Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr.620 din 6.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, s-au comunicat intimatului motivele de recurs.
Avocat depune la dosar chitanța numărul -/16.01.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Interpelat, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului formulat de. Arată că s-a declarat apel în termen nejustificat de către. În anul 2008 intimatul a prezentat un permis de lucru din Italia și a învederat instanței că în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008 luat cunoștință de sentința civilă pronunțată în cauză.
Consideră că în mod greșit instanța de apel a apreciat că se impune repunerea în termen, în conformitate cu prevederile articolului 103 Cod procedură civilă iar partea trebuia să fie repusă în termenul de exercitare a apelului deoarece nu a avut cunoștință de hotărâre.
Solicită admiterea recursului, arată că apelul constatat în termen nu a fost susținut de un act justificativ. Dispozițiile legale sunt imperative cu privire la repunerea în termen.
Precizează că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5281 din 15.06.2005 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, decedat la 10.12.1994.
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4.683.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că este unica moștenitoare a defunctului întrucât, moștenitorul lui, nu a acceptat expres în termen de 6 luni succesiunea tatălui.
Instanța de fond a mai reținut că defuncta - donat la data de 31.10.1994, imobilul situat în I, șos. - nr. 178, -.. 3. 15, numitului, fratele reclamantei, acesta decedând la 10.12.1994 iar singura persoană care a administrat și conservat imobilul a fost reclamanta.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 620 din 6 octombrie 2008, respins excepția tardivității apelului.
A admis cererea de repunere în termenul de apel.
A admis apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 5281/ 15.06.2005 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că sentința apelată a fost pronunțată la 15.06.2005, apelantul fiind citat pe parcursul judecării cauzei la domiciliul din- -. parter.2, domiciliu indicat de către reclamanta, pârâtul lipsind la toate termenele de judecată. Din actul de identitate depus la dosarul de apel rezultă că apelantul avea, la data de 27.08.2004, data eliberării cărții de identitate seria - nr.-, domiciliul în- -.. 2. 3, I, astfel că, la data judecării acțiunii reclamantei (29.03.2005- 15.05.2005), pârâtul nu a fost legal citat.
În ce privește cererea apelantului de repunere în termenul de apel, tribunalul a constatat că, potrivit art. 103 al. 2 Cod procedură civilă, acesta trebuie să formuleze apel în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării formulării acestei căi de atac.
Apelantul a făcut dovada că a lucrat în Italia începând cu data de 2.08.2004 - fila 12 dosar apel și a declarat că a luat la cunoștință de sentința civilă nr. 5281/2005 la mijlocul lunii ianuarie 2008 iar la data de 25.01.2008 (fila 54 - dosar fond) a solicitat eliberarea unei copii de pe această sentință civilă.
Întrucât s-a făcut dovada formulării în termenul legal a cererii de apel, tribunalul a respins excepția tardivității apelului și l-a repus pe pârât în termenul de declarare a apelului.
Constatând că judecata în primă instanță s-a făcut cu nelegala citare a pârâtului, potrivit art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași pentru ca părțile să fie legal citate.
Reclamanta a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs, ea susține că în mod greșit tribunalul a reținut că se impune repunerea în termen, potrivit art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece nu făcut dovada momentului în care a încetat imposiblitatea de a lua cunoștință de existența sentinței instanței de fond, fiind plecat în străinătate.
Susține recurenta că tribunalul a considerat suficientă doar afirmația apelantului în sensul că a fost plecat din țară o lungă durată de timp, fără a produce vreo dovadă cu privire la momentul revenirii în țară, astfel că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
Recurenta pretinde că tribunalul a reținut eronat și împrejurarea că apelantul ar fi fost citat la adresa din- -.5, scara B, parter, apartament 2, însă el a fost citat la adresa imobilului din litigiul dedus prezentei judecăți, astfel că aspectele reținute în decizia pronunțată sunt străine de natura cauzei.
Legal citat, intimatul nu formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 90 Cod procedură civilă stabilește că înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, iar art. 92 alin. 6 din același cod prevede că dispozițiile referitoare la înmânarea citației se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.
În prezenta cauză, reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru a se constata că ea este singura moștenitoare a defunctului.
În cererea cu care a investit instanța de fond, a indicat domiciliul pârâtului în I, B-dul. - nr. 21, -.5, scara B, parter, apartament 2, fiind citat, în tot cursul procesului civil, la această adresă.
Sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată pârâtului la aceeași adresă indicată în cererea de chemarea în judecată.
Prin cererea de apel, a susținut că el nu mai locuiește la adresa indicată de reclamantă din anul 2004, domiciliul său fiind în I,- C, -.2, scara C, etaj II, apartament 3.
Susținerea apelantului a fost dovedită cu copia cărții de identitate seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului I la data de 27.08.2004 (fila 9 dosar tribunal).
Raportat la adresa la care a fost citat pârâtul și la domiciliul menționat în cartea de identitate a acestuia, tribunalul a reținut, printr- corectă aplicare a art. 85 Cod procedură civilă, că nu a fost legal citat la judecarea cauzei de către instanța de fond, iar această împrejurare este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
În ceea ce privește susținerea recurentei privind greșita repunere a pârâtului în termenul de declarare a apelului, Curtea reține că și aceasta nu este întemeiată.
Potrivit art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Raportat la prevederile legale mai sus-menționate, Curtea reține că sentința judecătoriei nu a fost legal comunicată pârâtului, deoarece aceasta a fost afișată la adresa indicată de reclamantă în cerere de chemare în judecată și nu la domiciliul menționat în cartea de identitate emisă pe numele lui.
În aceste condiții, Curtea constată că termenul de apel nu a început să curgă în ceea ce-l privește pe pârât decât după data de 28 ianuarie 2008, când acesta a formulat cerere de eliberare a unei copii de pe sentința instanței de fond.
Având în vedere data cererii de eliberare a unei copii de pe sentința judecătoriei (28 ianuarie 2008) și data înregistrării cererii de apel la udecătoria Iași (8.02.2008), Curtea apreciază că apelul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că nu era necesar ca recurentul să facă dovada datei reîntoarcerii în țară.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs înscrise în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, urmând a respinge recursul, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă și a menține decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 620 din 6.10.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru, Georgeta
