Obligație de a face. Decizia 176/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/2010-
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul în O,B-dul -,nr.41- 4,.9,.25, județul B, în contradictoriu cu intimat pârât SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ-, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 430/LM din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 430/LM din data de 23.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ -.
A respins acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în O, str. B-dul -, -.41, - 4,.9, Ap.25, jud B în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ - cu sediul în, jud.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În baza art. 137 al 1. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 1 al. 1 din 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, 3 ani conform prevederilor art. 3 din același act normativ.
Acțiunea promovata de reclamanta are ca obiect obligația de a face, prescriptibila in termenul general de prescripție de 3 ani.
Cum prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar dreptul reclamantei a luat naștere in cursul anului 2004, când prin sentința civila nr. 515/C/2004 s-a constatat ca activitatea desfășurata de aceasta in perioada 01.12.1977 - 01.04.2002 se încadrează in grupa a II-a de munca si constituie vechime in aceasta grupa, sentința rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 244/R/2004 a Curții de Apel Oradea, instanța a constatat că reclamanta putea sa introducă in termen acțiunea cel mai târziu pana la finele anului 2007.
Văzând ca acțiunea a fost înregistrata la instanța in data de 06.11.2008, la aproape un an de la împlinirea termenului de 3 ani în interiorul căruia reclamanta avea posibilitatea să-și exercite dreptul la acțiune, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de parat și în consecință a respins cererea reclamantei.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând desființarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală, cu obligarea pârâtului la plata CAS suplimentar reprezentând diferența dintre grupa a III-a de muncă și grupa a II-
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- recurenta reclamantă nu solicitat tribunalului obligarea pârâtei la achitarea diferenței dintre grupa a III-a și grupa a II-a de muncă;
- stabilirea dreptului de pensie este un drept imprescriptibil, iar la stabilirea dreptului de pensie se are în vedere plata asigurărilor sociale, acest drept, conform art. 1 din Legea nr. 19/2000, fiind un drept garantat;
- nu suntem în prezența obligației de a face, ci a unei acțiuni de realizare dreptului, dată fiind legătura intrinsecă între plata diferenței de cotă a CAS pentru grupa a III-a și a II-a de muncă și calculul pensiei recurentei;
- cât privește fondul cauzei, recurenta arată că Legea nr. 49/1992 a stabilit cote de contribuție la asigurări sociale diferențiate pentru grupele II și III de muncă, iar potrivit sentinței civile nr. 515/C/2004 a Tribunalului Bihor ea a desfășurat muncă în grupa a II-a în perioada 01.01.1979 - 01.04.2004, solicitarea reclamantei vizând achitarea retroactivă a diferenței de cotă a CAS-ului dintre grupa a II-a și grupa a III-a de muncă pentru perioada 01.01.1979 - 01.04.1994.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății rezidă în obligarea părții pârâte de a plăti contribuția de asigurări sociale reprezentând diferența între contribuția achitată, aferentă grupei a III-a de muncă și contribuția aferentă grupei a II-a de muncă.
În mod eronat, instanța de fond soluționat cererea având obiectul mai sus indicat în temeiul excepției privind prescripția dreptului la acțiune, considerând fără temei că dreptul reclamantei a luat naștere în cursul anului 2004, odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 515/C/2004. Prin această hotărâre, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.12.1977 - 01.04.2002 se încadrează în grupa a II-a de muncă, fiind constatată vechime în grupa a II-a de muncă pentru reclamantă perioada anterior menționată, pârâtele fiind obligate să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al acesteia în sensul că, în perioada aflată în discuție, a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Excepția invocată de partea pârâtă, considerată ca fiind fondată de către instanța de fond, apare ca fiind lipsită de fundament legal, în condițiile în care valorificarea dreptului de pensie nu este ținută de respectarea termenului de prescripție prevăzut de art. 1 alin. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel cum în mod eronat se reține în considerentele sentinței recurate.
Din cererea dedusă judecății rezultă cu claritate că scopul litigiului de față în reprezintă obținerea plății contribuției de asigurări sociale aferente grupei a II-a, cota diferențiată a acesteia impusă de Legea nr. 49/1992 urmând apoi a influența modul de stabilire a drepturilor de pensie cuvenite reclamantei - drepturi care sunt imprescriptibile -, aspect ignorat de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, având în vedere că, în mod greșit a fost soluționat litigiul fără se cerceta fondul pricinii, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul, că caseze sentința atacată cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare a acesteia la Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul în O,B-dul -,nr.41- 4,.9,.25, județul B, în contradictoriu cu intimat pârât SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ-, cu sediul în, județul B, împotriva sentinței civile nr. 430/LM din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 04.02.2010
- judecători fond -,
- dact. gref. - - - 04.02.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - - -, SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ-
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Popa Aurora
