Obligație de a face. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.122
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA împotriva deciziei civile nr. 153/A/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - în dosarul nr-, precum și a sentinței civile nr. 435 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții intimați și și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Direcția Silvică Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, arătând că terenul în litigiu nu a fost solicitat conform Legii nr.18/1991.
Reclamanții intimați pun concluzii de respingere a recursului, arătând că sunt proprietari de drept.
CURTEA
Deliberând, conform art. 256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița sub nr.1563/273 din 23.11.2007, reclamanții și au chemat în judecată pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei de a aproba reclamanților marcarea și tăierea unor arbori de pe terenul proprietatea acestora, teren înscris în CF 3000 O Montană, parcelă nr.top.1153/4/a/3/1/b, iar în caz de neexecutare a acestei obligații, să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii față de reclamanți, în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului, astfel cum de altfel rezultă și din extrasul de CF pe care l-au depus la dosar, iar pe acest teren există arbori foarte bătrâni și uscați, existând pericolul iminent ca aceștia să se prăbușească, ceea ce ar produse serioase pagube clădirilor din apropiere. Mai arată că au formulat cerere către pârâtă, pentru marcarea și tăierea arborilor, însă aceasta a refuzat.
Prin sentința civilă nr. 435/16.04.2008, Judecătoria Oravițaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița, și în consecință:
A obligat pârâta Direcția Silvică Reșița, prin Ocolul Silvic O, la marcarea, de către personal autorizat, în vederea tăierii, a arborilor bătrâni, uscați, ce pun în pericol iminent, clădirile, construcțiile, dependințele, imobilelor, edificate în Cartier, amplasate pe terenul înscris în 3000, nr. cadastral 1153/4/a/3/1/b, cu întindere de 56.774. cu proprietari tabulari și, născută, prestații ce se vor efectua pe cheltuiala reclamanților.
În caz de neexecutare, a celor mai sus dispuse, a stabilit în sarcina pârâtei, suma de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune compensatorii, în favoarea reclamanților, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, după 5 zile, de la data notificării reclamanților spre executare, a prezentei hotărâri, către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în CF 3000 O Montană, nr.cadastral 1153/4/a/3/1/b, în Cartier, cu întindere de 56.774 mp. se află înscriși ca proprietari tabulari reclamanții și, născută, în cotă de 1/1, bun comun, cu titlul de cumpărare.
În probatoriu, reclamanții au depus și contractul de vânzare-cumpărare, autentificat, ce a stat la baza înscrierii în CF a dreptului de proprietate.
Martorii audiați în cauză, și (filele 35-38 dosar), confirmă posesia proprietății de către reclamanți, arătând că pe aceasta într-adevăr se află arbori la maturitate, uscați și putrezi.
Potrivit dispozițiilor Codului Silvic, lucrările de exploatare, de menținere în stare bună de sănătate, precum și lucrările de igienă a suprafețelor împădurite, se realizează de către proprietari, cu sprijinul unităților silvice specializate, contra cost, respectiv administrarea proprietății se realizează în regim silvic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, pârâta Direcția Silvică Reșița solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii a arătat că nu se pot marca arborii solicitați de reclamanți, deoarece terenul în cauză apare ca fiind proprietate a Statului, în condițiile în care nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legilor 18/1991 sau 1/2000 precum și faptul că nu există o obligație pentru ocoalele silvice de a presta servicii de marcare, în condițiile în care nu există încheiat un contract între părți. S-a mai arătat că soluția instanței de fond, cu privire la plata către reclamanți sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, este greșită, deoarece între părți nu a existat nici o convenție a cărei încălcare să atragă plata acestor daune.
Prin decizia civilă nr.153/A/23.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - respinge apelul formulat de către pârâta Direcția Silvică Reșița, împotriva sentinței civile nr. 435/30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență că apelanta nu a invocat nulitatea actului în baza căruia dreptul a fost înscris în favoarea reclamanților, constatată printr-o hotărâre judecătorească și că se poate considera încheiat contractul de asigurare a serviciile silvice prin simpla voință a proprietarilor de a accepta oferta, precum și că daunele cominatorii se pot acorda în cazul neexecutării unei obligații de a face.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat, în termen legal recurs, pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților, motivând în esență, că terenul în litigiu al reclamanților este evidențiat în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic O, ca fiind proprietatea Statului Român, aflat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA - prin Direcția Silvică Reșița și că în aceste condiții terenul în cauză este și în prezent proprietatea Statului Român, deoarece reclamanții nu au solicitat reconstituirea dreptului lor de proprietate, în baza Legilor 18/1991 sau nr. 1/2000, printr-o procedură specială, prin care să se finalizeze eliberarea titlului de proprietate în temeiul căruia se va putea opera scăderea din proprietatea Statului a suprafeței de pădure respectivă a reclamanților din amenajamentul silvic.
Recurenta mai arată că terenul în litigiu - împreună cu suprafața de pădure de pe aceasta - intră în componența unui canton silvic și se află în gestiunea unui pădurar iar pentru a se putea proceda la marcarea și tăierea de arbori este necesar întocmirea unui act de punere în valoare, constituirea unei partizi și scoaterea acesteia la licitație dar nu se pune probleme relei credințe a recurentei, întrucât pentru alte parcele din proprietatea reclamanților a fost realizată marcarea arborilor, opțiunea încheierii de contracte pentru prestări servicii silvice sau de administrarea pădurilor fiind lăsată la latitudinea ocolului silvic respectiv, nefiind impusă o asemenea obligație în sarcina unităților silvice.
În fine, recurenta susține că sunt total greșite dispozițiile instanțelor anterioare prin care s-a dispus obligarea ei la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune compensatorii în favoarea reclamanților, în condițiile în care între părțile în litigiu nu există vreo convenție a cărei nerespectare să atragă plata acestor daune compensatorii, reclamanții nedovedind existența sau întinderea vreunui prejudiciu, ca urmare a neexecutării - totale sau parțiale - a unei obligații din partea pârâtei recurente, (neasumată, de altfel, niciodată).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3 Cod procedură civilă se impune admiterea recursului declarat de pârâta și de casarea ambelor hotărâri judecătorești, anterioare, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria, întrucât în dosar este necesară administrarea de probe noi.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că instanțele anterioare nu și-au manifestat rolul activ, impus de dispozițiile art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, nestăruind prin toate mijloacele legale de probă să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului, întrucât au administrat un probatoriu insuficient în cauză și în baza lui nu au stabilit o corectă stare de fapt și nici adevăratele raporturi juridice dintre părțile în litigiu.
Astfel, Curtea constată că, potrivit extrasului de carte funciară de la dosar( 2 dosar fond), reclamanții sunt proprietarii tabulari, prin cumpărare în anul 2002, asupra imobilului " în cartier ", nr. top. 1153/4/a/3/1/b, în suprafață de 56.774. însă în dosar, nu este dovedit, prin nici o probă legală concludentă și pertinentă cauzei,- cât din această suprafață totală reprezintă pădure și care este situația ei juridică, (respectiv dacă aparține reclamanților), ținându-se seama și de actele cadastrale vizând amenajamentul silvic și de regimul lui juridic, prin prisma dispozițiilor art. 22 din Codul Silvic(Legea nr. 46/2008), art. 35 al. 1 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 7/1996, art. 3 din nr.OUG 139/2005 și art. 2 al. 1 din nr.HG 483/2006, invocate de recurentă.
Aceste aspecte de fapt și de drept pot fi clarificate în dosar numai prin efectuarea unei expertize topografice în cauză, în condițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă, care să determine cu exactitate suprafața de pădure, ce aparține reclamanților, dacă există eventuale construcții pe ea, cui aparțin și care este situația lor juridică, mai ales că reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea lor introductivă de instanță, pe dispozițiile art. 1073 Cod civil(care conține prevederea legală conform căreia "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare"), dar Curtea observă că în dosar nu există nici o probă vizând existența - în condițiile Legii nr. 46/2008 și nr.OUG 139/2005 - vreunui contract(ori convenție asemănătoare), având ca obiect asigurarea prestării de servicii sau de administrare a pădurii în regim silvic în condițiile art. 3 din nr.HG 483/2006.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs al pârâtei, de mai sus și va dispune casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, adică Judecătoriei Oravița, care cu ocazia reluării judecății va analiza toate motivele invocate în prezentul recurs și va pune în discuția părților litigante, necesitatea administrării probei noi, cu expertiza topografică, în sensul celor ce preced, precum și a oricăror altor probe, pe care le va considera necesare (chiar dacă părțile s-ar împotrivi), prin stabilirea justă a faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății, dând dovadă și de rol activ, în înțelesul art. 129 Cod procedură civilă, căci declarațiile martorilor audiați în cauză nu clarifică pe deplin starea de fapt reală, din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA împotriva deciziei civile nr. 153/A/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița - secția civilă - în dosarul nr-, precum și a sentinței civile nr. 435 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosarul nr-, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Oravița.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.02.2009
Tehnored /05.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: A și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
