Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1173/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1173
Sedința publică din 26 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.329/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, -, G, și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 19 2008, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 26 2008.
CURTEA
Prin Decizia civilă nr. 329/A/21.04.2008 Tribunalul Timișa admis apelul pârâților, împotriva Sentinței civile nr.4110/23.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, cât și apelul pârâților, -, G, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților în dosarul conexat nr. 3030 /RJ/24.02.2006.
Celelalte dispoziții ale sentinței, vizând respingerea acțiunii principale formulate de reclamanții și, au fost menținute.
Tribunalul a reținut că locuința, ce constituie apartamentul nr.4 al imobilului din T,-, din F 22287 T, este compusă exclusiv din cameră și bucătărie, împreună cu cota de 7/100 din părțile comune indivize, col. 22285 T, enumerând magazia și boxele de lemne, ca făcând obiectul proprietății comune indivize a titlurilor celor 6 apartamente ale imobilului din litigiu.
S-a reținut că, cămara de lemne în litigiu este edificată pe terenul aflat în proprietate comună indiviză a titularilor de apartamente, aflându-se în coproprietate forțată și perpetuă.
S-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada proprietății exclusive asupra acestei anexe, prin înscrisuri pertinente, respectiv un act translativ de proprietate.
S-a apreciat că, în cauză, s-a ignorat regimul juridic al proprietății indivize forțate, în cauză nefiind dovedit consimțământul expres al tuturor coproprietarilor.
Totodată, s-a apreciat că, în cauză, nu s-a probat momentul, data realizării investițiilor pretins efectuate de reclamanți asupra părților comune indivize, precum nici consimțământul celorlalți coproprietari cu privire la efectuarea acestora, cât nici necesitatea lor, precum nici schimbarea destinației bunului, în garaj, relativ la care, de asemenea, nu s-a probat acordul celorlalți coproprietari ai imobilului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, context în care se susține o interpretare subiectivă a probelor administrate în cauză, inclusiv a expertizei tehnice efectuate în cauză, o interpretare eronată a dispozițiilor legale aplicabile, fără a se face o referire expresă pentru identificarea acestora, astfel că nu s-a dat relevanță împrejurării că garajul în litigiu nu a fost înscris în F, a fost construit pe terenul Statului, de către proprietarul apartamentului nr.4 al imobilului, nefiind necesar acordul proprietarilor persoane fizice care ocupă celelalte apartamente din imobil, fiind nesocotit contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată privind apartamentul nr. 4.
Hotărârea este criticată și sub aspectul modului de soluționare a sistării stării de indiviziune, context în care s-a arătat că instanța face confuzii între proprietatea comună și proprietatea forțată și perpetuă, precum și sub aspectul petitului privind investițiile efectuate de reclamanți la părțile comune, interpretând eronat probele administrate în cauză.
Se arată că valoarea investițiilor au sporit valoarea imobilului și profită tuturor proprietarilor, care tacit și-au exprimat consimțământul cu privire la aceste investiții.
Verificând recursul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală.
Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost evaluat corespunzător de către instanță, în raport cu natura bunului, obiect al contractului, avându-se în vedere că bunul nu este evidențiat în F, este rezultatul schimbării destinației unui bun proprietate comună, fără acordul expres al tuturor proprietarilor tabulari ai apartamentelor ce compun imobilul, aceștia fiind terți în raport cu operațiunea juridică exprimată de actul sub semnătură privată invocat, motiv pentru care acest act juridic nu a fost valorificat în cauză, în sensul atribuirii unor efecte juridice de tipul celor solicitate de reclamanți.
Pe cale de consecință, dispozițiile art. 728 cod civil au fost aplicate corespunzător.
În același context au fost analizate investițiile pretins executate de reclamanți la părțile comune ale imobilului, probele administrate, conturând o stare de fapt, infirmă, sub aspectul stabilirii datei efectuării lor, naturii lor, poziției coproprietarilor în raport de acestea.
În acest cadru, Curtea constată că recurenta critică hotărârea, sub aspectul temeiniciei sale, aspect ce excede dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, recursul fiind o cale de atac extraordinară, reglementată de lege pentru motive de legalitate, iar nu de temeinicie.
De altfel, sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții nu indică normele juridice aplicate greșit de către instanța de apel.
Cu toate acestea, Curtea constată că interesul, urmărit de către reclamanți în prezenta cauză, ar legitima un cu totul alt demers judiciar, prin care să se urmărească stabilirea condițiilor în care a fost construit obiectivul intitulat "garaj";data construirii, data și condițiile în care s-a produs schimbarea destinației magaziei în garaj, cu consecința întabulării ca atare în Fao biectivului, în raport cu părțile față de care s-au produs modificările elementelor de construcție respective, evident, în contradictoriu cu persoanele direct implicate în asemenea raporturi juridice, iar nu numai în raport cu succesorii acestora în drepturi, ceea ce impune un alt cadru procesual.
Un asemenea demers poate fi temei pentru promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 728 Cod civil, căci reclamanții tind să facă dovada proprietății exclusive asupra bunului, context în care invocă distonant faptul construirii, faptul cumpărării cât și o posesie îndelungată, de tipul uzucapiunii.
Sub aceste aspecte hotărârea atacată nu comportă critici, instanța rezumându-se la o judecată, în acord cu obiectul cauzei, respectând principiul disponibilității.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr.329/A/21.04.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr.17574/A/325/2005, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimaților, -, G, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED. B/08.12.2008
DACT.S/2ex/08.12.2008
Inst.apel--- Tribunalul Timiș
Inst.fond- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
