Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.121
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL C și MUNCIPIUL C PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 143 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată și intervenientul intimat, având ca obiect acțiune în constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta intimată, lipsă fiind reclamanții recurenți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar și intervenientul,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care pârâta intimată depune un set de înscrisuri și un bon de benzină pentru a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii și stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul pe excepția netimbrării.
Pârâta intimată pune concluzii de anulare ca netimbrat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Pe fond a pus concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă consilier juridic care depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4, 5 lei și 0,3 lei timbru judiciar, după care i se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți pune concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârii Tribunalului C-S, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 1086/2007/9.03.2007, reclamanții Consiliul Local C și Municipiul C - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de BNP G cu nr. 3038/19.08.2002 și să se revină la situația anterioară de CF,în sensul înscrierii Municipiului C la rubrica proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în 8.02.1974 numitul, cu cererea nr. 1105 adresată Consiliului Popular al orașului C, a solicitat autorizarea dezmembrării și înstrăinării terenului înscris în CF 4508 C nr. top 2056. S-a emis autorizația nr. 43/19.02.1974, iar nr. top. 2056 s-a dezmembrat în: lotul nr. 1 - nr. top 2056/1, casa nr. 2 în suprafață de 390 mp - proprietate și, lotul nr. 2 - nr. top 2056/2 casa nr. 2B în suprafață de 522 mp - proprietate și, iar lotul nr. 3 - nr. top 2056/3 în suprafață de 124 mp a fost lăsat pentru asigurarea căilor de acces a mai multor imobile. S-a arătat că dezmembrarea s-a făcut în baza actului de parcelare autentificat sub nr. 1037/26.03.1974 și a schiței de plan, că terenul de 124 mp a rămas în proprietatea Statului Român și că a folosit autorizația nr. 43/1974, fiind de acord cu prevederile ei. Acesta în anul 1989 decedat și o parte din moștenitori au vândut suprafața de 124 mp - nr. top 2056/3 pârâtei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii și s-a invocat excepția lipsei interesului și calității procesuale active a reclamanților, precum și excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 80/16.01.2003 a Judecătoriei Caransebeș și deciziile civile pronunțate de Tribunalul C-S și Curtea de APEL TIMIȘOARA cu referire la dosar nr. 4401/C/2002 al Judecătoriei Caransebeș.
Prin cererea de intervenție accesorie, formulată în sprijinul reclamanților intervenientul a solicitat admiterea acțiunii reclamanților cu mențiunea că nr. top 2056/3 aparține de str. - din C, că face parte din domeniul public și că este utilizată ca și cale de acces de către proprietarii imobilelor învecinate printre care și interveneientul.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 02.05.2007, în sensul respingerii acesteia, celelalte excepții fiind unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1027/07.05.2008 Judecătoria Caransebeșa respins excepțiile invocate de pârâta, privind lipsa interesului și capacității procesuale active reclamanților, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Consiliul Local C și Municipiul C - prin Primar în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/19.08.2002 de BNP G, a respins cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenient și a obligat reclamanții și intervenientul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâta reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 19.02.1974 s-a eliberat de către Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al orașului C autorizația cu nr. 43, prin care s-a procedat la dezmembrarea și înstrăinarea, din proprietatea numitului, a terenului înscris în CF 4508 C cu nr. top 2056 astfel: lotul nr. 1 - nr. top 2056/1, casa nr. 2 în suprafață de 390 mp - proprietate și, lotul nr. 2 - nr. top 2056/2 casa nr. 2B în suprafață de 522 mp - proprietate și, lotul nr. 3 - nr. top 2056/3 în suprafață de 124 mp care nu s-a înstrăinat și cu privire la care s-a făcut mențiunea că se lasă pentru construire căi de acces a mai multe imobile.
Actul de parcelare a fost autentificat sub nr. 1037/26.03.1974 și acesta, împreună cu schița de plan anexă, a stat la baza intabulării în CF a celor trei subparcele, din care cea cu nr. top 2056/3 de 124 mp, la care se referă prezentul litigiu, a rămas în proprietatea lui evidențiată în CF 4508
După decesul lui, numiții - și, moștenitori ai defunctului, au vândut pârâtei imobilul, sens în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3038/19.08.2002 de către BNP G, cu privire la care reclamanții solicită a se constata nulitatea absolută, pe motiv că bunul face parte din domeniul public, fiind stradă, iar vânzătorii nu erau singurii moștenitori ai defunctului.
Prima instanță a reținut că după data eliberării autorizației nr. 43/1974 și autentificării actului de parcelare a nr. top 2056, suprafața de 124 mp, având nr. top 2056/3 a rămas înscrisă în CF nr. 4058 C ca proprietate a numitului, fiind în circuitul civil, nefiind operată în CF trecerea acesteia în proprietatea Statului Român.
Potrivit art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938 "drepturile reale se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită ori expropriere", însă cu privire la imobilul din litigiu nu se regăsește vreuna din aceste situații și acest teren nu a fost trecut în domeniul public nici în baza HG nr. 532/2002.
Faptul că terenul ar fi folosit de unii proprietari ai imobilelor învecinate ca zonă de acces, aspect menționat de către reclamant în acțiune, de către intervenient în cererea de intervenție și de către expert în raportul de expertiză, nu poate conduce la concluzia că suprafața de 124 mp face parte din domeniul public, iar în privința instituirii servituții de trecere s-au pronunțat hotărâri judecătorești în sensul respingerii cererilor.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și nedovedită și că actul de vânzare cumpărare nu este lovit de nulitate absolută, bunul neaparținând domeniului public.
Privitor la faptul că vânzătorii nu erau singurii moștenitori ai defunctului, instanța a constatat că această chestiune reprezintă doar un motiv de nulitate relativă și poate fi invocată doar de către părțile care au semnat actul sau de către alți moștenitori ai defunctului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP G sub nr. 3038/19.08.2002.
În motivarea apelului au arătat că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că terenul cu nr. top 2056/3 nu face parte din domeniul public al Statului Român, respectiv al unității administrativ teritoriale-municipiul C; de asemenea s-a mai arătat că în raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a arătat că parcela cu nr. top 2056/3 se află situată în fața imobilelor proprietatea intervenientului, a pârâtei și a vecinilor și, această suprafață fiind situată în prelungirea străzii -.
Apelanții-reclamanți au mai învederat că potrivit CF 4508 C, dezmembrarea s-a făcut în baza actului de parcelare autentificat sub nr. 1037/26.03.1974 și a schiței de plan, schiță potrivit căreia, parcela cu nr. top 2056/3 în suprafață de 124 mp, teren liber lăsat pentru sistematizare stradă, rămâne proprietatea Statului Român.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.142/A din 09.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de către reclamanții Municipiul C și Consiliul Local C prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1027/07.05.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta, și intervenientul accesoriu, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/19.12.2002 de BNP G, având ca obiect terenul înscris în CF nr. 4508 localității C, nr. top 2056/3, în suprafață de 124 mp întrucât acest teren face parte din domeniul public al Municipiului C, fiind inalienabil.
Pentru a constata nulitatea absolută, determinată de caracterul inalienabil al terenului, instanța a analizat cu prioritate apartenența sa la domeniul public al Municipiului C prin prisma documentelor invocate de apelante și anume: autorizația pentru dezmembrare și înstrăinare de terenuri nr. 43/19.02.1974 și HG nr. 532/30.05.2002, din care a rezultat că parcela nr. top 2056/3 a fost lăsată pentru construirea căilor de acces la mai multe imobile. Instanța a constatat că această exprimare de voință a autorității care a eliberat autorizația de dezmembrare și înstrăinare nu constituie o formă legală de dobândire a dreptului de proprietate sau de schimbare a naturii juridice a unui teren.
Conform anexei nr. 3 la HG 532/2002, strada - face parte din domeniul public al municipiului C și are nr. top 1881.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu face parte din nr. top 1881, nefiind un teren din domeniul public al orașului, că terenul a fost în proprietatea privată a vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare și în prezent se află înscris în CF în favoarea pârâtei.
Față de concluzia expertului, aceea că terenul nu se află în domeniul public al Municipiului C, instanța a stabilit că temeiul juridic invocat este neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 296 Cod prioc.civ. a respins apelul formulat de către reclamanții Municipiul C și Consiliul Local C prin Primar.
Împotriva deciziei civile nr. 143 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, au declarat recurs reclamanții Consiliul Local C și Municipiul C Prin Primar, criticând hotărârea pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel în mod greșit a stabilit că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului întrucât, art. 1 din Legea nr. 213/1998, prevede că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii s-au prin natura lor, sunt de uz sau de interes public". În acest sens, în anexa III din lege se prevede că fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor "drumurile comunale, vicinale și străzile".
După ce a făcut un istoric al derulării litigiului a susținut că deși terenul aflat în litigiu nu se identifică cu nr. top 1881 ci cu nr. top 2056/3, totuși, așa cum rezultă din raportul de expertiză acest teren servește ca și cale de acces aflându-se în prelungirea numărului top 1881 și face parte din strada -.
Pentru cele arătate, au solicitat în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Singura critică adusă hotărârii pronunțate de tribunal se referă la faptul că instanțele în mod eronat au stabilit că terenul în litigiu în suprafață de 124. înscris CF nr. 4508 C, nr. top. 2056/3, nu face parte din domeniul public al localității câtă vreme servește ca și cale de acces la imobilele din zonă context în care în mod greșit cele două instanțe au menținut ca fiind valabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3038/19.12.2002, de către Biroul Notarului Public -
Critica adusă hotărârii este nefondată.
Așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară, terenul cu nr. top. 2056/3/ în suprafață de 124. nu face parte din domeniul public al statului, respectiv a Unității Administrativ Teritoriale C, acest teren nefiind trecut în domeniul public prin nr.HG 532 din 30.05.2002, ci a fost proprietatea privată a numitului, ai cărui moștenitori legali l-ai înstrăinat reclamantei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3638 din 19.08.2002 de către Biroul Notarului Public G, contract a cărui nulitate absolută a fost solicitată prin promovarea acțiunii de față.
De altfel, această problemă a mai făcut obiectul dosarului nr. 4401/2002 al Judecătoriei Caransebeș, când Primăria Municipiului C, în calitate de intervenientă în interes propriu, a susținut că această suprafață de teren a fost scoasă din circuitul civil iar instanțele în mod irevocabil au hotărât că terenul în suprafață de 124. nu reprezintă cale de acces spre strada -, deoarece locatarii imobilelor din această zonă au și alte căi de acces la imobilele la care locuiesc și nu face parte din domeniul public al localității.
Față de faptul că recurentele nu au dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că parcela cu nr. top 2056/3 în suprafață de 124. a fost proprietatea Statului Român, stabilind că autorizația de dezmembrare și înstrăinare eliberată în baza actului de parcelare autentificat sub nr. 1073/26.03.1974 nu reprezintă titlul legal de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios și văzând că respectiva suprafață de teren nu reprezintă "cale de acces" și nu face parte din nr. top. 1881 așa cum a susținut reclamanta în acțiunea înregistrată la judecătorie, pentru cele ce preced Curtea, urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții CONSILIUL LOCAL C și MUNCIPIUL C PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 143 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 197,49 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.02.2009
Tehnored /25.02.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: A și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
