Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1806/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂ NIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

completul II recurs

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1806/R/2008

Ședința publică din 10 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Maria Galeș

- -

- JUDECĂTOR 2: Dana Cigan

- -

- JUDECĂTOR 3: Aurora Popa

- -

- judecător

- -

- grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în, nr. 25, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, nr. 24, județul B și intimații pârâți, domiciliat în O,-, județul B, domiciliat în, nr. 254, județul B, domiciliată în M, -,. 4,.A,.6, județul B, domiciliat în, nr. 624, județul B, domiciliată în O,-, -. 7, județul B, domiciliat în, nr. 4. județul B, domiciliată în M,-, județul B, domiciliat în O,-, - 8,. 7, județul B împotriva deciziei civile nr. 168/A din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3115 din 3 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9318/R/2005, având ca obiect: acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat, în reprezentarea recurentei pârâte, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 05 din 5 mai 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, avocat, în reprezentarea intimatei reclamante -, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 7 octombrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă intimații pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat,la fel și taxa de timbru stabilită de instanță la termenul anterior în sarcina intimatei reclamante aferentă apelului exercitat, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și păstrării în întregime a hotărârii instanței de fond.

Subsidiar, solicitată schimbarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei și admiterii aderării la apel formulată de pârâta recurentă, în sensul partajării în natură a terenului aflat în litigiu prin formare de loturi în favoarea fiecăreia dintre cele două părți, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civila nr.3115, din 3.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, G, și

A dispus radierea notării casei de pe nr. top. 49 ca fiind demolată și notarea unei noi case și anexe gospodărești, proprietatea reclamantei, cu titlu de construire, constatând că părțile sunt coproprietari asupra imobilelor în natură teren, înscrise în CF 50, cu nr. top. 49 și 50, situate in localitatea nr. 124, județul

A dispus sistarea indiviziunii dintre părți, prin atribuirea imobilelor în totalitate către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în cuantum de 14.161 lei RON în favoarea pârâtei, si intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor, cu titlu de partaj.

A obligat reclamantă la 40 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză în favoarea expertului, iar pe pârâta, la 180 lei cu titlu de diferență onorariu expertiză, în favoarea expertului, compensând cheltuielile de judecata.

Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit înscrierilor din foaia B a CF 50, asupra imobilului cu nr. top. 49 în natură casă și 669 mp teren, figurează ca proprietari, antecesoarea reclamantei și pârâților în cotă de 5/20 parte, pârâta în cotă de 3/20 parte, -, antecesoarea pârâților, G, și, în cotă de 3/20 parte, pârâtul în cotă de 3/20 parte, decedată fără copii, în cotă de 3/20 parte și reclamanta - în cotă de 3/20 parte. Asupra imobilului cu nr. top. 50 în natură teren în suprafață de 3377 mp, figurează ca proprietari reclamanta - în cotă de 1/2 parte și pârâta în cotă de 1/2 parte.

A constatat ca pârâții, nu au ridicat pretenții cu privire la construcțiile situate pe nr. top. 49, recunoscând implicit că acestea au fost ridicate de reclamantă cu soțul său, aceste aspecte rezultând și din declarațiile martorilor ascultați în cauză și autorizația de construire depusă la dosar.

In raport de aceasta situație, instanța de fond a constata existența casei noi și a anexelor gospodărești edificate pe teren de reclamantă, dispunând radierea casei vechi de pe nr. top. 49 și respectiv notarea noii case și a anexelor gospodărești.

Cu privire la sistarea de indiviziune, între reclamantă și pârâta, instanța de fond a avut in vedere disp. art. 673/9 din Codul d e Procedură Civilă, la formarea și atribuirea loturilor, ținând seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

A constatat ca cotele de proprietate ce se cuvin reclamantei și pârâtei sunt de fiecare, iar reclamanta se află în posesia și folosința întregului imobil din anul 1969, folosindu-l ca o gospodărie de sine stătătoare, cu construcții, curte și grădină, așa cum a fost folosit de primii proprietari tabulari.

A reținut că terenul în cauză are suprafața totală de 4046 mp și are ieșire la drumul public numai nr. top 49, pe care se află construcțiile reclamantei, iar pe alte două laturi, terenul se învecinează cu proprietari particulari, iar pe cea de-a patra latură terenul se învecinează cu un teren al comunei.

In raport de concluziilor expertizei topografice efectuate in cauză, a stabilit ca terenul nu este comod partajabil în natură, întrucât nu se poate forma acces la unul din loturi peste nr. top. 49 din cauza construcțiilor existente și nu există altă cale de ieșire la drumul public pentru acel lot, fiind astfel lot înfundat, motiv pentru care a constatat că imobilul în cauză, nu este comod partajabil în natură, întrucât prin sistarea coproprietății nu se pot crea servituți de trecere în sarcina unor loturi învecinate, nici chiar dacă acestea aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale.

Terenul în cauză a fost evaluat de expert la prețul de 7 RON/mp având o valoare totală de 28322 lei.

In raport de art. 728 din Codul Civil, si valorarea terenului stabilita de expert, instanța de fond, a admis acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost precizată, dispunând sistarea indiviziunii dintre părți prin atribuirea în totalitate a imobilului către reclamantă, cu obligarea acesteia, să achite o sultă pârâtei pentru cota acesteia de din imobil, în cuantum de 14.161 lei RON.

In baza art. 23 alin. 1 din OG 2/2000, instanța a dispune reducerea onorariului expertului, de la 720 lei la 480 lei la care adăugat onorariul de 400 lei încasat de expert pentru prima variantă a expertizei efectuată de expert în anul 2002, stabilind costul total al expertizei ca fiind astfel de 880 lei, din care reclamanta a achitat suma de 400 lei în 2002.

Împotriva acestei sentințe in termen legal la data de 12.06.2007, reclamanta -, a declarat apel, solicitând instanței al admite, a schimba in parte sentința apelata, doar cu privire la cuantumul sultei care a fost greșit calculata de expertul.

Prin decizia civilă nr 168/A din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimații, și împotriva sentinței civile nr. 3115 din 3 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

A obligat reclamanta la plata unei sulte de 1416,1 RON și menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de.

Din considerentele deciziei se reține că, riticile invocate de apelanta prin motivele de apel, sunt apreciate de instanța ca fiind fondate, deoarece din adresa depusa la dosar la data de 28.01.2008, de expertul, rezulta ca valoarea de circulație a terenului in anul 2007 era de 7000 lei mp, iar in raportul de expertiza, in loc de 0,7 RON s-a trecut 7 RON mp, dintr-o greșeală de transformare a leilor vechi in lei noi.

Ca urmare a acestei situații, valoarea reala lotului intimatei este de 1416,1RON.

Așa fiind, instanța a admis ca fondat apelul declarat de reclamanta -, si obligat-o pe aceasta, la plata unei sulte de 1416.1ron in favoarea intimatei, constatându-se că sulta inițială stabilita de instanța de fond, nu are corespondent in realitate, fiind rezultatul unei greșeli materiale de calcul făcută de expertul .

Restul dispozițiilor din sentința apelata au fost menținute de instanța de apel.

Cererea de aderare la apel formulata de intimata, a fost respinsă de instanța de apel ca neîntemeiată, deoarece motivele invocate de aceasta sânt apreciate de instanța ca fiind nefondate, iar susținerile intimatei nedovedite, deoarece nu a adus nici un argument in sprijinul lor.

Astfel, susținerea acesteia in sensul ca imobilul din litigiu, este comod partajabil in natura, nu are corespondent in realitate, deoarece expertul, invocat in raportul de expertiza efectuat, faptul ca lotul format pentru intimata, este un loc înfundat, deoarece la strada este ocupat de construcțiile reclamantei apelante -.

De asemenea s-a constatat de expert si faptul ca terenul din litigiu, are ieșire la drumul public numai la nr.49, pe care se afla amplasate construcțiile apelantei.

In aceasta situație, in mod corect a apreciat instanța de fond, ca prin sistarea coproprietății, nu se pot crea servituți de trecere in sarcina unor loturi învecinate, nici chiar daca acestea aparțin statului, sau unităților administrativ -teritoriale.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamantei și păstrării în întregime a hotărârii instanței de fond.

Subsidiar, recurenta a solicitat schimbarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei și admiterii aderării la apel formulată de pârâta recurentă, în sensul partajării în natură a terenului aflat în litigiu prin formare de loturi în favoarea fiecăreia dintre cele două părți.

În motivarea cererii sale, recurenta arată că tribunalul a admis nelegal cererea reclamantei și, în baza unei simple adrese a expertului, care nu a fost discutată în contradictoriu cu părțile și nu a fost însușită de acestea s-a redus de 10 ori valoarea sultei, ajungându-se la o sumă derizorie.

Pe de altă parte, recurenta apreciază că atribuirea întregului imobil în favoarea reclamantei reprezintă prin ea însăși o soluție nelegală,în condițiile în care principiul partajului îl reprezintă formarea de loturi.

La termenul din 8 octombrie 2008, la care s-a pus în discuție problema taxei de timbru datorată de recurentă, aceasta a precizat instanței că nici apelanta intimata nu a timbrat apelul în fata instanței de control. Făcând aplicarea dispozițiilor legale, instanța de recurs a verificat această afirmație și a dispus citarea reclamantei intimate - cu mențiunea achitării taxei de timbru aferentă apelului.

La termenul din 10 decembrie 2008, recurenta a solicitat instanței anularea apelului ca netimbrat, apreciind că achitarea taxelor de timbru datorate nu mai poate să producă efecte retroactiv. Această afirmație nu este reală și ea a fost înlăturată, deoarece tribunalul nu a pus în vedere apelantei cuantumului taxei de timbru datorate, ori, acesta și-a îndeplinit obligația impusă de instanță imediat ce acest cuantum i-a fost comunicat.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Acțiunea a fost formulată la data de 24 aprilie 2001, în fața instanței de fond efectuându-se o expertiză de evaluare la 21 noiembrie 2002, expertul propunând o partajare în natură prin formarea a două loturi( fila 126-128 dosar fond), valoarea de circulație a terenului a fost stabilită la acea dată ca fiind de 5000 ROL( 0,5 lei) /mp.

Hotărârea a fost atacată cu apel respins prin decizia civilă nr. 92 din 2 februarie 2004 Tribunalului Bihor și cu recurs, calea extraordinară a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 martie 2004 și, ca urmare a schimbărilor de competență intervenită în legislație a fost trimisă Curții de APEL ORADEA, fiind soluționată prin decizia civilă nr. 923 din 6 octombrie 2005, a acestei instanțe.

Prin soluția adoptată, instanța de recurs a casat hotărârile pronunțate, trimițând dosarul pentru o nouă soluționare.

În rejudecare, se revine cu adresă către același expert, pentru a se reevalua imobilul iar expertul răspunde la 23 februarie 2007 ( fila 58 dosar rejudecare)că s-a deplasat la fața locului pentru a vedea dacă s-au efectuat sau nu alte construcții în perioada de timp care a trecut, dar nu a constatat să apăra alte lucrări și indică valoarea de circulație a terenului ca fiind de 7 RON/mp.

Trebuie menționat că este de notorietate faptul că în perioada 2002- 2007 valoarea imobilelor a crescut într-un ritm accelerat, iar expertul nu indică modul în care a stabilit această valoare precizând doar concluzia sa.

În ședința publică din 23 aprilie 2007, reprezentantele părților declară că acceptă expertiza,că nu au alte cereri în probațiune și se acordă cuvântul în fond.

Prin concluziile scrise, depuse la 27 aprilie 2007( fila 116 dosar rejudecare), reclamanta solicită atribuirea întregului imobil( este vorba de 4046 mp teren),urmând a fi obligată să plătească sulta corespunzătoare pârâtei pentru cota de parte din teren, fără să indice care este această sumă și fundamentându-și cererea pe ideea că terenul nu poate fi comod partaj în natură.

Instanța admite cererea, atribuie imobilul în întregime reclamantei pe care o obligă la o sultă în cuantum de 14161 lei în favoarea recurentei.

Reclamanta declară apel, solicitând reducerea acestei sulte, cu motivarea că este imposibil ca de la 5000 Rol, respectiv 0,5 RON /mp valoarea imobilului sa fi ajuns la 7 RON/mp, motiv pentru care solicită o revenire la expert pentru explicitarea acestei sume.

Pârâta formulează o cerere de aderare la apel vizând partajarea în natură, opunându-se la admiterea apelului reclamantei.

Instanța face o adresă expertului care răspunde la 24 ianuarie 2008 că a făcut o greșeală de transformare din ROL în RON și că valoarea sultei este de 1416,1 RON, solicitând să fie iertat pentru greșeala făcută.

Cu ocazia dezbaterii apelului, la 10 martie 2008, este adevărat că recurenta nu solicită o altă expertiză, dar solicită în continuare atribuirea în natură a cotei ce-i revine din teren și precizează că din punctul ei de vedere nota expertului nu poate produce efecte deoarece față de modul în care părțile și-au însușit expertiza o astfel de corectare nu mai poate interveni într-o cale de atac dacă se contestă valoarea terenului, fiind necesară o nouă expertiză.

Criticile recurentei sunt întemeiate.

Potrivit art. 129 alin 4 cod procedură civilă judecătorul este în drept să ceară părților, să prezinte explicații, oral sau în scris cu privire la situația de fapt și la motivarea în drept invocată, precum și să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt și de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Potrivit alin 5 al aceluiași articol judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar împotriva voinței părților.

Estre de necontestat faptul că în litigiile de partaj părțile au tendința de a obține o valoare cât mai mică a bunurilor supuse partajului în măsura în care doresc atribuirea în natură și o valoare cât mai mare dacă doresc stabilirea sultei, și este rolul judecătorului să realizeze echilibrul necesar, dând expertului îndrumările necesare.

În prezenta cauză, recurenta a solicitat constant atribuirea în natură a cotei ce îi revine din imobil, iar poziția reclamantei a fost neechivocă în sensul de a solicita atribuirea întregului imobil, fiind firească dorința acesteia de se stabili o valoarea cât mai mică a imobilului din litigiu.

Pe de altă parte, recurenta nu a insistat pentru o reevaluare, nedorind să lase să se înțeleagă că ar achiesa la o eventuală plată a sultei în schimbul imobilului pe care îl solicită.

În acest context, instanța de apel avea obligația să ceară expertului mult mai multe explicații în momentul în care acesta a răspuns prin adresa din 24 ianuarie 2008.

Este adevărat că în anul 2002, expertul a evaluat terenul la 0,5 lei /mp, dar acest argument nu este suficient pentru ca instanța să achieseze atât de ușor la simpla afirmație a expertului potrivit căreia valoarea în 2008 nu este de 7 lei/mp ci de 0,7 lei/mp, și că greșeala a rezultat din transformarea din ROL în RON. Expertul trebuia să prezinte modul în care a efectuat calculul la 6 ani de la prima expertiză deoarece, după cum s-a mai arătat, prețul imobilelor au crescut în această perioadă într-un ritm care nu poate fi comparat cu nici un element din categoria bunurilor de consum sau cu indicele de inflație, fiind necesară o explicație clară a modului de calcul.

În discuție sunt peste 2000 mp intravilan, valoarea sultei stabilite de către tribunal de 1416, 1 RON fiind nejustificat de mică, în condițiile în care reclamanta a acceptat expertiza, deși i s-a acordat un termen pentru aoa naliza și un alt termen pentru a se depune concluzii scrise, cu nici un prilej neprecizând că nu este de acord sau că i se pare exagerată suma stabilită de expert.

În perioada 2002-2006 o creștere a prețurilor imobiliare de 14 ori este credibilă și posibilă, fiind mai puțin probabilă suma de 0.7 RON /mp precizată de expert.

Dacă, valoarea sultei de 14161 RON i s-a părut nejustificat de mare reclamantei, aceasta avea posibilitatea să ofere imobilul la această valoare de 7 lei /mp pârâtei, aceasta fiind negocierea care permite stabilirea unui preț real față de părțile unui partaj, fiind protejată opțiunea părții care este de acord să asigure prețul cel mai mare, deoarece o astfel de opțiune este benefică tuturor părților din proces.

Reclamanta urmărește obținerea unui imobil de peste 4000 mp intravilan la un preț derizoriu, poziție procesuală ce nu poate fi protejată.

În aceste condiții, făcând aplicarea art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, combinat cu art. 312 alin 1-4 cod procedură civilă, instanța va admite recurs, și va modica decizia în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime hotărârii instanței de fond.

În ceea ce privește modalitatea de partajare, instanța nu apreciază că se impune modificarea acesteia, aspectele legate de temeinicia hotărârii nefiind prevăzute printre motivele de casare, respectiv de modificare a hotărârii.

În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea intimată reclamantă - să plătească părții recurente suma de 629 lei cheltuieli de judecată, în apel și recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru, 200 lei în apel și 429 lei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în, nr. 25, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în, nr. 24, județul B și intimații pârâți, domiciliat în O,-, județul B, domiciliat în, nr. 254, județul B, domiciliată în M, -,. 4,.A,.6, județul B, domiciliat în, nr. 624, județul B, domiciliată în O,-, -. 7, județul B, domiciliat în, nr. 4. județul B, domiciliată în M,-, județul B, domiciliat în O,-, - 8,. 7, județul B împotriva deciziei civile nr. 168/A din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică și respingând apelul menține în întregime sentința civilă nr. 3115 din 3 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.

RESPINGE cererea de aderare la apel formulată de.

OBLIGĂ partea intimată reclamantă - să plătească părții recurente suma de 629 lei cheltuieli de judecată, în apel și recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.

Președinte Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - - - -

Red dcz

17.12.2008

Jud fond

Jud apel,

Dact IC

2ex/22.12.2008

Președinte:Maria Galeș
Judecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1806/2008. Curtea de Apel Oradea