Obligație de a face. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 158
Ședința publică din data de 23 febr. 2010.
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna de Târg, sat,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 562/13 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna de Târg, sat,-, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de 15,00 lei conform chitanței fiscale cu nr.6222/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 17/2010 din Baroul Prahova, intimatul-pârât personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 217/2010 din Baroul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar adresa emisă de Direcția de Sănătate Publică P nr. 943/1 febr. 2010 la care este atașată și patru planșe foto. Depune și întâmpinare, toate comunicate și părții adverse prin apărător.
Avocat având cuvântul solicită proba cu înscrisuri, este vorba de un răspuns pe care îl așteaptă recurentul-reclamant de la Direcția de Sănătate Publică B privind desemnarea unor persoane abilitate să se deplaseze la proprietățile părților pentru a constata realitatea cu privire la adăpostul de animale, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată. Invocă excepția tardivității formulării și depunerii întâmpinării.
Avocat având din nou cuvântul arată că Direcția de Sănătate Publică B nu are competență în județul Susține că intimatul-pârât a tăiat pomii așa cum s-a dispus prin hotărârea instanței de fond, nu mai crește animale.
Este adevărat că acel de animale nu a fost desființat, dar intimatul-pârât nu mai crește animale în el respectiv porci, a edificat un alt adăpost pentru animale amplasat într-un alt loc. Se opune amânării cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare solicitată de recurentul-reclamant prin apărătorul său pentru depune la dosar un răspund din partea Direcției de Sănătate
-2-
B ca fiind neconcludentă cauzei și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la a desființa adăpostul de animale ce a fost edificat fără autorizație de construcție la o distanță sub limita permisă de lege, față de locuința reclamantului. La dosar a fost depusă adresa din partea P din data de 16 iunie 2008 prin care acesta a fost sancționat contravențional conform Legii 98/1994 și a încălcării Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1007, respectiv art. 16, ce stipulează că adăposturile de animale trebuie amplasate la minimum 10 metri față de locuințe.
Instanțele nu au ținut cont de probatorii esențiale și astfel au respins capătul de cerere privind desființarea adăpostului de animale cu motivarea că pârâtul-intimat și-a mutat o parte din animale, respectiv porcul, în perioada procesului de față nu este de natură a rezolva litigiul apărut privind mutarea adăpostului pentru animale. Faptul că intimatul-pârât a mutat temporar o parte din animale nu poate duce la respingerea capătului de cerere privind desființarea adăpostului pentru animale.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 562/13 oct. 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în parte a sentinței civile nr. 892/10 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în sensul admiterii acțiunii în totalitate deci și capătul de cerere privind demolarea adăpostului de animale. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că din întreg materialul probator administrat în cauză, ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt. A susținut recurentul-reclamant că intimatul-pârât a fosta sancționat contravențional de către P conform Legii 98/1994 și încălcării Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997. Recurentul-reclamant în stilu-i caracteristic încearcă inducerea în eroare a instanțelor, deoarece în urma controalelor efectuate de organele în drept, nu s-au constatat încălcări ale legii din partea intimatului-pârât și prin urmare nu a fost sancționat.
Mai arată avocat că în mod corect au reținut instanțele anterioare că intimatul-pârât nu a încălcat legislația în vigoare deoarece prevederile art. 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 au caracter de recomandare și nu sunt norme imperative, mai mult decât atât, Ordinul Ministerului Sănătăți ca orice act normativ nu poate avea caracter retroactiv, ori intimatul-pârât a edificat adăpostul de animale în perioada 2004-2005.
Totodată mai susține că recurentul-reclamant și-a edificat o construcție compusă dintr-o cameră și astfel s-a apropriat de gardul intimatului-pârât, iar în situația în care își va mai edifica și alte camere întrebarea este dacă " pârâtul-intimat trebuie tot timpul să mai demoleze câte ceva la solicitarea recurentului-reclamant?".
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul în replică arată că în ceea ce privește afirmația părții adverse că recurentul și-ar fi edificat o construcție compusă dintr-o încăpere și datorită acestui fapt ne-am apropiat de gardul intimatului, urmează ca instanța de recurs să aibă în vedere schița de plan anexată raportului de expertiză.
.//.
-3-
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată Judecătoria Câmpina sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul -, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta să desființeze plantația de 7. de pomi aflați la 50- 60 cm. de răzorul dintre proprietățile părților și să demoleze adăpostul pentru creșterea animalelor aflat la 4 metri de locuința sa,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este vecin cu pârâtul, iar prin plantația și construcția pe care acesta a edificat-o îi aduce disconfort existenței sale și a familiei sale întrucât plantația de pomi care este sub aspectul distanței de hotar, sub limita admisă de lege, îi afectează vizibilitatea și produce mizerie, iar cotețul pentru creșterea animalelor este amplasat la 4 metri de locuința sa sub limita admisă de lege și îi creează un permanent disconfort prin mirosurile ce emană de la animalele crescute în acest adăpost.
Reclamantul a mai arătat că a sesizat acest aspect la Autoritatea de Sănătate Publică P care i-a impus pârâtului să reamplaseze adăpostul la o distanță de minim 10 metri față de locuința sa dar pârâtul nu s-a conformat.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea-cerere reconvențională formulată de pârât la data de 24.10.2008 (12,13) acesta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând, referitor la așa zisa plantație, că acești pomi fructiferi tineri au fost amplasați la o distanță cuprinsă între 60 cm. cel mai apropiat și 2,5 metri cel mai îndepărtat, iar în practica judiciară s-a statuat în sensul potrivit cu care pomii fructiferi care au o durată de vegetație scurtă nu sunt arbori înalți și intră în categoria plantațiilor.
Referitor la adăpostul de animale, pârâtul a arătat că acesta se afla la o distanță de 10 metri față de ultima cameră deținută de reclamant, în procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nr.4610/ 01.10.2008 întocmit de către Autoritatea de Sănătate Publică P, concluzionându-se că acesta a respectat întocmai prevederilor Ordinului nr.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului să desființeze cei doi pomi care se află exact pe linia de hotar care desparte proprietățile părților.
În cauză a fost administrată și proba cu interogatoriul părților, martori expertiză îmbunătățiri funciare întocmită de către expert.
Prin sentința civila nr. 892/10.03.2009, Judecătoria Câmpina admis în parte acțiunea formulată și a respins cererea reconvențională formulată de pârât, ca rămasă fără obiect.
A fost obligat pârâtul să desființeze plantația de pomi formată din 6 pruni și un piersic aflată pe proprietatea sa la distanță de 0,8-0,9. de hotarul dintre proprietățile părților, conform expertizei
fost respins capătul de cerere din acțiune privind demolarea adăpostului pentru creșterea animalelor, ca neîntemeiat și fost obligat pârâtul să
-4-
plătească reclamantului suma de 163,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că proprietățile părților, situate în com. de Târg, sat, str.- se învecinează, proprietatea reclamantului aflându-se la nr.351 iar cea a pârâtului la nr.350.
Din cuprinsul expertizei efectuată în cauză de expert, a rezultat că pe terenul pârâtului se afla o plantație de pomi formată din 6 pruni și un piersic, situați la o distanță de 0,8 - 0,9. de gardul reclamantului, respectiv de hotarul ce desparte proprietățile părților, expertul a precizat că aceștia au vârsta de 7-8 ani și pot crește până la înălțimi de 4 - 6 .
Potrivit art.607 Cod civil, arborii înalți nu pot fi plantați mai aproape de 2 metri față de hotarul despărțitor iar arbuștii și gardul mai aproape de 0,5 față de același hotar, iar conform art.608 Cod civil, vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puse la o distanță mai mică, să se scoată.
Instanța de fond admis acțiunea în conformitate cu disp.art.1073, 1076 cod civil și a obligat pârâtul să desființeze plantația de pomi formată din 6 pruni și un piersic, aflată pe proprietatea sa la distanță de 0,8- 0,9 metri de hotarul dintre proprietățile părților, conform expertizei.
A reținut instanța de fond că prin expertiza efectuata în cauză de câtre expert s-a arătat că arborii în litigiu pot crește până la înălțimea de 4-6. iar în practica judiciară (Curtea de Apel Iași - Decizia civilă nr.297/20.02.2002) a fost stabilit faptul că și pomii fructiferi sunt arbori înalți. Totodată s-a statuat că proprietarul nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, fie că i-a sădit el sau o altă persoană, fie că au crescut în mod iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu.
În ceea ce privește adăpostul pentru creșterea animalelor construit de pârât, instanța de fond a reținut că expertiza efectuată în cauză a concluzionat în sensul potrivit cu care acesta are o lățime de 1,6. și o lungime de 7. și se află amplasat la o distanță de 1,95. de gardul reclamantului și la 4,15. de casa acestuia din urmă.
Din planșele fotografice depuse la dosar (fila 36)a rezultat că acest adăpost avea amplasate la capetele sale câte un compartiment pentru animale.
Reprezentanții Autorității de Sănătate Publică P s-au deplasat la fața locului la data de 19.06.2008 și au constatat că adăpostul pentru creșterea animalelor realizat de pârât, respectiv cu pereți de zidărie, paviment betonat racordat la o fosă betonată, era situat la o distanță de 6,5 - 7,5. de imobilul reclamantului, punându-i-se în vedere pârâtului să reamplaseze acest adăpost la o distanță minimă de 10 metri față de locuința reclamantului, acordându-se termen în acest sens 15.08.2008, aspecte ce au rezultat din cuprinsul adresei nr.5605/26.06.2008.
Ulterior controlului, pârâtul a mutat porcul în compartimentul cel mai îndepărtat față de locuința reclamantului din adăpostul de animale, împrejurare ce a rezultat din declarația martorei audiată la solicitarea pârâtului (33).
.//.
-5-
Această situație de fapt a rezultat și din procesul-verbal nr.4610/01.10.2008 încheiat de reprezentanta Autorității de Sănătate Publică cu ocazia deplasării acesteia la fața locului în vederea verificării respectării recomandărilor din adresa nr.536/1997, proces-verbal în cuprinsul căruia s-a menționat că adăpostul de animale a fost reamplasat de pârât la o distanță de 10 metri de locuința reclamantului, respectându-se astfel prevederile art.16 din Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/1997 -actualizat, iar la data controlului, adăpostul era întreținut, în stare de curățenie.
Din declarația martorei a rezultat că pârâtul a edificat fundația cotețului în anii 2004-2005 iar reclamantul s-a mutat în zonă în anul 2006, aspect confirmat de acesta din urmă la interogatoriul luat de pârât și că în prezent cotețul are și fosă septică.
Pentru acest motiv, instanța de fond respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune privind demolarea adăpostului pentru creșterea animalelor.
Reținând că reclamantul a tăiat pe parcursul procesului cei doi pomi fructiferi aflați pe linia de hotar dintre proprietățile părților, aspect recunoscut de acesta la interogatoriul luat de pârâți, instanța de fond a respins cererea reconvențională formulată de acesta din urmă privind obligarea reclamantului de a tăia acești pomi, ca rămasă fără obiect.
Pârâtul fost obligat să plătească reclamantului suma de 163,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat apelantul sentința arătând că prin cererea introductivă a menționat că plantația ce se învecinează cu răzorul dintre proprietățile parților era prea aproape, sub limita admisă de lege, îi afecta vizibilitatea și produce mizerie.
A arătat că în ce privește cotețul pentru creșterea animalelor, acesta a fost amplasat la 4,15. de locuința sa, sub limita admisă de lege și crea un permanent disconfort, prin mirosul emanat de animalele din adăpost.
Apelantul a mai menționat că în realitate adăpostul nu fost mutat, fapt constatat și prin expertiza efectuată în cauză.
A mai criticat apelantul sentința, motivat de faptul că în mod neîntemeiat s-a admis în parte acțiunea, numai capătul unu din cerere, trecând peste împrejurarea că a avut probe temeinice la dosar, respectiv constatarea făcută de Autoritatea de Sănătate Publica P la sesizarea sa nr. 5605/26.06.2008 și expertiza îmbunătățiri funciare.
Actele prezentate de intimatul-pârât nu puteau să ducă la convingerea instanței că adăpostul de animale a fost reamplasat la distanța legală față de locuința sa.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în temeiul art. 289 Cod pr. Civilă, prin care solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că nu poate fi demolat adăpostul pentru creșterea animalelor, respingând acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr. 562/13.10.2009 Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.892/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul-
-6-
pârât - și a obligat apelantul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, adăpostul pentru creșterea animalelor construit de pârât avea o lățime de 1,6 și o lungime de 7 și se afla amplasat la o distanță de 1,95. de gardul reclamantului și la 4,15 de casa acestuia din urmă. Acest aspect a fost reliefat de raportul de expertiză întocmit în cauză de exp..
În urma controlului efectuat de către reprezentanții Autorității de Sănătate Publica P, intimatul-pârât a mutat animalul din adăpostul cu animale în compartimentul cel mai îndepărtat față de locuința reclamantului, aspect ce a rezultat atât din depoziția martorei cât și din procesul-verbal nr. 4610/01.10.2008 încheiat de reprezentanta Autorității de Sănătate Publica cu ocazia deplasării acesteia la fața locului în vederea verificării, respectării recomandărilor.
În cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că adăpostul de animale a fost reamplasat de către pârât la o distanță de 10. de locuința reclamantului.
De altfel și martora a relatat faptul că pârâtul a edificat fundația cotețului în anul 2004-2005, iar reclamantul s-a mutat în zonă în anul 2006, în prezent cotețul având și fosă septică.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
A susținut în esență recurentul că instanțele anterioare au greșit admițând numai în parte acțiunea și dispunând respingerea cererii sale de obligare a pârâtului la desființarea adăpostului de animale, edificat fără autorizație la o distanță sub limita prevăzută de lege față de locuința sa, deși această cerere se impunea a fi admisă pentru că a dovedit existența acestei construcții în imediata apropiere a locuinței sale, atât cu actele depuse la dosar cât și cu depozițiile de martori, după cum a dovedit și disconfortul pe care i-l crează acest adăpost de animale, precum și iminența pericolului îmbolnăvirii reclamantului și familiei sale.
Examinând hotărârile pronunțate în raport de actele și lucrările dosarului, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Din probele administrate, rezultă că adăpostul pentru animale a fost construit de pârât la o distanță de 1,95. de gardul reclamantului-recurent și la 4,15. de locuința acestuia, având o lățime de 1,6 și o lungime de 7 așa cum s-a arătat în raportul de expertiză efectuat în cauză. Că este așa, rezultă și din constatările reprezentanților Autorității de Sănătate Publică P, care, urmare sesizării formulate de reclamant, s-au deplasat la fața locului și au pus în vedere pârâtului să-l mute acest adăpost la o distanță legală de minim 10. față de locuința reclamantului, până la data de 15.08.2008, așa cum reiese din adresa 5695/26.06.2008.
Motivul pentru care instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la mutarea adăpostului de animale la distanță legală față de
-7-
locuința reclamantului, a fost acela că după efectuarea controlului de către Autoritatea de Sănătate Publică P, pârâtul a mutat porcul în compartimentul cel mai îndepărtat față de locuința reclamantului, compartiment aflat în același adăpost de animale și că, aceeași Autoritate de Sănătate Publică Pam ers din nou la fața locului și a constatat că adăpostul de animale a fost reamplasat de pârât la o distanță de 10. de locuința reclamantului, respectându-se astfel prevederile art. 16 din Ordinul Ministrului nr.536/1997.
Aceleași împrejurări le reține și instanța de apel și sunt confirmate și de pârât, care, în fața instanței de recurs, prin apărător, a arătat că acel adăpost de animale, a cărui desființare a solicitat-o reclamantul-recurent, nu a fost desființat dar că nu mai crește animale, edificând un alt adăpost situat într-un alt loc.
Ori, atâta vreme cât în mod incontestabil adăpostul de animale, inițial pentru care s-a și formulat acțiune și s-a solicitat desființarea lui, nu a fost desființat, el aflându-se și în prezent pe teren, la o distanță mai mică decât distanța legală, instanțele trebuiau să admită și acest capăt de cerere pentru că amplasamentul adăpostului nu respectă legea, creând astfel prejudicii reclamantului-recurent, chiar dacă pârâtul a construit un alt adăpost, la o altă distanță și a afirmat că nu mai ține animalele în vechiul adăpost, pentru că atâta vreme cât acesta există fizic pe teren, oricând pârâtul poate să adăpostească din nou animalele în el.
Față de aceste considerente se impunea ca și capătul de cerere privind desființarea adăpostului de animale să fie admis, împrejurări în care recursul de față este întemeiat, urmând ca față de disp. art. 312 pct.5 Cod pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, să fie admis, pe cale de consecință să se modifice în tot decizia Tribunalului Prahova și în parte sentința în sensul de a se admite în totalitate acțiunea formulată de reclamant și deci și capătul de cerere privind demolarea adăpostului de animale, cu consecința obligării pârâtului să demoleze adăpostul de animale situat la o distanță mai mică decât prevede legea.
Celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute iar în baza art. 274 Cod pr.civilă, urmează ca intimatul să fie obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul pentru apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com. de Târg, sat,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 562 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în com. de Târg, sat,-, județul
Modifică în tot decizia nr. 562 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în parte sentința nr.892 din 10 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în sensul că admite acțiunea în totalitate, deci și capătul de cerere privind demolarea adăpostului de animale.
Obligă pârâtul să demoleze adăpostul de animale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
-8-
Obligă intimatul-pârât - la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
red.EM/tehnored.VM
5 ex./24.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin, Constanța Ștefan
