Constatare nulitate act juridic. Decizia 1121/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1121
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele și precum și de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 386/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâtele intimate SC SRL și, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantele recurente, personal și asistate de avocat, reclamantul recurent personal și asistat de avocat și avocat în reprezentarea intimatelor.
Procedura legal îndeplinită.
Fiecare recurs este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 12 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul reclamantelor și solicită admiterea recursului reclamantelor, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimat solicită respingerea ambelor recursuri, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 386/A/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.12359/6.12.2007 a Judecătoriei Timișoara și a fost obligat fiecare din apelanți la plata a 333,3 lei către fiecare din intimați.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr.12359 din 06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile necompetenței materiale, de prescripție a dreptului la acțiune, a lipsei de interes și a puterii de lucru judecat invocate de pârâta.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtelor și SC SRL.
Au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei pentru pârâta și 1.000 lei pentru pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform extrasului Cf nr.64 imobilul cu nr. top 66/1 compus din casa cu nr. 90, casa cu nr. 88 și casa cu nr.90/a și teren în suprafață de 1689 mp este în proprietatea reclamanților G și în cotă de 4/12 parte, în cotă de 4/12 parte și în cota de 2/12 parte fiecare.
In baza ordinului Prefectului nr.1042/05.11.2002 reclamanții și-au inscris dreptul de proprietate asupra terenului conform dispozițiilor art 23 și 36 din Legea fondului funciar.
Conform extrasului CF nr.4153 imobilul cu nr. top 66/2 compus din gradina în intravilan în suprafață de 1752 mp este proprietatea pârâtei SC SRL, iar casa familială parțial cu garaj este proprietatea numitei.
Terenul în suprafață de 1752 mp a fost dobândit de pârâta cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr.19959/90 din data de 01.07.1994.
Conform documentației înregistrate la Oficiul de cadastru și avizată sub nr. 874 la data de 21.06.1995 și întocmită de ing. imobilul cu nr. top 66 fost dezmembrat în două parcele cu nr.66/1 cuprinzând casele cu nr. 90, 88 și 90/a și teren în suprafață de 1689 mp și cu nr. 66/2 compusă din grădină în suprafață de 1755. aceasta din urmă în proprietatea pârâtei.
Anterior întocmirii acestei documentații, s-a realizat la cererea numitului, documentația de dezmembrare a imobilului cu nr. top 66 avizată de Oficiul de Cadastru sub nr.428/29.05.1995. Conform acestei documentații imobilul era dezmembrat în trei parcele astfel: parcela cu nr. top 66/1 compusă din casă cu nr. 88 și teren în suprafață de 1211 mp, casă și teren de 6/1211 în proprietatea lui și și 1205 mp teren în proprietatea Statului R; parcela cu nr. top 66/2 cuprinzând casa cu nr.90 și teren în suprafață de 846 mp, casa în proprietatea lui și terenul în proprietatea Statului R; parcela cu nr. top 66/3 compusă din casa cu nr.90/A și teren în suprafață de 1097. casa și terenul de 972/1097mp în proprietatea lui G și iar terenul de 125/1097 mp în proprietatea Statului Român.
Această din urmă documentație nu a fost operată în cartea funciară nefiind depusă la Biroul de Carte Funciară.
Reclamanții au solicitat constatarea nulității documentației de dezmembrare întocmite de pârâta și înregistrată sub nr.874/1995 invocând faptul că nu există un act notarial prin care toți coproprietarii să-și fi dat consimțământul la dezmembrare.
Așa cum s-a arătat, dezmembrarea vizează doar terenul, nu și construcțiile edificate pe acesta.
Din cuprinsul CF in extenso nr.64 se constată că până la data 21.06.1995, când a fost întocmită documentația de dezmembrare, întreg terenul se afla în proprietatea Statului Român, reclamanții fiind proprietari doar asupra construcțiilor. Ei au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului mult mai târziu, la data de 05.11.2002 când s-a emis Ordinul Prefectului.
Prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1752 mp pârâta a devenit proprietară asupra imobilului cu nr. top 66 alături de Statul Român.
Documentația de dezmembrare a terenului întocmită de pârâtă este avizată de Consiliul Local, ca reprezentant al Statului Român, prin aplicarea ștampilei.
S-a apreciat că la întabularea documentației în cartea funciară nu erau necesare declarațiile notariale ale reclamanților prin care aceștia să-și exprime acordul cu privire la dezmembrarea terenului câtă vreme nu erau proprietari asupra acestuia.
Potrivit art. 131 din Decretul Lege 115/1938, în vigoare la data intabulării operațiunii de dezmembrare în cartea funciară, "Cererea proprietarului privitoare la alipirea sau dezlipirea unui imobil, înscris în cartea funciară, va trebui să arate numărul parcelei care face obiectul cererii. În cazul când parcela urmează să fie despărțită, se va alătura la cerere și o schiță de plan, după care se va reține o copie pentru arhivă".
În temeiul acestor dispoziții doar proprietarii puteau dezmembra sau unifica un imobil, în cazul de față pârâta sau Statul Român.
Față de această situație, s-a apreciat că actul de dezmembrare a fost întocmit corect în raport cu situația de carte funciară, nefiind afectate în nici un fel drepturile proprietarilor înscriși în CF nr.64.
În privința excepțiilor invocate de pârâta s-a apreciat că acestea sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare.
În privința competenței materiale s-a apreciat că aceasta revine judecătoriei potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulității actului de dezmembrare și rectificarea cărții funciare.
În ceea ce privește excepția de prescripție a acțiunii s-a constatat că este vorba de constatarea unei nulități absolute, acțiune imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv potrivit art. 2 din Decretul 167/1958.
Lipsa de interes în promovarea acțiunii de către reclamanți, invocată de pârâtă, nu putut fi reținută, câtă vreme aceștia sunt proprietarii caselor edificate pe acest teren.
În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâta a invocat faptul că în dosarul nr.2719/2004 reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele său făcând referire și la actele de dezmembrare.
Analizând sentința civilă nr.5642 din data de 17.06.2004 pronunțată în dosar nr.2719/2004 s-a constatat că instanța a fost sesizată să se pronunțe cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat intre pârâte și la nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei. Valabilitatea documentației de dezmembrare a terenului și de intabulare a pârâtei în cartea funciară nu a fost analizată de instanță în cadrul dosarului menționat mai sus astfel că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art. 1201 cod civil cu privire la părți, obiect și cauză.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamanții să plătească pârâtelor cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei pentru fiecare, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.12359/06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, reclamanții au declarat recurs, înregistrat ca apel pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28.02.2008, solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, au arătat că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, întrucât, în baza art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, dreptul de proprietate s-a constituit în favoarea acestora fără a fi nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de autoritățile locale. În mod eronat, s-a apreciat că aplicarea ștampilei de către Consiliul Local, ca reprezentant al Statului Român, este suficientă, și nu s-a ținut seama de răspunsul emis de prefect în sensul că terenul înscris după dezmembrare în CF nr. 4153 nu se afla la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar și nu putea fi atribuită în baza legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia. Rezultă astfel că era necesară obținerea acordului proprietarilor, așa cum aceștia au fost stabiliți prin Decretul menționat.
De asemenea, dezmembrarea în fapt a fost efectuată de către intimata SC în anul 2003, fără să se țină cont că exista la acea dată ordinul prefectului din anul 2002, motiv pentru care se impune anularea dezmembrării.
În drept, apelanții reclamanți au invocat dispozițiile art. 304 p. 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
În dovedire, au depus întâmpinare formulată în dosar nr. 1625/C/2005, sentința penală nr. 2455/2004, autorizație pentru efectuarea de lucrări, încheiere din 23.03.1975, extras CF nr. 64, decizia civilă nr. 860/1970, contract de vânzare cumpărare nr. 2556/1976, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din 30.07.2007.
Prin întâmpinare, intimatele pârâte au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că motivele de recurs au fost invocate și în celelalte numeroase procese derulate și petiții introduse, referindu-se în principal la faptul că intimatei i-a fost atribuit de Comisia Locală de Fond Funciar o parte din terenul acestora în suprafață de 173 mp.
Recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză prin vânzare cumpărare, iar prin contract de întreținere viageră în anul 1993, menționându-se clar că imobilele trec în proprietate fără teren. Prin Ordinul Prefectului au primit și terenul aferent, astfel că nu sunt îndreptățiți și la drepturile care aparțin intimatei.
Instanța a reținut în mod corect faptul că nu era necesar acordul reclamanților pentru dezmembrarea imobilului în anul 1995 când nu erau proprietari, iar terenul a fost înstrăinat în urmă cu 10 ani, intimata SC fiind terț dobânditor de bună-credință.
Intimatele pârâte nu au indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
În susținere, au depus sentința penală nr. 2455/2004 și contract de întreținere viager.
La termenul din 14.05.2008 instanța a constatat că apelul este calea de atac, fiind intitulată în mod eronat de către reclamanți recurs.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta nu este întemeiat.
Sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii și analizarea completă a probatoriului administrat.
Astfel, s-a apelat la principiul aplicării legii în timp, respectiv Decretul nr. 115/1938, care în art. 131 preluat și în noua reglementare a Legii nr. 7/1996 prevede că dezmembrarea poate avea loc cu acordul proprietarilor, aspect necontestat de către părți.
Reclamanții apelanți invocă existența unui drept de proprietate în patrimoniu la data efectuării și întabulării dezmembrării, respectiv un drept conferit în mod automat de către Decretul-Lege nr. 42/1990. Această afirmație este contrazisă de însuși Ordinul Prefectului nr. 1042/05.11.2002 prin care reclamanții au dobândit și și-au înscris dreptul de proprietate asupra terenului aferent în baza art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991, temei doar pentru constituirea dreptului de proprietate. Mai mult, chiar dacă s-ar admite caracterul recognitiv al titlului reclamanților, faptul că intimatei pârâte i s-a eliberat titlul de proprietate în anul 1994 prin reconstituire înlătură posibilitatea anulării operațiunii de dezmembrare. Pârâta a dobândit recunoașterea unui drept anterior ce a aparținut autorilor săi, în timp ce reclamanții au putut dobândi doar terenul aferent casei cumpărate în perioada comunistă și nimic în plus, așa cum rezultă și din considerentele deciziei civile nr. 1346/15.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 3189/C/2006.
De asemenea, nu numai că apelanții reclamanți puteau contesta însuși ordinul prefectului prin care au fost recunoscuți ca proprietari, pentru a obține o suprafață mai mare de teren, dar au avut la dispoziție și acțiunea în revendicare dacă tot au invocat calitatea de proprietari din anul 1990.
Cu toate acestea, prin decizia civilă menționată, la filele 7, 9 - ultimul paragraf, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că toate operațiunile juridice efectuate de către pârâta intimată sunt legale, astfel că prin aplicarea principiului stabilității circuitului civil acțiunea reclamanților nu poate fi admisă, terenul intrând în circuitul civil, impunându-se exercitarea liberă și nestingherită a dreptului de proprietate, reglementat de art. 480 Cod civil.
În ce privește modalitatea practică, aplicarea în teren a planului de dezmembrare, pentru a înlătura această neregularitate, nu se impune anularea planului de dezmembrare, ci promovarea unor acțiuni cu alt obiect, revendicare, grănițuire etc.
Nici critica privind lipsa consimțământului reprezentantului statului nu poate conduce la admiterea apelului declarat de reclamanți, întrucât Consiliul Local nu a invocat nici un moment acest aspect, fiind persoana eventual vătămată prin actul contestat, documentația de dezmembrare din 21.06.2005.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, în termen legal, reclamantele și - printr-o cerere comună și reclamantul - printr-o cerere separată.
Recursul reclamantelor a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt pe aceea că terenul de 3154. este aferent casei celor trei reclamanți și că atribuirea către pârâta a unei suprafețe de 1755. din acest teren ca urmare a planului de dezmembrare din 1995 - în condițiile în care ea nu are nicio construcție edificată pe acesta - este nelegală.
Ca urmare a dezmembrării, pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate în CF însă le-a permis reclamanților să folosească întreaga suprafață până în 2003, de aceea se pretinde că ei nu au cunoscut încheierea CF de întabulare și nici nu au putut să o atace.
Recurentele au susținut că planul de dezmembrare nu a fost precedat de un acord al coproprietarilor în acest sens, că acest plan care poartă avizul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară se află și la oficiu dar nu este avizat, ceea ce înseamnă că el este fals.
Se susține că acest act este fals și pentru că planul nu a fost precedat nici de o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune, nici de un acord al tuturor coproprietarilor (inclusiv al celor trei reclamanți) consemnat prin act autentic, calitate a lor ce derivă din dispozițiile art.8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 și ale art.23 din Legea nr. 18/1991 și că pârâta nu a ridicat pretenții asupra terenului și nu și-a valorificat dreptul de proprietate decât după prescrierea faptelor de fals și uz de fals.
Recurentele au mai invocat și faptul că modalitatea de dezmembrare îi afectează întrucât porțiunea de teren ce le-a mai rămas nu poate deservi construcțiile pe care le au în proprietate, ceea ce impune anularea acestei proceduri și că decizia de care se prevalează pârâta - deși nedreaptă în opinia lor - a stabilit doar un drept de proprietate în favoarea sa, ea neavând putere de lucru judecat cu privire la dezmembrare.
Aceleași critici la adresa hotărârii anterioare au fost formulate și în recursul reclamantului, recurs care însă nu indică temeiul de drept dar care, potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă, poate fi identificat de instanță ca fiind art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatele pârâte SC SRL și au solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor reclamanților și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
În primul rând, în ceea ce privește recursul reclamantelor și conținutul deciziei atacate demonstrează că motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și art.304 pct.8 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză întrucât această decizie explică în cuprinsul său motivele pentru care tribunalul s-a pronunțat în sensul respingerii apelului reclamanților iar aceste explicații s-au făcut în considerarea corectă a obiectului acțiunii lor, respectiv a instituției nulității absolute a actului (planului de dezmembrare) care face obiectul material al acestei acțiuni.
Ceea ce rămâne de analizat în ambele recursuri (în care sunt incluse aceleași susțineri de fapt) este dacă tribunalul - și în prealabil JUDECĂTORI: Florin Șuiu, Daniela Calai, Gheorghe Oberșterescu au făcut sau nu o corectă aplicare a legii la acțiunea dedusă judecății (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), respectiv dacă au analizat corect motivele de nulitate absolută a planului de dezmembrare invocat în acțiune.
În concret, ca prim motiv de nulitate absolută s-a invocat efectuarea dezmembrării în absența obligatorie a consimțământului tuturor coproprietarilor - printre care și reclamanții - exprimat prin act autentic sau a unei hotărâri irevocabile în acest sens iar ca motiv secundar efectuarea acestei operațiuni în absența avizării legale conforme a planului.
În ceea ce privește primul motiv este real faptul că nu a existat niciun act autentic prin care coproprietarii să convină asupra dezmembrării sau vreo hotărâre judecătorească irevocabilă, însă tot atât de real este și faptul că la momentul efectuării dezmembrării, coproprietarii au fost în deplin acord și au dorit acest lucru, acceptând planul de dezmembrare propus de expertul autorizat ing. și vizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, sub nr.874/21.06.1995 și de Consiliul Local al comunei (fila 91 dosar).
La acel moment coproprietari ai terenului supus dezmembrării erau doar Statul Român și pârâta, reclamanții recurenți din prezenta cauză nefiind decât proprietari ai construcțiilor edificate pe teren.
Această calitate nu le consacra în mod automat și calitatea de proprietari ai părților de teren aferent caselor lor pentru a fi necesar să li se solicite acordul lor la dezmembrare. Decretul-Lege nr. 42/1991 și Legea nr. 18/1991 invocate de ei în apărare fixează prin lege doar vocația proprietarilor construcțiilor de a dobândi și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acestora, vocație pe care reclamanții și-au valorificat-o ulterior, formulând cerere și obținând dreptul prin ordinele emise de Prefectul Județului T sub nr.986/2003 și 1042/2002, fapt produs deci după întabularea în CF a porțiunii de teren cuvenită pârâtei prin titlu de proprietate, ca urmare a reconstituirii dreptului ce a aparținut legitim antecesorilor săi.
Concluzionând, la data întocmirii planului de dezmembrare în vederea întabulării titlului pârâtei în CF recurenții nu aveau calitatea de coproprietari ai terenului deci nu era necesar ca ei să-și exprime acordul în acest sens.
. fără alte formalități a suprafeței cuvenită pârâtei potrivit titlului și identificării în teren conform planului de dezmembrare a fost posibilă, potrivit explicațiilor oferite de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T (fila 97 dosar Judecătoria Timișoara ), întrucât, până la apariția Ordinului nr.946/12.10.2000 al președintelui Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie (pentru aprobarea Instrucțiunilor privind întocmirea documentației cadastrale tehnice necesare la înscrierea cu caracter nedefinitiv în CF a actelor și faptelor juridice referitoare la terenuri și construcții), înscrierea în CF a loturilor menționate se făcea doar în baza unei documentații tehnice constând în identificarea vechiului nr.top. de CF, corespunzător numărului cadastral menționat pe titlul de proprietate.
Ori, planul de dezmembrare a cărei anulare se cere este tocmai o astfel de documentație tehnică care nu trebuia precedată, deci, de o hotărâre judecătorească sau de un act autentic notarial de partaj.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect de nulitate a planului de dezmembrare, respectiv neavizarea sa conformă, astfel cum s-a arătat anterior, copia acestui act de la fila 91 dosar de fond dovedește o situație contrară.
În plus, aceleași susțineri au fost făcute de recurenți și în procesul anterior pentru anularea titlului pârâtei și a contractului prin care ea a vândut terenul SC SRL, proces în care s-a efectuat o expertiză de către Dl.ing. G, în răspunsurile sale la obiecțiunile părților, el arătând care ar fi - în opinia sa - viciile planului de dezmembrare.
Instanțele au infirmat irevocabil pretențiile recurenților examinând probele administrate, inclusiv acest plan despre care instanța de recurs, în considerentele deciziei civile nr. 1346/15.06.2006, a arătat că este legal întocmit, fiind respinse ca fără temei juridic susținerile lor privind - printre altele - și falsificarea planului de dezmembrare (a se vedea în acest sens alineat final din pagina 7 deciziei).
Rezultă deci că inclusiv aspectul legalității planului a fost tranșat prin considerentele acestei decizii intrate în puterea lucrului judecat, astfel că actele întocmite de expertul G în procesul menționat anterior și depuse ca probe de către reclamanți și în procesul de față (filele 151-155 dosar de fond) nu pot primi o altă interpretare.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate recursurile reclamanților care, fiind în culpă procesuală, conform art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați să plătească fiecăruia din intimații pârâți și SC SRL câte 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și precum și recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 386/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă.
Obligă recurenții să plătească intimatelor SC SRL și câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
lrevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red./4.12.2008
Tehnored. /2 ex./8.12.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Daniela Calai, Gheorghe Oberșterescu
