Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 155
Ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii domiciliați în C, nr. 28 B, - 07,.12, județul D, împotriva deciziei civile nr. 186/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL CA REPREZENTANT AL MUNICIPIULUI C cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, județul D și REGIA AUTONOMĂ DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI FONDULUI LOCATIV C, cu sediul în C,-, județul D, cauză venită spre soluționare după strămutare potrivit încheierii de ședință nr. 9928 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant -, intimații-pârâți Primarul ca reprezentant al Municipiului C și Consiliul Local C, ambii prin consilieri juridici și conform delegației nr. 3544/2010, lipsă fiind intimata-pârâtă Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
- și consilierii juridici și având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul - având cuvântul arată că în fața celor două instanțe, respectiv Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolja susținut și precizat faptul că imobilul ce formează obiectul litigiului este diferit față de cele două imobile revendicate și obținute de numiții, și. S-a constatat că față de revendicările numiților există un imobil în plus ce constituie terenul în suprafață de 168 mp, ocupat în fapt și pentru care recurenții au construit în calitate de chiriaș al C, fără autorizație dar nesancționați: 5 camere și un garaj. Acest teren nu aparține sus numiților pentru că excede terenului și construcțiilor revendicate și obținute de ei.
.//.
-2-
Mai arată recurentul cp acest fapt a fost evidențiat în mod clar de expertiza efectuată de expert ( în una din cauzele soluționate de instanțele din C - Sentința nr. 19272/1999 evidențiată și de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 4947/2005).
Mai susține recurentul-reclamant marin că în prezenta cauză a solicitat ca pe cale de expertiză să se constate această situație inconfundabilă sau printr-o cercetare la fața locului.
Precizează faptul că opunerile reprezentanților Primăriei Municipiului C de a se efectua o expertiză, probă de altfel neîncuviințată, apreciază că instanța a încălcat în mod voit dreptul în dovedirea realității.
Prin folosința netulburată a terenului încă din anul 1983 s-a împlinit cca. 25 ani așa se explică că recurenții au uzucapat acest imobil.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate anterior de instanța de fond și respectiv instanța de apel cu trimitere spre rejudecare la o instanță de fond din raza Curții de Apel Ploiești pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate sau cercetare la fața locului. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea deciziei.
consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri atacate ca fiind legale și temeinice. Pe excepție arată că au invocat lipsa calității procesuale pasive ale autorității locale; în speță, bunul imobil ce face obiectul litigiului nu se mai găsește în patrimoniul autorității locale, potrivit sentinței civile nr. 19272/24 nov. 1999 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3906/1998, în baza acestei hotărâri, începând cu data de 9 mai 2001 recurenții-reclamanți au fost notificați de către că nu mai sunt chiriași regiei, întrucât imobilul a fost scos din patrimoniul autorității locale.
Pe fond, mai arată consilier juridic că, între C și - a intervenit contractul de închiriere nr. 21920/20 ian. 1986, contract ce a fost prelungit în anul 1999 în conformitate cu prevederile Legii nr. 114/1996 coroborate cu dispozițiile OUG nr. 40/1999. Ulterior, prin sentința civilă nr. 19272/1999 a Judecătoriei Craiova ( rămasă definitivă și irevocabilă) numiții, și au devenit proprietarii imobilului în litigiu ( situat în-).
În ceea ce privește prescripția achizitivă pe care recurenții-reclamanți au invocat-o pentru a putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, apreciază consilier juridic că nu poate fi reținută atâta vreme cât nu există dovezi concludente din care să rezulte că au fost îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 1895 Cod civil, termenul de 10-20 ani fiind necesar pentru uzucapiunea de scurtă durată. Pentrua uzuca o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, dovadă ce nu a fost făcută și ce cădea în sarcina recurenților potrivit art. 1169 Cod civil, astfel încât aceștia au calitatea de detentori precari și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de dispozițiile legale privitoare la uzucapiune.
Mai susține consilier juridic că textele de lege mai sus invocate nu-și regăsesc aplicabilitate în speța de față, întrucât nici na din părțile litigante nu sunt proprietare ale imobilului situat în C,-.
.//.
-3-
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, achiesând la concluziile puse de consilier juridic.
Recurentul-reclamant - având cuvântul în replică arată că, intimații-pârâți Primarul ca reprezentant al Mun. C și Consiliul Local C au calitate procesuală pasivă.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr-, reclamanții - și -, au chemat în judecată civilă pe pârâtele Primăria C, C și Consiliul Local C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în C- (fost nr.2 și 2.A succesiv) compus din 150 mp. teren și construcțiile aflate pe acesta, teren dobândit prin uzucapiune de scurtă durată, urmare folosirii lui netulburate din anul 1986 până în prezent și construcțiile edificate pe cheltuială exclusivă.
În subsidiar, au solicitat să se constate dreptul lor de superficie asupra terenului, fiind proprietari exclusivi asupra construcțiilor edificate pe teren.
La 06.03.2008, pârâta Cad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dat fiind faptul că reclamanții nu mai sunt chiriașii regiei, imobilul fiind scos din evidențele acesteia urmare sentinței civile nr.19272/1999 a Judecătoriei Craiova, prin care imobilele au fost redobândite de, și.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții au deținut imobilul teren în calitate de chiriași, neputând invoca uzucapiunea de scurtă durată, clădirile fiind edificate fără autorizație pe terenul proprietarilor de drept, motiv pentru care s-a și dispus evacuarea reclamanților și obligarea lor la ridicarea construcțiilor existente pe teren.
Pârâtul Primarul Mun.C, reprezentant al unității administrativ-teritoriale, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun.C și a Consiliului Local C, deoarece imobilul ce face obiectul acțiunii nu se mai găsește în patrimonioul autorității locale, situație tranșată irevocabil prin sentința 19272/24.11.1999 a Judecătoriei Craiova. A mai invocat și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, întrucât reclamanții nu au deținut terenul sub nune de proprietari, ci au fost simpli detentori precari. A mai solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât între regie și reclamanți s-a încheiat contract de închiriere în anul 1986, prelungit în anul 1999 conform Legii nr. 114/1996 și a OUG nr. 40/1999, ulterior pronunțării sentinței civile sus-menționate, stabilindu-se în mod irevocabil regimul juridic al imobilului în discuție.
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamților, motivat de faptul că nu ar exista identitate între aceștia și raportul juridic dedus judecății, pe fondul cauzei cerând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunite în cauză disp. art. 1895 Cod civil.
La 03.07. 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să cheme în judecată Cons.Local al Mun.C și Primarul Mun.C, pentru a
-4-
se constata că au dobândit prin folosință netulburată terenul de 150 mp. situat în C,-, pe care au edificat o locuință compusă din 5 camere și garaj, precizând că acest teren nu aparține numiților, cărora li s-au restituit imobilele situate la nr.2 și 4 vechi, respectiv 2 și 6 actual, compuse din casă și teren, care depășesc suprafața de teren ocupată de reclamanți și sunt situate de o parte și de alta a imobilului acestuia, dar datorită numărătorilor stradale succesive și greșite, s-a produs această confuzie.
Urmare probatoriului administrat, Judecătoria Craiovaa pronunțat sentința civilă nr.11346/03.07.2008, prin care a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți, reținând că, deși inițial reclamanții au deținut în baza unor contracte de închiriere succesive suprafața de teren în discuție, ulterior pronunțării sentinței 19272/24.11.1999 a Judecătoriei Craiova, prin care numiții, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, nu mai există raporturi juridice între reclamanți și C, după cum nu mai există raporturi juridice nici între reclamanți și autoritatea locală în patrimoniul căreia nu mai figurează imobilul în discuție.
În raport de situația de fapt reținută, judecătoria a apreciat că pârâtele din cauza de față nu au calitate procesuală pasivă și că se impune respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, reclamanții au susținut că este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit s-a apreciat că imobilul ce formează obiectul cererii nu se mai găsește în patrimoniul autorității locale, deoarece acest imobil este altul decât cel ce a constituit obiectul deciziei civile nr.1338/04.12.2007 a Curții de Apel Craiova, că din documentația cadastrală a municipiului și din schițele întocmite de mai mulți experți, rezultă că terenul și casa în litigiu sunt delimitate distinct de imobilul ce formează obiectul acțiunii în constatare. Au mai arătat că prin sentința nr. 4972/20.06.2006 a Judecătoriei Craiova, s-a delimitat exact amplasamentul imobilului ca fiiud amplasată pe cu str.-, iar pe de altă parte,din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2839/10.12.2003 de BNP, proprietarii au înstrăinat imobilul din C,- (același la care se referă hotărârea Curții de Apel Craiova ) însă în contractul de vânzare-cumpărare este prevăzut că imobilul se află situat pe cu str. -. Au susținut reclamanții că se impunea efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească dacă există identitate între imobilele revendicate de foștii proprietari și terenul de 150 mp. pentru care s-a formulat acțiunea de față.
Prin decizia civilă 186/18.03.2009, Tribunalul Dolja respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând că în mod corect instanța de fond a constatat că imobilul ce face obiectul acțiunii nu se mai regăsește în patrimoniul autoritității administrative locale, pentru că, potrivit sentinței nr.19272/24.11.1999 a Judecătoriei Craiova, numiții, și au devenit proprietarii acestuia. S-a mai reținut că prin decizia nr.613/07.05. 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de reclamanții moștenitori, și împotriva decizie nr.41/08.02.2007 a Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu pârâții- reclamanți în cauza de față și, A, au fost modificate ambele hotărâri în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamanților, dispunându-se evacuarea actualilor reclamanți din imobilul situat în C,
-5-
str. - nr.2 și au fost obligați aceștia să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea acelor reclamanți.
Împotriva deciziei civile 186/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, au declarat recurs în termen legal reclamanții - și, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prev. art. 304 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă, susținând în esență că instanța de apel a reținut motive contradictorii și străine de natura pricinii, reținând greșit că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă deoarece prin sentința civilă nr.19272/1999 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că numitele, și au devenit proprietarele imobilului din litigiu, fără a se avea în vedere că terenul în litigiu nu este cuprins în suprafețele de teren acordate acestora prin sentința sus menționată.
Au arătat recurenții că terenul în suprafață de 150 mp. îl folosesc încă din anul 1986, că în timp au edificat pe el construcții și că pentru a se dovedi acest lucru au solicitat în fața ambelor instanțe efectuarea probei cu expertiză, care ar fi lămurit pe deplin situația, probă neîncuviințată în mod nelegal, pentru că numai aceasta era de natură a lămuri situația terenului.
Aceeași recurenți au arătat că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul, ajungându-se astfel ca pricina să se soluționeze pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, instanțele ignorând, de asemenea și principiul rolului activ impus de art. 129 Cod pr.civilă.
Curtea de Apel Craiova, investită cu soluționarea recursului, a dispus prin încheierea nr.3/07.12.2009 scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții de Apel Ploiești spre competentă soluționare, urmare a faptului că prin încheierea 9928/04.12.2009 a ÎCCJ s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamanții-recurenți și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, examinând decizia atacată în raport de susținerile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Reclamanții au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în contradictoriu cu pârâtele Primăria C, C și Consiliul Local C, că sunt proprietarii imobilului situat în str. C-, fost nr.2 și 2.A, compus din teren în suprafață de 150 mp. și construcțiile edificate de aceștia pe teren, susținând că au dobândit terenul prin uzucapiune de scurtă durată, folosindu-l netulburați încă din anul 1986. Au solicitat în subsidiar, să se constate dreptul lor de superficie asupra terenului, față de împrejurarea că sunt proprietari exclusivi asupra construcțiilor existente pe teren.
În raport de probatoriile administrate, instanțele au reținut corect că între reclamanții-recurenți și C s-a încheiat contractul de închiriere nr.1111/03.08.1999 în baza Legii nr.114/1996 și OUG 40/1999, prin prelungirea contractului de închiriere nr. 21920/20.01.1986, având ca obiect imobilul situat în C,-.
Ulterior, în anul 2001, prin adresa nr.63/56/09.05.2001, Caî nștiințat pe recurenți că nu mai sunt chiriașii acestei regii, imobilul fiind scos din evidențele acestuia urmare sentinței civile numărul 19272/24.11.1999
-6-
Judecătoriei Craiova, prin care numiții, și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.
S-a apreciat în mod corect că aceasta fiind situația, imobilul nemairegăsindu-se în patrimoniul autorității locale și nici al C, între reclamanții-recurenți și pârâte nu mai există raporturi juridice, împrejurări în care pârâtele nu au calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Susținerile pe care le-au făcut recurenții, atât în apel cât și în recurs, în sensul că instanțele nu au ținut cont de sentința nr.19272/1999 a Judecătoriei Craiova, sunt neîntemeiate. Tocmai pentru faptul că prin această sentință terțe persoane au dobândit imobilul în discuție, a dus la soluționarea cauzei pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.
O altă apărare și un motiv de recurs formulat de reclamanți, constă în aceea că terenul în discuție, în suprafață de 150 mp. pe care ei au construit imobilul, nu s-ar include în terenurile dobândite de numiții, și și că ar excede terenurilor proprietatea acestora, împrejurări în care se impunea a se efectua o expertiză topometrică, probă esențială în opinia reclamanților-recurenți. Din chiar susținerile reclamanților-recurenți rezultă că această probă cu expertiză topometrică nu se putea efectua în cauza de față, pentru că nu era utilă și concludentă în soluționarea pricinii. În condițiile în care reclamanții-recurenți au înțeles să se judece cu Primăria, cu Consiliul Local C și C, care au demonstrat că nu au calitate procesuală pasivă, nemaiexistând nici un raport juridic între acestea și reclamanți, terenul aparținând unor terțe persoane, expertiza nu putea fi încuviințată pentru că ea presupunea a se verifica actele de proprietate ale actualilor proprietari, care nu au figurat ca părți în prezenta cauză. Instanțele nu puteau să încuviințeze o asemenea probă ce urma să se efectueze în baza actelor de proprietate ale unor terțe persoane, chiar dacă această probă ar fi putut elucida situația juridică a terenului în discuție și chiar dacă ar fi confirmat susținerile recurenților.
Nu în ultimul rând, este de reținut că împotriva reclamanților s-a dispus evacuarea, la cererea numiților, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 613/07.05.2007 a Curții de Apel Craiova și au fost obligați pârâții-recurenți în cauza de față, să demoleze construcțiile edificate pe terenul în discuție.
Și în situația în care recurenții au depus la dosar copii de pe rapoarte de expertiză efectuate în alte dosare, expertiza solicitată în această cauză nu putea fi efectuată față de împrejurarea că pârâtele nu au calitate procesuală pasivă, deci proba nu se putea efectua în contradictoriu cu ele.
Sub aceste aspecte, recursul este neîntemeiat, după cum neîntemeiate sunt și critica referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și lipsa de rol activ al instanțelor, care au respectat dispozițiile art.137 Cod pr.civilă, pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor care au făcut astfel de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere că în speță nu s-au regăsit motivele de casare sau modificare a hotărârilor pronunțate, prevăzute de art. 304 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă, invocate de recurenți, Curtea urmează a respinge recursul de față ca nefondat, conform disp. art. 312 pct.1 Cod pr.civilă.
-7-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, ambii domiciliați în C, nr. 28.B, - 07,.12, județul D, împotriva deciziei civile nr. 186 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ca REPREZENTANT AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C, județul D și REGIA AUTONOMĂ DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI FONDULUI LOCATIV, cu sediul în C,-, județul D, cauză venită spre soluționare după strămutare, potrivit încheierii de ședință nr. 9928 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal, Nr.notificare 3120
red./tehnored VM
7 ex./24.02.2010
f- Judecătoria Craiova
a- Tribunalul Dolj
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin, Constanța Ștefan
