Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/2010-
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele reclamante, ambele cu domiciliul în O, str. -. R, nr. 15, județul B, împotriva intimaților pârâți, ambii cu domiciliul în O,-, - 52,. 6, județul B, PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 274/A din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta reclamantă și reprezentanta recurentelor reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 172 din data de 28.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentantul intimatului pârât, avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire din data de 26.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 19 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 26.01.2010, întâmpinare formulată de intimata pârâtă Primăria Mun. O, după care:
Instanța comunică reprezentanților părților câte un exemplar din întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Primăria Mun.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentelor reclamante solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și a hotărârii instanței de fond și în consecință, admiterea acțiunii, a se constata că pe terenul cu număr cadastral nr. 3965/7 înscris în CF nr. 2572 O, proprietatea recurentei, există construită o casă familială, a se dispune autorizarea de către pârâta de rândul 3 prezentei construcții, să se dispună întabularea în cartea funciară a prezentei construcții, fără cheltuieli de judecată. Arată că pârâta de rândul 3 a sancționat executarea construcției fără autorizație aplicând o amendă, însă nu dispus și demolarea construcțiilor efectuate fără autorizație ci, a recomandat efectuarea unei expertize de specialitate în construcții în baza căreia se deduce că se vor autoriza și legaliza construcțiile de pe teren. În scopul intrării în legalitate s- efectuat un raport de expertiză în construcții, astfel că au fost îndeplinite toate cerințele legale prevăzute și de procesul verbal de contravenție întocmit de pârâta de rândul 3. Arată că nu s- eliberat autorizație de construcție întrucât nu exista drum de acces. Arată că, construcția este identificată, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se elibera autorizație de construcție. Solicită a se ține seama de decizia nr. 3668 din 06.05.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție depusă la dosar la instanța de apel.
Reprezentantul intimatului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă 1913/10 martie 2008 Judecătoriei Oradeaa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și Primăria Municipiului
În motivarea hotărârii instanța a arătat că părțile au încheiat un contract de schimb având ca obiect două imobile - o casă și un apartament, reclamanta a devenit proprietară asupra unei case cu teren aferent, mama ei, înscriindu-și asupra aceluiași imobil un drept de uzufruct viager - iar pârâții apartamentul reclamanților.
Reclamanții nu pot solicita ca instanța să constate că pe terenul aparținând reclamantei există construită o casă familială și să se dispună autorizarea de către pârâta din rândul 3 construcției aflate pe teren cu acces la drumul public, și întabularea în CF - deoarece anterior încheierii contractului de schimb imobiliar, pârâtul a fost amendat contravențional dispunându-se și măsura de sistare a lucrărilor și intrarea în legalitate în urma unei expertize tehnice - ori prin admiterea acțiunii s-ar eluda dispozițiile legale privind autorizarea construcțiilor.
Nu sunt întrunite nici dispozițiile legale prevăzute de art. 111 Cod procedură civilă deoarece potrivit aceluiași text legal se poate cere constatarea unui drept și nu a unui fapt.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel recurentele și solicitând modificarea ei, și în consecință să se admită acțiunea lor - constatându-se că pe terenul cu nr. cadastral 3965/7 înscris în CF 2572 O proprietatea ei există construită o casă familială - ridicată în baza documentației anexate.
Prin decizia civilă nr-, din data de 20.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și ambele cu. în O, str. -. R, nr. 15, jud. B în contradictoriu cu intimații, ambii cu. în O,-, - 52,. 6, jud. B și Primăria O împotriva sentinței civile 1913 din 10 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin contractul de schimb imobiliar nr. 1481/14 martie 2006 copermutanții și soția au încheiat cu numitele și un contract de schimb imobiliar primii transmițând cu titlu de schimb ca bun propriu - copermutantei imobilul, teren cu casă în construcție situat în O,-/P înregistrat în CF 2572 O cu nr. top. cadastral 3965/7 - ce în natură reprezintă teren intravilan în suprafață de 492 mp cu casă în construcție (casa extrafunciar) sub A + 1- dobândită cu titlu de schimb ca bun comun - înscris și în CF sub B 3-4.
Numiții și - au transmis copermutantei și toate drepturile și obligațiile ce derivă din certificatul de urbanism nr. 3300 din 15.11.2005 emis de Primăria Municipiului O și din autorizația de construire.
Din actele de la dosar rezultă că reclamantele au cunoscut faptul că imobilul - casă nu este întabulat iar prevederile art. 37 aliniat 5 din Legea 50/1991 sunt clare în sensul că nu pot fi întabulate lucrările executate fără autorizație de construcție.
Reclamantele au schimbat imobilul în starea de fapt și de drept expusă în actul de schimb, coschimbașii pârâți au garantat pentru evicțiune și pot cere ca pe calea prezentei acțiuni dreptul lor de proprietate să fie întabulat deoarece s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor legale susmenționate.
Pentru intrarea în legalitate reclamanții trebuie să procure actele necesare pentru obținerea autorizațiilor de construire, în mod legal prima instanță reținând că nu pot fi invocate prevederile art. 111 Cod procedură civilă care se referă la constatarea unui drept nu a unui fapt.
Nu are nici o relevanță faptul că pârâții nu s-au opus admiterii acțiunii - deoarece ei au tot interesul să intre în legalitate, pe cale indirectă, deși au fost sancționați contravențional pentru efectuarea de lucrări fără autorizație.
Expertiza la care fac trimitere trebuie depusă la organele administrative competente pentru eliberarea autorizațiilor iar în ceea ce privește declinarea competenței în favoarea instanței de contencios administrativ instanța constată că excepția ridicată nu este întemeiată, litigiul având o natură civilă, fiind vorba de întabularea unui drept de proprietate - și nu de discutarea vreunui act administrativ.
Față de prevederile art. 296 Cod procedură civilă instanța a respins apelul, ca nefiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, solicitând desființarea hotărârilor, cu admiterea acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, s-au invocat următoarele:
- instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, greșit fiind considerat litigiul ca fiind de competența instanțelor de contencios administrativ, iar în atare situație trebuia să decline soluționarea litigiului și nu să respingă acțiunea de fond;
- instanțele au făcut confuzie între termenii juridici operabili în speță;
- pârâții au întocmit o expertiză recomandată de agentul constatator, ce întregește certificatul de urbanism deja obținut și celelalte documente anexate, înregistrată la Primăria O sub nr. 83969/10.05.2006 în vederea autorizării construcțiilor din litigiu, și cu toate acestea, în mod nejustificat, instanța a respins acțiunea.
Intimata pârâtă Primăria Municipiului O, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, subliniind în esență că certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construire neconferând dreptul de a executa lucrări de construcții sau desființări, iar intimatul, prin concluziile scrise ale reprezentantului său, a arătat că este de acord cu admiterea recursului.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea recurată, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, prin însăși cererea introductivă de instanță titularele acțiunii deduse judecății au precizat că supraedificatele construite pe terenul înscris în CF nr. 2572 O cu nr. cadastral 3965/7 au fost ridicate în lipsa unei autorizații de construire. Or, o atare situație cade sub incidența prevederilor art.37 pct.5 din Legea nr.50/1991 republicată, dispoziții care interzic întabularea în cartea funciară a construcțiilor executate fără autorizație de construire. În același sens converg și prevederile art.55 din Legea nr.7/1996 actualizată conform cărora dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire, eliberată potrivit legii, precum și a unei documentații cadastrale, text din care rezultă în mod evident că autorizația de construire reprezintă o condiție necesară pentru înscrierea în CF a dreptului de proprietate.
Referitor la certificatul de urbanism nr. 3300 din 15.11.2005, este de subliniat că un atare act nu face dovada întrunirii cerințelor prescrise de textele legale mai sus enunțate, pentru a se putea da curs cererii privind înscrierea în cartea funciară a construcției litigioase, finalizate conform probatoriului administrat în cauză încă din anul 2005. De asemenea, nici analizarea celuilalt înscris de care se prevalează recurentele, respectiv raportul de expertiză tehnică întocmit de SC Serv.SRL C N, nu poate conduce la o altă concluzie, diferită de cea expusă anterior, mai mult, potrivit mențiunilor inserate în partea finală a lucrării, expertiza își pierduse valabilitatea la data declanșării litigiului de față, 15.11.2007, lucrarea fiind valabilă un an de la dat elaborării ( iulie 2006).
Un eventual refuz al autorităților administrative de a elibera autorizația de construire prevăzută ca și condiție necesară pentru înscrierea imobilului în cartea funciară, era a fi atacat în instanță în cadrul procedurii instituite de Legea contenciosului administrativ, nicidecum pe calea promovată de recurente nu se poate da curs pretenției acestora fără a se aduce înfrângere prevederilor legale enunțate.
Din modul de formulare a petitului cererii deduse judecății nu rezultă că titularele de acțiune au atacat în justiție un eventual refuz al autorităților administrative de elibera autorizația de construire, pentru ca cererea din prezentul litigiu să se înscrie în sfera de competență instanței de contencios administrativ.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Se va constata totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentele reclamante, ambele cu domiciliul în O, str. -. R, nr. 15, județul B, împotriva intimaților pârâți, ambii cu domiciliul în O,-, - 52,. 6, județul B, PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 274/A din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
cu opinie separată
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 04.02.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 04.02.2010 - 7 ex.
- emis 5 com. - 26.02.2010 -, PRIMĂRIA
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că recursul trebuia admis, cu consecința modificării hotărârilor pronunțate în cauză și al admiterii acțiunii reclamantelor, în sensul dispunerii notării în CF. nedef. 2572 Oac onstrucției existente pe numărul cadastral 3965/7.
În opinia mea, nu s-a făcut o distincție suficient de clară între o stare de fapt și regimul juridic al imobilului și nici între modul de dobândire al proprietății prin construcție sau prin act juridic.
Este adevărat că Legea nr. 7/1996 prevede că în cazul în care proprietarul terenului construiește, dobândirea proprietății se operează în cartea funciară în temeiul autorizației de construire. Această procedură este justificată prin necesitatea dovedirii existenței imobilului pentru registratorul de carte funciară, impunându-se existența unei proceduri unice pentru astfel de situații.
Sancțiunea în cazul nerespectării cerințelor Legii 50/1991 este aceea a lipsei notării în cartea funciară a construcției, care însă este oricum în patrimoniul proprietarului terenului ca urmare a aplicării principiului accesiunii imobiliare.
Pe de altă parte însă, foaia de avere reprezintă o descriere a imobilului, astfel încât în timp ce dreptul de proprietate poate să comporte discuții, existența însăși a imobilului este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Pe de altă parte însă, reclamantele au dobândit imobilul în urma unui contract de schimb, existența construcției fiind subliniată în contractul prin care acestea au dobândit proprietatea bunului.
Apreciez că instanța de fond avea obligația să pună și în discuția părților obligația de garanție a coschimbașilor și să verifice motivul pentru care construcția nu poate fi notată, respectiv prejudiciul ce ar putea fi cauzat în momentul notării acesteia.
Este adevărat că instanța civilă nu poate să dispună emiterea autorizației de către Primăria O - iar acest capăt de cerere era de competența instanței de contencios - dar putea să dispună înscrierea construcției în foaia de avere, dacă se constata că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru o astfel de operațiune.
Potrivit procesului verbal de constare și sancționare a contravențiilor nr. 43 din 10 mai 2006, se impunea efectuarea unei expertize tehnice, expertiză ce a fost realizată, astfel încât nu este foarte clar motivul pentru care Primăria Municipiului O se opune notării construcției, iar în măsura în care există taxe care trebuie achitate, putea fi formulată o acțiune reconvențională în acest sens. Trebuie remarcat că prin întâmpinarea depusă, Primăria municipiului O concluzionează că în vederea obținerii autorizației de construire, reclamantele au obligația de a se conforma măsurilor dispuse în procesul verbal de contravenție, ori există la dosar dovada că ele s-au conformat acesteia, expertiza fiind depusă în copie.
JUDECĂTOR,
-
red. judecător - - 26.02.2010
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Popa
