Anulare act. Decizia 178/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 178/2010-
Ședința publică din 28.01.2010
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți - SA B, cu sediul în B,-, județul B, PRIMĂRIA B, județul B, COMISIA LOCALĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, cu sediul în B, județul B, și -ambii domiciliați în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 81/A din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.23 din 10 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr.1686/2006, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant -lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 397/4.05.2009, 476/3.11.2009, ambele eliberate de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, reprezentantul intimatei pârâte Primăria B, consilier juridic Trana A, în baza delegației speciale nr. 3364 din data de 28.01.2010, emisă de intimată, și reprezentantul intimaților pârâți și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 02.11.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar practică judiciară, solicitând ca instanța să o aibă în vedere la soluționarea cauzei, și copiile chitanțelor reprezentând contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 200 lei, respectiv 700 lei.
Reprezentantul intimaților pârâți depune la dosar chitanța reprezentând contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 1190 lei.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale în materie, au fost eludate o serie de hotărâri date de C Europeană a Drepturilor Omului, ex. cauza Străin contra României. Arată că nu s- făcut dovada existenței contractului de închiriere nr. 787 încheiat în decembrie 1996, contract pe care-l apreciază "fabricat". Se pune întrebarea, de ce intimații, timp de 10 ani de zile nu și-au înscris drepturile în cartea funciară. Apreciază că analiza instanței de fond este una laborioasă șu judicioasă.
Reprezentantul intimaților pârâți și solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. Arată că, recurentul reclamant a obținut în mod fraudulos dispoziția de restituire în natură a imobilului în litigiu, acesta a formulat notificare în anul 2005, depășind cu mult termenul legal prevăzut de lege. Arată că imobilul fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, îndeplinindu-se toate formalitățile stabilite prin lege, Statul Român fiind proprietarul acestuia conform situației de carte funciară, apreciază că nu s- verificat dacă în patrimoniul acestuia exista imobilul în litigiu. Nu s- făcut dovada că, contractul de închiriere a fost fals, astfel încât acesta se consideră a fi legal încheiat.
În replică, reprezentantul recurentului reclamant solicită a se analiza situația de carte funciară unde sub B 17, recurentul figurează întabulat pe terenul aferent construcției.
În replică reprezentantul intimaților pârâți arată că Primăria B nu avea dreptul să restituie imobilul atâta timp cât acesta era în proprietatea altor persoane.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria B solicită respingerea recursului conform întâmpinării.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 23/2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților - SA B, Primăria municipiului B, Comisia de aplicare a L1 0/2001, reprezentata prin Primarul Mun. B, și și în consecință, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/14.01.1998 încheiat între - SA B și, a încheierii de întabulare nr. 457/25.01.2006 și a inscripției de sub din CF 1126 B, cu restabilirea situației anterioare de CF privind apartamentul nr. 1 din imobilul nr. top 2112, anularea contractului de întreținere autentificat cu nr. 400/2006 din 8.02.2006 de BNP din, a încheierii de intabulare nr. 797/09.02.2006, a inscripțiilor de sub și din CF 1126 B cu privire la apartamentul nr. 1, cu restabilirea situației anterioare de CF, intabularea în CF 1126 B al dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilelor restituite în baza Dispoziției nr. 49/23.03.2006 a Primăriei municipiului B, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului B și a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, excepția insuficientei timbrări a acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtele Primăria municipiului B și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, iar pârâții au fot obligați să plătească reclamantului suma de 584,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat următoarea stare de fapt:
Imobilul nr. top 2112 reprezentând în natură teren și casă cu 2 apartamente a constituit proprietatea lui și, dreptul lor fiind înscris sub B1-2, în CF 1126
Cota de proprietate a lui, a trecut în proprietatea lui, cu titlu de moștenire, iar cealaltă parte din imobil aparținând titularei, născută a fost dobândită, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 327/1965 de notariatul de Stat B, de și pârâta, dreptul lor fiind întabulat sub B7-8 în CF.
La data de 13 nov. 1968 Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate în CF sub B9 asupra porțiunii de proprietate a lui cu titlu de "bun abandonat și fără stăpân".
Ulterior, la 9 ianuarie 1997, în baza sentinței civile nr. 210/1973 a Judecătoriei Beiușs -a notat în CF existența a 2 apartamente nr.1 și nr. 2, care compun imobilul respectiv, apartamentul nr. 1 constituind proprietatea Statului Român, iar apartamentul nr.2 proprietatea numitei și pârâtei.
Apartamentul nr. 1 din acest imobil a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/1998, în baza căruia pârâtul - SA B l-a vândut pârâtei, aceasta însă nu și-a intabulat dreptul de proprietate în CF decât la data de 25.01.2006.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 400/2006 de BNP, pârâta a înstrăinat acest apartament pârâtului, dreptul acestuia s- intabulat prin încheierea de intabularea nr. 797/09.02.2006, sub în CF 1126
La data de 25.10.2001, după intrarea în vigoare a L1 0/2001, reclamantul a notificat Primăria B, solicitând despăgubiri pentru cota de parte din imobilul nr. top 2112 din Cf 1126 B, aflat în proprietate Statului Român, fără să primească un răspuns la notificarea sa.
La data de 20.09.2005, după adoptarea Legii nr. 247/2005, reclamantul a notificat din nou Primăria municipiului B solicitând restituirea în natură a aceleiași cote din imobil aflata și la această dată în proprietatea Statului Român, întrucât deși cumpărată în anul 1998 de pârâta, acesta nu și-a înscris dreptul de proprietate în CF decât la data de 25.01.2006.
Prin dispoziția nr. 49/23.03.2006 (fila 8) Primăria municipiului Bap ropus restituirea în natură a imobilului solicitat de reclamant în calitate de moștenitor al fostului proprietar CF cu motivarea expresă că spațiul este liber și poate fi restituit în natură.
În baza acestei dispoziții reclamantul a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în CF, dar acest drept a fost înscris numai cu privire la terenul aferent cotei de parte din imobil nu și cu privire la construcții asupra cărora între timp pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în CF.
Dobândirea de către pârâtă a dreptului de proprietate asupra acestui apartament contravine spiritului și literei Legii nr. 112/1995 care în art. 9 reglementează în favoarea chiriașilor titulari de contract de închiriere posibilitatea cumpărării apartamentelor ce nu s-au restituit în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
La data adoptării Legii nr. 112/1995, pârâta nu era titulara unui contract de închiriere, ea nu a putut face dovada existenței vreunui astfel de contract decât cel încheiat la 13.XI.1996, care poartă mențiunea că ar fi reînnoirea unui contract anterior, însă nici pârâta și nici pârâtul - SA B nu au putut proba existența unui contract anterior.
Instanța de fond a reținut că pârâta împreună cu sora sa, erau deja proprietare a apartamentului nr. 2 din același imobil, iar legea nr. 112/1995 a reglementat posibilitatea cumpărării apartamentelor doar de către chiriașii acestora care nu avea în proprietate altă locuință.
Prin urmare, a apreciat că contractul de vânzare-cumpărare nr. 1/1998, încheiat în baza unei declarații ce nu corespunde adevărului, cu nesocotirea dispozițiilor legii, este lovit de nulitate și nu poate să producă efecte, tot astfel cum nu pot produce efecte nici înscrierile de carte funciară operate în baza acestuia.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta a nesocotit dispozițiile Legii nr. 112/1995, nu numai prin faptul că a cumpărat apartamentul în condițiile arătate, dar si prin faptul că a înstrăinat acest apartament prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 400/2006, din 08.02.2006, încălcând interdicția expresă din art. 9, al.8 din Legea nr. 112/1995, conform căruia apartamentele dobândite în condițiile legii nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării, astfel că și acest contract este sancționat cu nulitatea.
S-a considerat că cele 2 contracte încheiate de pârâtă cu privire la acest apartament sunt lipsite de efecte și pentru faptul că reclamantul a inițiat prin notificări și a obținut prin dispoziția nr. 49/23.03.2006 restituirea apartamentului, având în vedere situația de CF din anul 2001 (fila70-71), când apartamentul se afla în proprietatea Statului Român, situație de CF pe care a avut-o în vedere și Primăria municipiului B și în baza căreia a făcut mențiunea din dispoziția respectivă că "spațiul este liber și poate fi restituit în natură".
Reclamantului, a apreciat instanța de fond, nu-i pot fi opuse cele 2 contracte, întrucât pârâta nu și-a înscris dreptul de proprietate în CF atunci când acesta a început demersurile în vederea restituirii apartamentului, fiind terță persoană față de contracte, iar potrivit art. 27 din L 7/1996, înscrierile în CF devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii, dată când se naște dreptul său la acțiune în instanță în vederea anulării acelor acte ce sunt sancționate cu nulitatea relativă, potrivit art. 1, 3 și 7 din Decret nr. 167/1958.
Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului invocată de pârâtul, cât și de pârâții Primăria B și Comisia pt. aplicarea /2001, instanța a reținut că reclamantul a formulat în termen legal acțiunea, termenul de prescripție de 3 ani curgând de la data înregistrării cererii sale la CF.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului B și a Comisiei de Aplicare a L nr. 10/2001, invocată de acestea în întâmpinare, instanța a constatat ca nu a fost dovedită, Primăria B având calitate procesuală prin chiar înscrisurile de la dosar, ce au fost opuse reclamantului de pârâții și aE. respectiv adresa nr. 2715/14.XI.1996, (fila 74) prin care comunică pârâtei că imobilul în cauză nu a fost revendicat de fostul proprietar sau urmașii acestuia, apoi dispoziția nr.49/23.03.2006 de restituire a imobilului către reclamant, cât și înscrisurile în baza cărora a purtat corespondență cu reclamantul anterior emiterii dispoziției (fila 21).
S-a reținut că acțiunea reclamantului este timbrată corespunzător, excepția insuficientei timbrări invocată de Primăria B și Comisia pt. aplicarea /2001, nefiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primăria Mun. B,
reprezentata prin Primar si Comisia de aplicare a Legii 10/2001, solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii fata de Primăria municipiului B si Comisia Locala de Aplicare a Legii 10/2001 B, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel si apelantii și, solicitând admiterea apelului,modificarea sentinței in sensul respingerii actiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 81/A din data de 13.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondate apelurile civile formulate de apelanții Primăria B, Comisia Locală de Aplicare a 10/2001 B, și, ambii. B, str. -, nr.3, jud. B, în contradictoriu cu intimații, cu domiciliul ales în B,-, jud. B și - SA B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.23 din 10 ian.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o schimbă în parte, după cum urmează:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Primăria B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și - SA
A menținut soluția de respingere excepției de prescriere a dreptului la acțiune și insuficientei timbrări acțiunii.
A obligat intimatul să achite recurentei Primăria Mun. B suma de 48 lei cu titlu cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Soluția de respingere a exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor Primăria Mun. B si Comisia de aplicare a Legii 10/2001 este greșită.
Calitate procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre parat si cel obligat in același raport juridic. Cum litigiul are ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/14.01.1998 încheiat intre - SA B în calitate de vânzător si in calitate de cumparator, rezulta ca doar aceste părți, semnatare ale contractului pot avea calitatea de pârâți. Împrejurarea ca Primăria Municipiului Bae mis o anumita adeverința, prin care indica starea de fapt a apartamentului și a purtat corespondența cu părțile, nu-i conferă calitatea de parte in proces de vreme ce, astfel cum am amintit deja, nu este obligata în raportul juridic obligațional dedus judecații. Aceeași este și situația Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, care la fel ca Primăria Municipiului O nu are calitate procesuală pasivă în cauză pentru aceleași considerente.
Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 ar fi avut calitate procesuala in situația in care reclamantul ar fi contestat in baza legii 10/2001 decizia de soluționare a notificării sale.
Cât privește fondul acțiunii, Tribunalul a constatat că și soluția de admitere a acțiunii reclamantului este greșită, fiind bazată pe o interpretare eronată a probelor.
S-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/14.01.1998 pe motiv ca a fost încheiat cu fraudarea legii. Întrucât contractul a fost încheiat în baza 112/1995, pentru aprecierea validității acestuia, se impunea a se verifica strict și punctual îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de legea sub imperiul căreia a fost încheiat.
Potrivit art. 9 din 112/1995 (1) titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a prețului. (2)De prevederile alineatului precedent beneficiază si chiriașii care ocupa spatii locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit(7) excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - sot, sotie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuința proprietate personala după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu(9)Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării.
La dosar s-a depus de catre parati contractul de inchiriere nr. 787/13.11.1996, încheiat intre - SA B în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul locativ de locuințe proprietate de stat și, care prin mențiune expresa confirma ca reînnoiește contractul nr. 122/02.03.1989. Prin urmare nu se poate susține că în absența contractului de închiriere inițial încheiat, cu nr. 122/02.03.1989, contractul care practic îl prelungește, nu face dovada existenței locațiunii.
Cât privește obligația de a nu deține în proprietate o altă locuință este necesar a observa că textul face mențiunea expresa ca constituie excepție de la aliniatul 1, deci nu pot cumpăra chiriașii care personal, sau membrii familiei lor care au dobândit sau au înstrăinat o locuința proprietate personala, după 1 ianuarie 1990. Or, împreună cu sa au dobândit proprietatea asupra apartamentului cu nr. 2 din imobilul înscris sub nr. top. 2112 în anul 1965, prin cumpărare, conform înscrierilor de sub B7,8 și 11, 12 din CF 1126 Prin urmare nu face parte din categoria exceptata expres de al. 7 al art. 9 din 112/1995.
De asemenea este esențial a observa ca la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilului, nr. 1 din data de 14.01.1998 reclamantul nu depusese cerere pentru restituirea in natura a apartamentului, pentru a beneficia de masurile reparatorii stabilite prin 112/1995. Prima notificare a fost formulata de reclamant in anul 2001, prin care de altfel nici nu a solicitat restituirea in natura a apartamentului, ci doar despăgubiri, iar a doua în anul 2005, prin aceasta de abia solicitând restituirea in natura.
Având in vedere ca la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare pârâta avea calitatea de chiriaș al imobilului, nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la prevederile art. 9 al. 1 din 112/1995 si nu se formulase cerere de restituire din partea moștenitorului fostului proprietar, s-a apreciat că nu s-au încălcat dispozițiile legale imperative impuse prin 112/1995, astfel că, contractul de vânzare cumpărare a fost in mod valabil încheiat, iar capătul de cerere principal, de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. 1/04.01.1998 se impune a fi respins ca neîntemeiat. Față de soluția de respingere a capătului de cerere principal, de care depinde soluționarea capetelor accesorii, cererea de anulare a încheierii de intabulare se impune a fi respinsă la rândul său.
Tot raportat la soluția ce se impune pentru primul capăt de cerere, cererea de anulare a contractului de întreținere autentificat sub nr. 400/08.02.2006, apare ca fiind lipsită de interes, de vreme ce reclamantul nu poate dobândi nici un folos practic prin anularea acestui contract.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel a admis ca fondate apelurile civile formulate de apelanții Primăria B, Comisia Locală de Aplicare a 10/2001 B, și, împotriva sentinței civile nr.23 din 10 ian.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a schimbat-o în parte.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001 și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Primăria B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și - SA
A menținut soluția de respingere excepției de prescriere a dreptului la acțiune și insuficientei timbrări acțiunii.
A obligat intimatul să achite recurentei Primăria Mun. B suma de 48 lei cu titlu cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa de timbru achitata pentru exercitarea căii de atac.
Nu s-au acordat cheltuielile de judecata solicitate de apelanții, intrucat acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admitere recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și în urma rejudecării pricinii să fie confirmată în întregime sentința pronunțată de Judecătoria Beiuș.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
- recurentului nu-i pot fi opuse contractele atacate, întrucât intimații nu și-au înscris drepturile la CF în momentul inițierii procedurilor la Legea nr. 10/2001, el fiind terță persoană față de acel contract;
- numai prin desființarea celor două contracte se asigură posibilitatea legală pentru valorificarea dispoziției de restituire, recurentul neavând posibilitatea formulării altei acțiuni;
- tribunalul nu a luat în analiză teza covârșitoarei rele-credințe, conivența și fraudarea evidentă a legii de către intimații și - B, astfel, mult prea ușor s-a acreditat teza contractului de închiriere valabil încheiat la 13.11.1996, deși nu a existat un alt contract anterior, din moment ce intimatele erau proprietare asupra unuia din apartamente, iar celălalt spațiu a fost ocupat prin extindere;
- în mod greșit fost înlăturată calitatea procesuală pasivă a celor două pârâte, din moment ce exista culpa acestora în ceea ce privește situația în care a ajuns recurentul;
- nejustificat tribunalul a refuzat analizarea titlurilor deținute de recurent pe de o parte și partea intimată, contract în care, pornind de la jurisprudența CEDO, în cadrul unei analize comparative a titlurilor este de preferat titlul fostului proprietar;
- prin hotărârea recurată a fost menținută o constantă și continuă valoare a dreptului de proprietate a recurentului, el fiind pus în imposibilitatea de a-și recupera bunul de care antecesorii săi au fost abuziv deposedați.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și urm. Cod procedură civilă, art. 129, 130 Cod procedură civilă, art. 480 și urm. 948 și urm. 962, 963, 966 Cod civil, art. 27 și urm. din Legea nr. 115/1938 și Legea nr. 7/1996, art. 2 ( 1) pct. e, art. 2 (2), art. 43 (1) și (2), art. 45 (1), (2) și (3), art. 47 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 74/26.04.2007, Pactele și convențiile internaționale la care România este parte cosemnatară, dispozițiile Convenție Europene a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, intimatele Primăria Municipiului B și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 B au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că obiectul cauzei constă în anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1/14.01.1998 încheiat între - SA și, ca atare doar aceste părți pot avea calitatea de pârâți sau intimați în cauză, iar pe de altă parte Primăria Mun. B nu poate avea calitate procesuală pasivă având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 49 din 23.03.2006 emisă de Primăria Municipiului B s-a aprobat restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în B,-, înscris în cartea funciară nr. 1126 B, cu nr. top. 2112, către -.
În baza actului mai sus indicat, la data de 11 aprilie 2006, sub B 17 fost efectuată înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de parte din teren cu titlu de restituire în natură în favoarea lui -.
Este de subliniat că dispoziția de restituire aflată în discuție ( fila 8 din dosarul tribunalului) viza cota de din întregul imobil descris anterior, iar acesta este compus din două apartamente, astfel cum rezultă din notațiunea efectuată sub 10. Unul dintre apartamente - respectiv apartamentul nr. 2 - a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 327/1965 din 29 martie 1965 de fostul Notariat de Stat al Raionului B, dreptul de proprietate asupra acestuia fiind întabulat cu titlu de cumpărare și partaj în favoarea numitelor și, drept dobândit de la fosta proprietară înscrisă sub 2, născută. Ulterior, a dobândit prin cumpărare și celălalt apartament din imobil, sens în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1/1998 cu - B, acesta vizând apartamentul nr. 1, asupra căruia anterior fusese întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, acesta din urmă preluând imobilul, potrivit înscrierii de sub 9, în baza Decretului nr. 111/1951.
Aspectele relevate anterior pun în evidență faptul că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 1/1998, avea în proprietate apartamentul nr. 2 din imobil, și în pofida acestui fapt, în scopul achiziționării apartamentului conform Legii nr. 112/1995, a declarat prin actul autentificat sub nr. 3184 din 13.11.1996 la Biroul Notarului Public ( fila 92 din dosarul judecătoriei) că nu dobândit și nici înstrăinat locuință proprietate personală în orașul B, ea declarând că este doar chiriașă a cotei de din locuință, și aceasta în condițiile în care era proprietar tabular a unei cote părți din imobil.
Procedându-se astfel, fără îndoială că au fost eludate prevederile Legii nr. 112/1995, astfel nu numai că, la dosarul cauzei, nu există contractul privind închirierea apartamentului nr. 1 pe perioada anterioară survenienței contractului încheiat la data de 13.11.1996, dar este de reținut că actul de vânzare cumpărare atacat s- întemeiat pe o declarație ce nu corespunde realității, el având astfel o cauză ilicită, iar potrivit disp. art. 966 din Codul civil obligația nelicită nu poate crea nici un efect. Mai mult, au fost nesocotite și dispozițiile art. 9 alin. 8 din lege, în condițiile în care la data de 8 februarie 2006, intimata pârâtă a înstrăinat apartamentul cumpărat de la Stat, sens în care a încheiat cu intimatul contractul de întreținere autentificat sub nr. 400/2006, fiind încălcată interdicția impusă expres în textul anterior indicat. Acest ultim act translativ este lovit de nulitate și din perspectiva prevederilor art. 48 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, care interzice înstrăinarea în orice mod a imobilelor vândute în baza Legii nr. 112/1995 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate de foștii proprietari și moștenitorii lor, iar în speță demersul recurentului reclamant în scopul restituirii în natură a fost rezolvat abia în 23 martie 2006.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a primit o rezolvare corectă din partea judecătoriei, având în vedere că una dintre cererile cu judecarea cărora a fost sesizată instanța rezidă în obținerea unei soluții de rectificare și restabilire a situației anterioare de CF de sub B 10 - poziție sub care apare înscris dreptul de proprietate al Statului Român -, și respectiv de autorizare a întabulării dreptului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr. 1 în baza dispoziției nr. 49 din 23.03.2006 emisă de Primarul Mun. B în temeiul Legii nr. 10/2001, prin urmare nu poate fi tăgăduită calitatea procesuală pasivă a celor două părți pârâte, în condițiile în care conflictul judiciar vizează și aducerea reclamantului în imposibilitatea valorificării dreptului conferit acestuia prin actul despre care s-a făcut vorbire mai sus, date fiind operațiunile efectuate în cartea funciară.
Legală se dovedește a fi și soluția dată de instanța de fond excepției privind prescrierea dreptului la acțiune în condițiile în care acest drept s-a născut odată cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea intimatei cu titlu de vânzare cumpărare sub B 14 în temeiul contractului nr. 1/1998, a cărui desființare se cere în prezentul proces, problemă de altfel dezlegată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 699/2008 - a Curții de Apel Oradea.
Cât privește hotărârea Katz pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este de reținut că prin această hotărâre, Curtea a constatat încălcarea prevederilor Convenției în situația existenței a două titluri de proprietate validate în justiție pentru același bun, situație care nu este identică și nici măcar asemănătoare cu cea existentă în speța de față.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica în întregime decizia, în sensul că va respinge apelurile, păstrând în totalitate sentința judecătoriei.
În baza disp. art. 274 din Codul d e procedură civilă, părțile intimate vor fi obligate în solidar la plata sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și respectiv în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți - SA B, cu sediul în B,-, județul B, PRIMĂRIA B, județul B, COMISIA LOCALĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001, cu sediul în B, județul B, și -ambii domiciliați în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 81/A din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Primăria B și de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 23 din 10.01.2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează în întregime.
Obligă părțile intimate în solidar să plătească părții recurente suma de 1900 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 23.02.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 23.02.2010 - 8 ex.
- emis 6 com. - 23.02.2010 -, - SA B, PRIMĂRIA B, COMISIA LOCALĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR.10/2001,
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
