărește cel care se adresează instanței de judecată.
Pentru ca interesul să fie reținut ca existent în cauză, trebuie să îndeplinească anumite condiții, dintre care incidente în cauză sunt cele referitoare la caracterul său personal și direct, respectiv la aceea că folosul practic trebuie să-l privească pe cel ce sesizează instanța cu o anume cerere.
aceste considerente în cauza dedusă judecății, instanța reține că obiectul ei îl constituie constatarea nulității unui contract de închiriere cu consecința evacuării persoanei fizice din imobilul proprietate a reclamantei pe care îl ocupă în baza contractului contestat.
Se observă că pârâta nu a atacat cu apel hotărârea primei instanțe și nici cu recurs decizia dată în apel, deși ambele hotărâri i-au fost defavorabile.
Este evident că pârâta avea un interes personal imediat și direct (în sensul celor mai sus arătate) în a ataca hotărârile date în cauză, interesul său constând în conservarea locațiunii, în recunoașterea aptitudinii sale de a ocupa în continuare locuința; pârâta nu a înțeles, însă, să critice hotărârile date.
Pe de altă parte, recurenții sunt cei ce au închiriat persoanei fizice apartamentul sus-menționat. Dacă la data încheierii contractului (2001) statul era proprietar tabular al spațiului locativ și, în această calitate, încasa chiria aferentă prin reprezentanții săi, după restituirea imobilului către persoana îndreptățită și, cu atât mai mult, după dobândirea imobilului în proprietate de către reclamantă, recurenții nu au mai fost în măsură să încaseze contravaloarea folosinței locuinței de la chiriaș, astfel că nu justifică un interes personal și direct în promovarea prezentului recurs împotriva hotărârii judecătorești care a constatat ca nul contractul de închiriere. În acest context, susținerile pârâților potrivit cu care interesul în promovarea prezentului recurs este reprezentat de necesitatea respectării de către proprietarul imobilului a dispozițiilor Legii nr.10/2001 referitoare la protecția chiriașilor nu pot fi reținute ca întemeiate, această cerință neconstituind un interes personal și direct în sensul celor mai sus arătate.
Pentru aceste considerente care fac inutilă examinarea fondului susținerilor recurenților, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.109 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T împotriva deciziei civile nr.254/BIS/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria Municipiului T împotriva deciziei civile nr.254/BIS/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
lrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./17.11.2008
Tehnored. /2 ex./26.11.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Daniela Calai, Gheorghe Oberșterescu
