Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR.170
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul moștenitor împotriva deciziei civile nr. 1331 A din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- (număr în format vechi 2851/1994), în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul pârât moștenitor - prin procurator și reprezentat de avocat -, intimații reclamanți și, reprezentați de avocat
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Procurator, pentru recurentul pârât moștenitor, a depus copie de pe procura judiciară generală nr.1650/13.11.2006.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul pârât moștenitor, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată. A apreciat că recursul este în termen și admisibil. A depus concluzii scrise.
Avocat G, pentru intimații reclamanți și, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată, conform notei depuse.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2657 din 22 martie 1994 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr.599/1994, s-a respins acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanta și, împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 8 februarie 1972 între reclamantă și pârâți a intervenit un antecontract în baza căruia pârâtul a înstrăinat reclamanților un teren în suprafață de 3400 mp. situat în Tg.J, cu prețul de 18.000 lei. Deși și-a asumat obligația contractuală pentru a se prezenta la notariat în vederea întocmirii actului, pârâtul a refuzat. S-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic prin care să se constate intervenită vânzarea.
Reținând că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.8 și 11 din Decretul nr. 151/1950 și dispozițiile Legii nr. 59/1974, instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanții reclamanți au arătat că stăpânesc terenul de peste 30 ani, că au construit pe el o casă și dependințe.
Prin decizia nr.1331 A din 10 oct.1994 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2851/1994, a fost admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat că între părți a intervenit vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 3400 mp. cu prețul de 18.000 lei, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
S-a reținut că datorită refuzului pârâtului de a se prezenta la notariat, reclamanții cumpărători au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Instanța a apreciat că motivele invocate de apelanți sunt întemeiate, întrucât după 1989 au fost abrogate prevederile art.8 și 11 din Decretul 151/1950 cât și dispozițiile Legii nr.59/1974, iar terenul din litigiu se află în circuitul civil, putând fi înstrăinat de către persoanele în cauză. Terenul cumpărat, în suprafață de 3400 mp. este situat în Tg.J -; prețul vânzării, în cuantum de 18.000 lei, a fost achitat în totalitate.
Împotriva deciziei a declarat recurs numitul, în calitate de succesor al intimatului pârât. A susținut că decizia nu a fost comunicată autorului său (care a decedat în anul 2000). A luat la cunoștință de decizie abia la 8 octombrie 2008. apreciat că decizia este nelegală întrucât bunul care a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare a fost bun comun al autorului și al soției acestuia,. La data încheierea convenției soția supraviețuitoare era în viață. De asemenea, a precizat că terenul a fost situat în zonă cooperativizată; instanța de apel nu a fost preocupată să stabilească situația juridică reală a terenului.
Recursul este nefondat.
Recursul în cauză este declarat de care susține că este moștenitor al pârâtului, calitate care nu i-a fost contestată de intimații reclamanți și ( fiind, la rândul său, fiica numitului ). La dosarul cauzei nu se află dovada comunicării deciziei recurate către autorul recurentului, situație în care instanța nu a pus în discuție excepția tardivității recursului.
Cât privește criticile formulate, Curtea constată următoarele: autorul recurentului (respectiv, promitentul vânzător ) a fost prezent la instanța de apel ocazie cu care i-a fost luată o declarație. Acesta a recunoscut încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și a învederat instanței că este de acord ca acest teren să rămână în proprietatea intimaților reclamanți, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri în acest sens. Rezultă, deci, că atât la fond cât și în apel autorul nu a învestit instanța cu analizarea vreunui motiv de nelegalitate a convenției antecontract de vânzare-cumpărare, motiv care să facă imposibilă constatarea valabilității acesteia. În aceste condiții, pe calea recursului, autorul nu putea critica decizia pentru aspecte care nu au fost deduse judecății la fond și apel (decât în măsura în care criticile ar fi constituit motive de casare de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate prin nesocotirea gradelor de jurisdicție).
Astfel fiind, nici succesorul său, recurentul, nu poate formula mai multe apărări decât au fost formulate la fond și în apel. Criticile formulate de recurent nu pot fi încadrate în categoria motivelor de casare de ordine publică, întrucât nu tind la apărarea unui interes general.
Pe de altă parte, dacă există motive de nelegalitate a convenției de vânzare-cumpărare (a cărei valabilitate este constatată prin decizia recurată) recurentul le va putea valorifica în condițiile legii, în măsura în care îi sunt lezate drepturile și dovedește interes în promovarea demersului judiciar respectiv.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă va fi respins recursul. Recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, în baza art. 274 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul moștenitor împotriva deciziei civile nr. 1331 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- (număr în format vechi 2851/1994), în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Obligă recurentul către intimați la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.B/18.02.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
