Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, strada -, județul T și cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat "", în T,-,.14,.A,10, județul T, împotriva deciziei civile nr. 153, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 17 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, strada -, județul T, TA-, - și -, toți cu domiciliul în B,-, județul B, având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 22 din 23 martie 2009, pe care o depune la dosar, iar pentru intimatul pârât, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 37 din 20 martie 2009, pe care depune la dosar, lipsind intimații pârâți, -, - și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Intimatul pârât a trimis la dosar (fila 6), prin fax, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța seria - nr. - din 10 martie 2009, emisă de Trezoreria Municipiului T, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 70 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, face un scurt istoric al speței.
Învederează că, acțiunea reclamantei nu urmărește recunoașterea existenței a două comunități de bunuri, atât timp cât din considerentele sentinței civile de divorț nr. 92 din 16 martie 1988 rezultă că cei doi foști soți, și s-au despărțit în anul 1971, trăind separat și cât s-a recunoscut că după acest moment fiecare dintre aceștia au întreținut relații de concubinaj, la dosarul cauzei existând și un început de dovadă scrisă, în sensul art. 1197 Cod civil, situație de excepție, care face imposibilă administrarea probei cu martori.
Comunitatea de bunuri a concubinilor nu se suprapune fostei comunități de bunuri a soților, iar convenția tacită a concubinilor se referă la o perioadă ulterioară comunității de bunuri a foștilor soți, nefiind contrară acesteia pentru a fi aplicabile prevederile art. 30 alin.2 Codul familiei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea antamării fondului.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Învederează că se tinde la dovedirea cu martori, peste prezumția legală de comunitate de bunuri între părți.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că, în mod corect instanța a respins, la acel moment, proba cu martori și, în mod corect a concluzionat că nu pot exista două comunități de bunuri.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, -, - și - pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada concubinajului cu numitul a dobândit împreună cu acesta fiecare cu o cotă de 1/2 un imobil teren intravilan în suprafață de 4394. pe care au construit cu o contribuție egală o casă de locuit.
Reclamanta a mai solicitat să se constate că moștenitorii defunctului ei concubin sunt îndreptățiți doar la o cotă de 1/2 din acest imobil.
Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1123/22.04.2008 a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța de fond a reținut faptul că, din înscrisurile depuse rezultă că pentru teren i s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului, iar imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei cu. Perioada cuprinsă între anii 1968 și 1988 reprezintă perioada de căsătorie dintre și, iar bunurile dobândite sunt bunuri comune.
Reclamanta nu a demonstrat contribuția sa, în perioada concubinajului, la dobândirea acestor bunuri.
Tribunalul Tulcea prin decizia civilă nr. 153/17 octombrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat de apreciind hotărârea instanței de fond legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărârii în termen legal a declarat recurs.
În motivele de recurs, recurenta învederează instanței faptul că, cele două instanțe nu au luat în considerație toate probele administrate în legătură cu perioada concubinajului, cu modul de a gospodări a părților. Din sentința civilă de divorț nr. 92/16.03.1988, rezultă că cei doi soți și s-au despărțit în anul 1971 trăind separat și s-a recunoscut de la această dată faptul că a intrat în relații de concubinaj.
Pentru imobil există chitanțele referitoare la plata impozitelor, a taxelor pe clădiri și teren pe numele concubinilor.
Concubinii au coabitat și gospodărit împreună, au dat naștere unui număr de 6 copii, existând între ei un acord tacit privind achiziționarea de bunuri.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
este o stare de fapt care poate produce unele efecte juridice printre care acelea de a genera în anumite condiții o stare de proprietate comună (pe cote părți ori în devălmășie) sau de indiviziune asupra bunurilor achiziționate în timpul concubinajului.
Pentru bunurile dobândite în comun de concubini, nu operează prezumția comunității de bunuri prevăzut de art. 30 Codul Familiei, prezumție aplicabilă doar raporturilor patrimoniale dintre soți. Nu există însă nici un impediment ca persoanele care întrețin relații de concubinaj să dobândească proprietatea comună sau indiviză asupra bunurilor achiziționate împreună în perioada concubinajului.
În cauza de față părțile, respectiv recurenta împreună cu fostul său concubin au întreținut relații de concubinaj în perioada 1971-1996, timp de 25 ani, au împreună șase copii, împreună apar pentru această perioadă înscriși în registrul agricol, iar pentru bunurile din gospodărie împreună au plătit taxe și impozite.
Pentru ca instanța să aibă posibilitatea să pronunțe o hotărâre legală și temeinică avea obligația în temeiul art. 129 și 130 Cod proc. civilă, în baza rolului activ al judecătorului, să administreze proba cu acte și martori din care să rezulte contribuția pe cote părți a fiecărui concubin la dobândirea bunurilor din această perioadă.
Ori, instanța de fond în mod greșit a respins proba cu martori, probă care se impunea și care a fost solicitată de recurenta reclamantă, însă fără nici o justificare a fost respinsă.
Este foarte clar faptul că din anul 1971 defunctul s-a despărțit de fosta soție și a intrat în relații de concubinaj cu recurenta.
împreună cu întregul câștig obținut din muncă, la cumpărarea bunurilor și suportarea nevoilor gospodăriei fiecare dintre concubini, instanța de judecată avea obligația să stabilească întinderea cotei de contribuție pentru recurentă, în raport de universalitatea bunurilor.
Reținând că în cauza de față se impune o completare a probatoriilor pentru a se demonstra comunitatea de bunuri existentă în perioada concubinajului, contribuția fiecărei părți la dobândirea acestor bunuri, se apreciază că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, astfel că recursul este fondat și urmează a fi admis.
Urmează a fi casată decizia nr. 153/17 octombrie 2008 Tribunalului Tulcea și sentința civilă nr. 1123/22.04.2008 a Judecătoriei Tulcea și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, strada -, județul T și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat "", în T,-,.14,.A,10, județul T, împotriva deciziei civile nr. 153, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 17 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în comuna, strada -, județul T, TA-, - și -, toți cu domiciliul în B,-, județul
Casează decizia civilă nr. 153/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea și sentința civilă nr. 1123/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud. apel - -
Red.dec.jud./03.04.2009
Tehnored.gref./4ex./06.04.2009
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
