Anulare act. Decizia 1175/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1175
Sedința publică din 26 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de reclamantul și intervenienta împotriva Deciziei civile nr.277/08.04.2008, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 19 2008,care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la data de 26 2008.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.277/08.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamantul și intervenienta în interes propriu împotriva sentinței civile nr.4815/10.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâții și.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamantului precum și cererea de intervenție în interes propriu a doamnei, constatând incidența excepțiilor lipsei calității procesuale active precum și cea a interesului, în privința reclamantului și intervenientei principale.
În acest sens, judecătoria a reținut că în contextul acțiunii de constatare a nulității absolute a unui testament precum și a unui certificat de moștenitor, defunctul, decedat la data de 09 iunie 1975 lăsat prin testamentul autentificat sub nr.2119/25.04.1968, întreaga sa avere mobiliară și imobiliară soției sale -, care a decedat ulterior la data de 06 iulie 1982 și care la rândul ei a lăsat prij testament olograf întreaga sa avere în beneficiul pârâților și.
Reclamantul a susținut că bunicul său a fost fratele defunctului, fiind astfel colateral de gradul patru - strănepot de frate - cu defunctul. Prin urmare, s-a reținut că reclamantul este afin de același grad cu defuncta și că în această calitate, reclamantul nu are vocație succesorală la moștenirea acestei defuncte. Vocația succesorală legală o pot avea doar rudele defunctului, în linie dreaptă/directă, fără limită în grad precum și rudele colaterale până la gradul patru inclusiv, potrivit art.676 civ. iar dintre afini, doar soțului supraviețuitor îi este recunoscută vocația legală la moștenirea soțului decedat.
În concluzie, raportat la particularitățile speței, judecătoria a concluzionat că, neavând vocație succesorală, reclamantul nu are nici calitate procesuală activă și nici interes juridic legitim în promovarea unei acțiuni în anularea testamentului lăsat de defuncta și nici a certificatului de moștenitor emis în urma dezbaterii succesiunii acesteia.
S-a mai reținut că din conținutul celor două acțiuni, s-a observat că reclamantul nu a solicitat a se constatat calitatea sa de moștenitor al defunctului, calitate care ar fi presupus existența nu numai a vocației succesorale legale în nume propriu, în lipsă de alți moștenitori în linie directă a defunctului sau colaterali în grad mai mic sau prin reprezentarea antecesorilor săi, ci și acceptarea succesiunii, după caz, fie de către el însuși, fie de către antecesorii săi, în termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Pe de altă parte, a mai constatat prima instanță, reclamantul nu și-a dovedit nici calitatea de strănepot de frate - adică de colateral de gradul patru - după defunctul, cu acte de stare civilă relevante.
În continuare, instanța de fond a mai reținut că, și în ipoteza în care acțiunea ce are ca obiect anularea testamentului autentic lăsat de defunctul ar fi admisă și s-ar constata că reclamatul și intervenienta - sora reclamantului - ar avea calitatea de moștenitori ai defunctului, aceasta tot nu ar legitima demersul celor doi în anularea testamentului lăsat ulterior de defuncta în favoarea pârâților întrucât inițiatorii acțiunii nu au vocație succesorală la moștenirea acesteia din urmă. Prin urmare, interesul juridic al reclamantului și intervenientei nu este născut deoarece, nici la data promovării acțiunii și nici ulterior, acesta nu are dovedită calitatea de moștenitor a defunctului.
Această sentință a fost recurată în termen legal de către reclamant și intervenientă, recursul fiind recalificat ulterior ca și apel, în ședința publică din 06.11.2007, susținându-se că reclamantul și intervenienta au vocație succesorală legală nu după defuncta, ci după soțul acesteia - - care este fratele bunicului.
În acest context, apelanții au susținut că judecătoria a admis eronat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului legitim pentru promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute, existând un interes public, general, pentru desființarea celor două acte juridice.
În plus, apelanții au mai susținut că prin admiterea excepțiilor și lipsa unei judecăți pe fond, li s-a încălcat accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, apelanta a susținut că pe lângă cele două încălcări privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, s-au nesocotit și principiile aflării adevărului și a rolului activ al instanței, instanța de fond neavând căderea de a examina temeinicia cererii de intervenție în momentul încuviințării în principiu a acesteia, ci că se putea pronunța doar odată cu fondul. Totodată, s-a mai susținut că prima instanță a omis să soluționeze excepția de conexitate cu dosarul nr-, în acel dosar aflându-se înscrisuri doveditoare relevante și pentru această cauză.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelurilor, susținând că nici unul dintre apelanți nu a dovedit calitatea de succesor legal al defunctei, după cum nu au dovedit nici că ar avea vocație succesorală concretă la moștenirea lăsată de defunctul.
Tribunalul a reținut că apelurile sunt neîntemeiate, argumentând că nici reclamantul și nici intervenienta în interes propriu nu justifică un interes personal, legitim și actual în promovarea prezentelor demersuri judiciare, deoarece finalitatea acțiunii ar fi marcată de întoarcerea bunurilor testate de, nu în patrimoniul lui, la cărui succesiune pretind că au vocație, ci în patrimoniul defunctei.
În continuare, tribunalul a menționat că la momentul pronunțării sentinței judecătoriei, interesul apelanților nu era actual deoarece, deși aceștia au solicitat și constatarea nulității absolute a testamentului încheiat de în favoarea soției sale -, însă acea acțiune, ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara nu era încă soluționată, astfel că nici reclamantul și nici intervenienta nu justificau un interes în promovarea acțiunii pentru constatarea nulității absolute a celui de-al doilea testament, făcut în favoarea pârâților.
Mai mult, prin sentința civilă nr.6372/2007, judecătoria a respins acea acțiune, iar tribunalul a menținut soluția, prin respingerea apelului, potrivit deciziei civile nr.78/05.02.2008.
În privința susținerii apelanților că nulitatea poate fi invocată de către orice persoană îndreptățită, apelanții au criticat sentința judecătoriei și pentru repudierea calității lor procesuale active, însă această critică este neîntemeiată întrucât, deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual, astfel că persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu ca urmare a constatării nulității actului respectiv, în caz contrar acțiunea fiind lipsită de interes.
Faptul că judecătoria a reținut în considerentele sentinței sale că reclamantul și intervenienta nu au vocație succesorală la moștenirea defunctei a fost corect stabilit deoarece legitimarea calității procesuale active și a interesului personal actual și legitim în promovarea celor două demersuri judiciare trebuie verificată întotdeauna prin raportare la actul a cărui nulitate se cere a fi constatată.
Apelanții și-au justificat interesul și calitatea făcând de fapt trimitere la interesul și calitatea procesuală activă pe care s-au bazat în promovarea acțiunii paralele, având ca obiect constatarea nulității absolute a testamentului lăsat de fratele bunicului lor -. Or, câtă vreme la data promovării prezentei acțiuni, apelanții nu obținuseră constatarea nulității absolute a testamentului din anul 1968, întocmit de defunctul în favoarea soției sale -, și la succesiunea căruia ar fi avut eventual vocație, în calitate de strănepoți de frate, apare în mod evident concluzia că nu justifică nici interesul personal, nici actual și legitim și nici calitatea procesuală activă pentru a cere constatarea nulității absolute testamentului pe care soția supraviețuitoare a lui, adică la întocmit la rândul său în beneficiul pârâților - intimați, în anul 1981.
Tribunalul a mai constatat că intervenienta a formulat în apelul său aceleași critici ca și reclamantul, arătând în plus că în mod greșit prima instanță nu a consemnat că s-a solicitat conexarea la prezentul dosar a dosarului nr-, la termenul de judecată din 09.05.2007.
Sub acest aspect, instanța de apel a procedat la verificarea încheierii de ședință din 10.05.2007 și nu din 09.05.2007, constatându-se că în cuprinsul acesteia nu s-a făcut vorbire despre nicio excepție de conexitate, ci despre solicitarea de suspendare a judecății în prezenta cauză, până la soluționarea dosarului nr- și despre excepțiile lipsei de interes, respectiv celei a lipsei calității procesuale active. Cum o încheiere de ședință este un act autentic, conținutul său se prezumă că face dovada celor discutate la acel termen de judecată, până la înscrierea în fals, iar o astfel de procedură nu a fost demarată.
În final, tribunalul a reținut că în condițiile în care cele două apeluri de față se raportează la soluția primei instanțe referitoare la justețea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, strict pentru a combate aceste excepții și concluzionând că înscrisurile depuse de către apelanți nu sunt apte să schimbe soluția de respingere a acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu, pentru lipsa de interes și de calitate procesuală activă, a respins ca neîntemeiate apelurile.
Împotriva acestei decizii au declarat un recurs comun, în termen, reclamantul precum și intervenienta în interes propriu, care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct. 5 și 9.pr.civ.
Din această perspectivă, recurenții au susținut că instanța de apel le-a refuzat admiterea probei cu expertiză grafologică, după ce în prealabil aceeași instanță le sugerase că va admite apelul și că va desființa sentința apelată, urmând a trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, iar faptul că în cele din urmă tribunalul a respins apelul, pe fond, reprezintă un viciu procedural, care a îngrădit accesul reclamantului și intervenientului la justiție, neajunsuri ce sunt sancționate de motivul de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ.
De asemenea, incidența prev. art.304 pct.5 pr.civ. mai este determinată, potrivit susținerilor recurenților, de faptul că tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra criticii formulate de apelanți, acum recurenți, cu privire la modul de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu de către instanța de fond, care nu s-ar fi pronunțat la rându-i asupra admisibilității î principiu a cererii de intervenție.
Sub aspectul incidenței motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. recurenții au arătat că primele două instanțe au reținut eronat incidența excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenientei, alături de excepția lipsei de interes legitim în promovarea prezentei acțiuni întrucât interesul este clar exprimat prin intenția recurenților, manifestată expres prin cererea formulată Comisiei locale de fond funciar din com. jud. T, pentru reconstituirea dreptului de proprietate după unchiul lor decedat - () legea foondului funciar însăși repunându-i pe cei doi în termenul de acceptare a succesiunii după unchiul lor. Astfel, în opinia recurenților, ei au dobândit vocație succesorală cu privire la terenul de 6,9 ha de pe raza comunei, care a aparținut lui, dar care la data decesului unchiului lor nu se regăsea în masa succesorală transmisă soției întrucât era în afara circuitului civil. Prin urmare, recurenții susținut că legitimarea lor procesuală activă și interesul sunt determinate de îndreptățirea de a culege o diviziune din masa succesorală a unchiului lor.
În consecință, interesul reclamanților de a se constata nulitatea testamentului făcut de defuncta în favoarea pârâților-intimați nu este acela de a revendica bunurile din masa succesorală a acesteia, transmise prin testament pârâților, ci acela de bloca reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 6,9 ha ce li se cuvin după unchiul, și care altfel, în baza celor două testamente succesive - a lui în beneficiul soției și a lui - în favoarea intimaților.
În plus, dacă s-ar constata nulitatea absolută a testamentului prin care a transmis patrimoniul său intimaților, atunci s-ar deschide calea pentru recurenți de a moșteni terenul de vizat, în virtutea calității lor de moștenitori legali ai defunctului lor unchi -.
În același context, recurenții au mai susținut că nulitatea absolută este o sancțiune existentă pentru a ocroti un interes general, obștesc și astfel, poate fi invocată de către orice persoană.
În final, recurenții au arătat că în condițiile în care prezentul litigiu nu a beneficiat de o judecată pe fond, se impuse casarea celor două hotărâri ale instanțelor inferioare și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Timișoara.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, în opinia acestora motivul de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ. nefiind incident în cauză întrucât intervenienta recurentă nu a suferit nici un prejudiciu câtă vreme cererea de intervenție a fost admisă în principiu și soluționată împreună cu fondul, judecătoria pronunțându-se clar și cu privire la cererea de intervenție în interes propriu.
În privința probei cu expertiza grafologică, intimații au arătat că această probă nu s-a găsit a fi necesară și pertinentă în prezenta cauză, câtă vreme primele două instanțe au constatat existența unor excepții care au făcut de prisos soluționarea fondului, respectiv lipsa de interes și lipsa calității procesuale active, iar amânările succesive ale judecării apelului s-au datorat intervenientei.
Sub aspectul incidenței art.304 pct.9 pr.civ. intimații au arătat că primeele două instanțe au soluționat corect cauza prin constatarea existenței excepțiilor lipsei interesului și a calității procesuale active, cu atât mai mult cu cât acțiunea paralelă prin care aceiași recurenți au solicitat constarea nulității absolute a testamentului întocmit de unchiul lor în favoarea soției acestuia -, a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr.513/2008 a Curții de Apel Timișoara.
De aceea, interesul recurenților nu este născut și actual, în privința constatării nulității absolute a testamentului subsecvent întocmit de în favoarea intimaților.
Curtea, analizând recursul reclamantului și al intervenientei principale, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceștia, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente motivele de casare prev. de art.304 pct.5, combinate cu prev. art.304 pct.9 pr.civ. în modalitatea susținută de către recurenți.
Astfel, curtea va constata că pentru a fi incident motivul de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ. este necesar să se constate de către instanța de recurs că prin hotărârea dată, instanța a cărei decizii este supusă controlului judiciar, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ.
La rândul său, textul art.105 alin.2 pr.civ. prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent - inclusiv actele procedurale - se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Raportat la susținerile recurenților, curtea va constata că acestora nu le-a fost vătămat nici un drept procedural, câtă vreme cererea de intervenție a fost admisă în principiu și soluționată împreună cu fondul, prima instanță pronunțându-se clar și cu privire la cererea de intervenție în interes propriu. În plus, acest aspect a fost analizat și de instanța de apel, care a luat în discuție toate aspectele invocate de către intervenienta principală, care a fost parte în procedura de judecată din apel, beneficiind de aceleași drepturi procesuale ca și celelalte părți implicate
În privința probei cu expertiza grafologică, instanța de apel a concluzionat în mod just că această probă nu s-a găsit a fi necesară, utilă și pertinentă în prezenta cauză, câtă vreme art.137 pr.civ. statuează că în ipoteza prezenței/incidenței unor excepții de fond sau de procedură care fac de prisos o judecare a cauzei în fond, atunci instanțele au datoria de a se pronunța cu prioritate asupra acestor excepții. Or, primele două instanțe au constatat existența unor excepții care au făcut de prisos soluționarea fondului, respectiv lipsa de interes și lipsa calității procesuale active, iar amânările succesive ale judecării apelului, din pricina probei cu expertiza grafologică s-au datorat intervenientei, însă aceste proceduri oricum nu au afectat soluția instanței de apel, care a găsit în mod întemeiat că această probă nu este necesară.
Din această perspectivă, raportat și la următorul motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 pr.civ. curtea va constata că primele două instanțe au reținut corect incidența excepțiilor lipsei calității procesuale active și de interes legitim, născut și actual a celor doi recurenți, un element determinant pentru această concluzie fiind existența deciziei civile nr.513/2008 a Curții de Apel Timișoara. Prin această decizie s-a constata în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat că testamentul autentic nr.2119/1968, întocmit de în favoarea soției acestuia - este valid și își produce efectele în continuare.
Or, potrivit acestui testament, actualii recurenți sunt excluși de la moștenirea unchiului lor, cu atât mai mult cu cât s-a constatat prin aceeași deciziei că nici jr. și, după cum nici sr. (tatăl recurenților) și nici (bunicul reclamanților și fratele defunctului ), nu au acceptat succesiunea lui în termenul de 6 luni de la deschiderea acestuia, potrivit art.700 civ.
Curtea va constata în concluzie că această decizie anterioară a Curții de Apel în dosarul nr- este esențială în dezlegarea prezentei pricini și confirmă lipsa de calitate procesuală activă și a interesului legitim. născut și actual al recurenților, în demersul lor de a constata nulitatea absolută a testamentului făcut de defuncta în beneficiul intimaților, câtă vreme în mod irevocabil s-a constatat că legatul universal al lui în favoarea soției sale îi dădea acesteia dreptul că culeagă întreaga moștenire a soțului ei.
Cu alte cuvinte, s-a constatat irevocabil că toată averea defunctului se cuvenea a fi culeasă de către soția supraviețuitoare, care mai apoi a avut la rândul ei toate libertatea de a decide cu privire la aceasta, pentru momentul morții sale, cu atât mai mult cu cât recurenții nu se află în nici un fel de relație de rudenie cu aceasta, din punctul de vedere al potențialelor beneficii ce le-ar fi fost conferite de dreptul succesoral.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ rap.la art.304 pct.5 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul și de către intervenienta principală împotriva deciziei civile nr.277/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 și urm. pr.civ. va obliga recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul și intervenienta împotriva Deciziei civile nr.277/08.04.2008, pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED P/04.12.2008
DACT.S/2ex/04.12.2008
Inst.apel-C- - Tribunalul Timiș
Inst.fond - - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
