Autorizarea executării obligației de a face (art. 580 ind.2 ). Decizia 157/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 157
Ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în. Str. -, județul D, împotriva sentinței civile nr. 385/14 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Moreni și a deciziei civile nr. 372/29 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. G-ral., - 13,. A,. 18, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr.25236/20010, timbru judiciar de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 12/2010 din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimata-reclamnantă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa atât sentința civilă nr. 385/2009 a Judecătoriei Moreni cât și decizia civilă nr. 372/2009 a Tribunalului Dâmbovița sunt nelegale și netemeinice pentru că în mod greșit s-a respins cererea reconvențională privind sistarea servituții de trecere întrucât aceasta a devenit prea împovărătoare pentru proprietatea recurentului, și ca o consecință a fost autorizată intimata-reclamantă să efectueze lucrări privind obligația de a face stabilită în sarcina recurentului-pârât.
Mai susține avocat că potrivit disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, consideră că instanța a interpretat în mod eronat probatoriile administrate în cauză.
Tribunalul motivează soluția dată pe faptul că între părți există mai multe litigii/sentințe, că intimata-reclamantă folosește drumul de servitute de cca- 10 ani
-2-
nefăcând o analiză a probatoriilor administrate în cauză la fond de recurentul-pârât în vederea sistării stării de servitute.
Potrivit art. 618 și 634 cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Potrivit art. 634 Cod civil, situația în care prin împrejurări obiective, cum ar fi schimbarea situației locurilor sau trecerea timpului, ar putea determina o creștere a poverii pe care o suportă proprietarul fondului aservit sau efectuarea unor reparații folositoare duce la desființarea unei servituți de trecere constituită.
Mai arată avocat că în speță,administrând proba cu martori, recurentul-pârât a făcut dovada că pe terenul său pe acest drum de servitute stabilit de instanță se află un grajd( în prezent locuibil), o magazie, un WC, o fântână și arbori. Mai mult, datorită pantei abrupte pe care se află amplasat imobilul recurentului acesta nu își poate muta imobilele în alt loc.
Mai susține apărătorul recurentului-pârât că intimata-reclamantă a cumpărat o proprietate care poate fi folosită fără a se mai aservi de acea servitute de trecere.
Solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței cât și a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și ca o consecință respingerea cererii principale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 15.09.2009, sub nr.2151/15.09.2009, reclamanta, l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie autorizată ea, sau prin alte persoane, să efectueze lucrările de eliberare a servituții de trecere stabilită prin decizia civilă nr. 2741/13.12.1999 a Tribunalului Dâmbovița, constând în mutarea construcției provizorii în afara servituții, tăierea celor 8 pruni și zarzări, replantarea a 3 puieți de prun, tăierea celor 4 puieți de nuc care au crescut pe teren de la data efectuării expertizei și până în momentul de față, astuparea fântânii realizate de către pârât după data efectuării expertizei și îndepărtarea acelei aplecători pe 2 stâlpi metalici cu 4 foi de tablă, realizată la partea din față a construcției provizorii. De asemenea, după efectuarea raportului de expertiză, îndepărtarea gardului vechi din lemn cu bulumaci realizat pe partea dinspre nord vest între punctele 1 și 2 din schiță, pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr.2741/13.12.1999 a Tribunalului Dâmbovița, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert ing., varianta A, instanța obligându-l pe pârâtul să-i permită reclamantei trecerea pe terenul său la calea publică, pe drumul identificat prin pct.1,2,3,4 având o lățime de 3 ml și o lungime de 46,45 ml și că întrucât pârâtul a refuzat să-i permită accesul pe această servitute, s-a adresat instanței și acesta a fost obligat să mute construcția provizorie, să taie cei 8 pruni și zarzări și să replanteze 3 puieți de prun, însă, pârâtul a refuzat, în continuare, să se supună hotărârii judecătorești, astfel ca au trecut mai mult de 9 ani, de la stabilirea servituții și,
-3-
datorită atitudinii pârâtului, reclamanta nu s-a putut folosi de aceasta. Mai mult, pârâtul a ridicat noi obstacole pe drumul stabilit ca servitute de trecere.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în cauză nu au fost întrunite cerințele art.5802Cod pr. civilă, întrucât nu exista titlu executoriu care să-l oblige să facă ceva, iar el să refuze să se conformeze acestui titlu, că cererea reclamantei urma a fi soluționată pe calea dreptului comun, impunându-se administrarea de probatorii pentru clarificarea situației și că prin sentința civilă nr.1139/21.12.2006 a Judecătoriei Moreni, a fost obligat să respecte servitutea de trecere și să-și mute construcția provizorie, să taie 8 pruni și zarzări și să replanteze 3 puieți, conform raportului de expertiză, iar prin aceeași acțiune a mai solicitat și desființarea unei fântâni, tăierea pomilor și a porțiunii de gard la intrarea pe drumul de servitute, însă, nedovedind cu niciun mijloc de probă, acțiunea a fost admisă în parte și întrucât, prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat același lucru, paratul, a invocat autoritatea de lucru judecat potrivit art.1201 Cod civil.
Cu privire la cererea reclamantei de a muta construcția provizorie, pârâtul a arătat ca aceasta a fost edificată din anul 1964 și are destinație de casă de locuit, în prezent fiind locuită de fiul său, că fântâna a fost edificată înaintea constituirii servituții, fiind unica sursă de apă, iar cu privire la cei 4 nuci, aceștia nu sunt puieți și potrivit art.23 din Legea 60/2007 privind modificarea și completarea legii pomiculturii nr.348/2003, tăierea lor este interzisă.
Prin cerere reconvențională, pârâtul a solicitat încetarea servituții de trecere pe terenul său, întrucât aceasta a devenit prea împovărătoare.
Prin încheierea din data de 09.10.2008, instanța de fond a luat act de completarea acțiunii reclamantei, care a solicitat obligarea pârâtului la înlăturarea tuturor obstacolelor ridicate pe drumul pe care s-a stabilit servitutea de trecere, întemeindu-se pe dreptul său de servitute, stabilit prin hotărâre judecătorească, urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre in baza art. 580 ind. 2 Cod procedura civila, doar cu privire la obstacolele cuprinse in titlul executoriu.
La același termen, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, pe capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri în baza art. 580 ind. 2 Cod procedură civila, pentru motivele arătate în acea încheiere de ședință.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Moreni prin sentința civilă nr.385/14.04.2009 a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu paratul-reclamant, iar în baza art. 580 Cod procedură civilă a autorizat-o pe reclamanta-pârâtă să aducă la îndeplinire personal, pe cheltuiala sa, obligația de a face, instituită în sarcina paratului-reclamant, cuprinsă în sentința civilă nr. 1339/2006 a Judecătoriei Moreni, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1038/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, anume: să taie 8 pomi - pruni și zarzări și să își mute construcția provizorie cu destinația "grajd", situată pe terenul pe care s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei parate și l-a obligat pe pârâtul-reclamant să înlăture toate obstacolele aflate pe drumul pe care s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei -pârâte, astfel cum sunt acestea identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea geo-topo nr. 56/M/27.03.2009, întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu excepția fântânii.
-4-
De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantei-parate, având ca obiect sistarea servituții de trecere, ca neîntemeiată și în baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost respinsă cererea paratului-reclamant de obligare a reclamantei parate la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.880/13.07.1999, a Judecătoriei Moreni, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3316/11.10.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a rejudecat recursul declarat împotriva sentinței civile anterior menționate, în urma admiterii contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1253/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul aflat în proprietatea pârâtului, omologându-se varianta A din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert, astfel ca acesta urma să îi permită reclamantei să treacă la terenul său dinspre calea publică și invers, pe suprafața cuprinsă între punctele 1,2,3,4, din planul de situație anexat expertizei, pe o lățime de 3 și pe o lungime de 46,45 și că, deși, reclamanta a încercat în repetate rânduri să pună în executare hotărârea prin care i s-a stabilit dreptul de servitute pârâtul s-a opus, motiv pentru care, prin sentința civilă nr. 1339/2006 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin respingerea apelului și recursului declarate împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 286/2007 a Tribunalului Dâmbovița, respectiv nr. 1038/2007 a Curții de Apel P, a fost obligat acesta să respecte servitutea de trecere așa cum a fost stabilită prin decizia civila nr. 2741/1999 a Tribunalului Dâmbovița, mutându-și construcția provizorie, tăind 8 pruni, zarzări și replantând 3 puieți de prun.
Din raportul de expertiza tehnica judiciara nr.56/M/27.04.2009, întocmit de expert tehnic judiciar în specialitatea geo-topo, prima instanță a reținut că rezulta următoarele: pe drumul de servitute de trecere stabilit in favoarea reclamantei, se afla o fântână, cu adâncimea de cca. 3, situată la aproximativ 2, 90. față de proprietatea lui (ocupând, practic, doar 0,10. din drumul de trecere, în lățime) și 1,20 față de drumul public; la distanța de 9,90 ml. față de calea publică și 0,40. față de proprietatea lui se afla o construcție cu destinația de grajd, cu șarpanta de lemn, învelitoare de tablă ondulată, pardoseli de pământ, construită în 1964, fără autorizație; pe tot drumul stabilit ca servitute de trecere se aflau pomi fructiferi, răsăriți, cu vârsta și dimensiunile tulpinilor menționate în planul de amplasament; inclinație pantei era de cca. 30-35 iar pe teren nu se afla vreo râpă, nici salcâmi plantați ori răsăriți.
Văzând planul de amplasament efectuat de câtre expert, prima instanță a reținut că toți pomii fructiferi au vechime de peste 10 ani, deci existau în anul 2000, când a rămas definitivă hotărârea de stabilire a servituții de trecere, astfel ca instanța i-a avut în vedere, la momentul respectiv.
In drept, prima instanță a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 630 din Codul civil, conform cărora "acela cărui i se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa și spre aop ăstra", a dispozițiilor rt.631 și art.634 Cod civil.
În speța de fata, prima instanță a reținut că pârâtul, proprietar al fondului aservit, nu respectat niciodată hotărârea judecătorească prin care s- stabilit
-5-
servitutea de trecere în favoarea reclamantei, că pe baza concluziilor expertizei efectuate în cauză, nu se putea reține intervenirea unor elemente care să fi îngreunat
în vreun fel situația proprietarului fondului aservit, pe acest drum aflându-se aceleași obstacole ca în anul 2000, mai puțin fântâna - construită, conform declarațiilor pârâtului, chiar în anul 2000 și faptul că pomii fructiferi care erau la stadiu de puieți în acea perioadă, s-au dezvoltat, aceasta datorându-se, însa, culpei proprietarului fondului aservit, care, sub nici o forma nu a permis proprietarei fondului dominant să folosească dreptul său stabilit prin hotărâre judecătoreasca, iar instanța nu va comenta în prezenta hotărâre modalitatea în care s-a stabilit inițial servitutea de trecere, întrucât nu este rolul său de a face critica ori controlul judiciar al hotărârilor prin care s-a decis acest aspect.
S-a mai arătat că și în ipoteza în care servitutea ar fi "devenit" mult prea împovărătoare pentru pârât ( deși, așa cum s-a reținut nu era cazul, întrucât obstacolele ce se aflau la acest moment pe teren existau pe acesta și la momentul stabilirii servituții, iar pomii crescuți între timp, au fost lăsați să crească, de către pârât, cu intenție), potrivit art. 634 Cod civil, pârâtul avea posibilitatea sa ofere un alt loc de trecere reclamantei, loc aflat pe terenul său, ci nu pe terenul altor persoane (nimeni nu poate să dea ceea ce nu are).
Cu privire la faptul că porțiunea de teren pe care s-a stabilit servitutea de trecere trebuia amenajată în acest scop, instanța de fond a reținut că se vor avea in vedere dispozițiile art. 630 si 631 Cod civil, cheltuielile de amenajare urmând a fi in sarcina proprietarei fondului dominant, întrucât nu s-a stabilit altfel prin hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit dreptul de servitute.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, pârâtul T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a dovedit că servitutea creată pe terenul său era prea împovărătoare și nu se putea exercita, nu din vina sa, cum eronat s-a reținut de către instanță, ci datorită inexistenței unui titlu executoriu clar, astfel încât toate executările nu au putut fi la îndeplinire, dar și a faptului că terenul pe care a fost creată servitutea era impropriu pentru o astfel de utilizare, deoarece pe acel teren se afla o construcție, pe care el a fost obligat să o demoleze.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, motivând că sentința atacată nu putea fi modificată în tot, întrucât capătul de cerere întemeiat pe prevederile art.5802Cod pr. Civilă a fost pronunțat fără cale ordinară de atac, mențiunea fiind că soluția bazată pe art.5802Cod procedură civilă este irevocabilă; că apărările de fond invocate de apelant nu putea fi invocate în cadrul contestației la executare, decât dacă titlul executoriu nu ar fi fost emis de o instanță judecătorească, astfel că, desființarea servituții nu era posibilă, cu atât mai mult, cu cât aceasta era singura cale de acces la proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr. 372/29.10.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât reclamant T, împotriva sentinței civile nr. 385/01.04.2009, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, într-adevăr, servitutea de trecere sau a locului înfundat, reglementată de art.616-619 Cod Civil, ca orice drept de servitute, este un drept perpetuu, fiindcă se menține atât timp cât există cele două imobile și situația care a determinat constituirea lui.
-6-
Aceasta înseamnă, că se poate stinge, poate înceta când s-ar schimbă situația care a determinat constituirea ei, deoarece caracterul perpetuu al servituții este de natura acestui drept și nicidecum de esența lui.
Însă, între părți a avut loc un proces, care s-a finalizat prin sentința civilă nr.880/13.07.1999 pronunțată de Judecătoria Moreni, definitiva si irevocabila, prin decizia civilă nr. 3316/11.10.2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a rejudecat recursul declarat împotriva sentinței civile anterior menționate, în urma admiterii contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1253/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, hotărâre prin care s-a creat în favoarea reclamantei o servitute de trecere pe terenul aflat in proprietatea pârâtului, omologându-se varianta Aar aportului de expertiza efectuat în cauză de către expertul, pârâtul fiind obligat să îi permită reclamantei să treacă la terenul său dinspre calea publica și invers, pe suprafața cuprinsă între punctele 1,2,3,4, din planul de situate anexat expertizei, pe o lățime de 3. și pe o lungime de 46,45.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1339/2006 pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă și irevocabilă, pârâtul a fost obligat să respecte servitutea de trecere astfel cum a fost stabilită prin decizia civila nr. 2741/1999 a Tribunalului Dâmbovița, respectiv să-și mute construcția provizorie, să taie 8 pruni, zarzări și să replanteze 3 puieți de prun.
S-a reținut că reclamanta a încercat în mod succesiv să pună în executare hotărârea prin care i s-a stabilit dreptul de servitute, însă, pârâtul, proprietar al fondului aservit s-a opus, nerespectând, deci, hotărârea prin care s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea reclamantei.
Împrejurările invocate de către apelant în susținerea ideii că servitutea a devenit împovărătoare, fiind imposibil de exercitat, au fost irelevante, întrucât elementele invocate în acest sens existau și la momentul creării servituții de trecere în favoarea reclamantei și ulterior, la momentul în care pârâtul a fost obligat să respecte servitutea de trecere astfel cum a fost stabilită prin decizia civila nr. 2741/1999 a Tribunalului Dâmbovița, respectiv să-și mute construcția provizorie, să taie 8 pruni, zarzări si să replanteze 3 puieți de prun, nefiind împrejurări ivite ulterior pronunțării celor două hotărâri.
Având în vedere că, așa cum a rezultat din planul de amplasament, pomii fructiferi au o vechime de peste 10 ani, a însemnat că ei existau și în anul 2000, la momentul când a rămas definitivă hotărârea de stabilire a servituții de trecere, astfel ca instanța i-a avut in vedere, la momentul respectiv.
Împrejurarea invocată de apelant potrivit căreia înclinația pantei era de circa 30-35 de grade, făcând impracticabil dreptul de servitute cu un atelaj sau autovehicul, nu a avut nicio relevanță în cauză, câtă vreme aceasta era înclinația pantei și la momentul stabilirii drumului de servitute, iar cu privire la faptul ca porțiunea de teren pe care s-a stabilit servitutea de trecere trebuia amenajată în acest scop, a trebuit avute în vedere prevederile art. 630 si 631 Cod civil, potrivit cărora cheltuielile de amenajare cad în sarcina proprietarei fondului dominant, deoarece nu s-a stabilit altfel prin sentința prin care s-a stabilit dreptul de servitute.
S-a mai reținut că din raportul de expertiză întocmit la fond nu a reieșit că pe drumul de servitute s-ar afla vreo râpă, nici salcâmi plantați ori răsăriți.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304
-7-
pct.7 și 9 Cod pr.civilă, arătând că instanța a interpretat eronat probele administrate în cauză, iar decizia pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Se arată de către recurent că în mod greșit i-a fost respinsă cererea reconvențională privind sistarea servituții de trecere întrucât aceasta a devenit prea împovărătoare pentru proprietatea sa, iar potrivit art. 618 și 634 Cod civil la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seamă și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele, iar dacă intervin împrejurări obiective care să determine o creștere a poverii pe care o suportă proprietarul fondului aservit, se poate desființa servitutea de trecere constituită.
Se mai arată de către recurent, că prin probele administrate a făcut dovada că pe drumul de servitute se află un grajd, o magazie, wc, o fântână și arbori și datorită pantei abrupte pe care se află amplasat imobilul, acesta nu-și poate muta aceste anexe în alt loc, astfel încât servitutea este extrem de împovărătoare pentru proprietatea sa, iar intimata folosește un alt drum de acces.
Curtea, analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Motivul de recurs prin care se invocă faptul că instanțele au interpretat eronat probele administrate în cauză, nu poate fi analizat de instanța de recurs, întrucât acesta fiind un motiv de netemeinicie, nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod pr.civilă.
Cât privește susținerea că hotărârile pronunțate în cauză nu cuprind motivele pe care se sprijină, Curtea constată că este nefondată, având în vedere faptul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au motivat în fapt și în drept hotărârile pronunțate și au expus pe larg considerentele pentru care au adoptat soluțiile pronunțate în cauză.
Critica recurentului formulată în sensul că greșit i-a fost respinsă cererea reconvențională întrucât servitutea de trecere a devenit prea împovărătoare pentru proprietatea sa, este nefondată având în vedere că, așa cum s-a stabilit de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, nu au intervenit elemente noi care să fi îngreunat în vreun fel situația fondului aservit, pe calea de acces aflându-se aceleași obstacole ca în anul 2000, când a fost stabilită servitutea de trecere.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 618 Cod civil, invocate de recurent, se referă la "constituirea" servituții de trecere și nu la desființarea acesteia, astfel încât acest text de lege nu este aplicabil în speță.
Cât privește motivul de recurs referitor la incidența în cauză a disp. art. 634 Cod civil, în raport de prevederile acestui text prin care se stabilește că "dacă acea stabilire primitivă a devenit mai împovărătoare proprietarului fondului supus, sau dacă îl oprește a-și face pe dânsul reparații folositoare, va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeași înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale, și acesta nu va putea refuza", Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât recurentul-pârât nu a oferit un alt loc de trecere reclamantei și nici nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile existente la momentul constituirii servituții de trecere.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât, în baza art. 312 Cod pr.civilă urmează să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia pronunțată în cauză.
-8-
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, str. -, județul D, împotriva deciziei civile nr. 372 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. G-ral., -.13,. A,.4,. 18, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
- - - - C -
Grefier,
- -
red./tehnored.
4 ex./22.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Moreni
-
a- Tribunalul Dâmbovița
-,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan
