Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 20/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 20
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - împotriva deciziei civile numărul 669 din 16.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de intimată însoțite de înscrisuri (proces verbal dosar numărul 18975/1996, comunicare în dosarul numărul 1964/P/2006 din 08.02.2007, rezoluție dosar numărul 1964/P/2006 din 5.02.2007, copia dispozitivului sentinței numărul 295/2001, adresa numărul 98/P/98, adresa numărul 185/II/2/1999), se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile articolului 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă și, nemaifiind alte cereri de formulat, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.06.2007 sub numărul de dosar -, reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâta, să se acorde preferențial înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate în cotă indiviză de 44% privind imobilul din I,-, față de înscrierea efectuată de pârâtă, care a dobândit ulterior un drept real imobiliar asupra întregului imobil și pe cale de consecință să se radieze înscrierea făcută de aceasta.
În fapt, a susținut reclamanta că a încheiat cu soții și, un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect cota indiviză de 44% din imobilul situat în I,-, în imobilul cumpărat reclamanta locuind permanent. Prin sentința civilă nr. 4994/1998 a Judecătoriei Iași, s-a constatat că reclamanta este proprietară asupra cotei de 44% din imobil, dobândit în baza actului sub semnătură privată. Dreptul de proprietate astfel dobândit a fost transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 5648/11.05.1998.
A mai susținut reclamanta că la data de 08.08.1995, soții au încheiat în formă autentică, un contract de împrumut pentru suma de 123.500 USA, cu numiții și. Pentru restituirea împrumutului s-a garantat cu imobilul din-. Întrucât împrumutul nu s-a restituit la termenul stabilit, s-a inițiat executarea silită, imobilul fiind scos la vânzare prin licitație publică și adjudecat de. Ordonanța de adjudecare s-a transcris la data de 1.06.1998, însă anterior au fost notate ipoteca și transcris comandamentul. Învederează reclamanta că pârâta a fost de rea-credință, încă de la încheierea contractului de împrumut (ale cărei clauze au fost modificate), aceasta urmărind sau acceptând, lezarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 al. 5, art. 28, art. 30, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civila nr.2762 din 28.02.2008 Judecătoria Iașia respins cererea cu următoarea motivare:
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 22956/1995, și au împrumutat soților și suma de 123.500 USD, care urma să fie restituită, în mai multe tranșe, în termen de 1 an. În vederea restituirii sale, împrumutul a fost garantat cu imobilele proprietatea împrumutaților, situate în I,- și-.
Prin sentința civilă nr. 500/08.04.1996 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă, contractul de împrumut autentificat sub nr. 22956/10.08.1995 a fost reziliat, soții fiind obligați să plătească numiților și suma de 138.934 USD sau echivalentul sumei în lei.
Sentința a fost investită și s-a dispus punerea ei în executare.
Prin ordonanța de adjudecare - sentința civilă nr. 8156/22.05.1998 (pronunțată în dosarul nr. 18795/1996 al Judecătoriei Iași ) imobilul situat în I,- a fost adjudecat în favoarea numitei.
Ordonanța a fost transcrisă în registrul de transcripțiuni sub nr. 6409/01.06.1998.
cu aceste evenimente, - (care a dobândit în baza unui înscris sub semnătură privată datat 09.08.1998 dreptul de proprietate asupra unei cote de 44% din imobilul situat în I,-, de la și ) a formulat în contradictoriu cu pârâta, o acțiune prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei sus-menționate, iar prin sentința civilă nr. 4994/23.03.1998, definitivă și irevocabilă, acțiunea a fost admisă, pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a cotei de 44% din imobil.
Hotărârea judecătorească a fost la rândul său transcrisă sub nr. 5648/11.05.1998.
Conform dispozițiilor art. 28 din Legea 7/1996, dobânditorul anterior poate cere instanței să acorde înscrierii sale în preferențial față de înscrierea efectuată la cererea unui terț care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea-credință la data încheierii actului.
În cauza de față, pârâta a dobândit imobilul prin adjudecare, în contul creanței pe care o avea împotriva soților, nefiind deci dobândit cu titlu gratuit; cât despre reaua credință instanța constată că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte această împrejurare. Cât despre creanța pârâtei, acesta a fost stabilită prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, legalitatea ei fiind verificată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta - care a criticat sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.669/16.10.2008 s-a respins apelul declarat de reclamantă și s-a păstrat sentința civilă nr.2762/28.02.2008 a Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamanta apelantă a solicitat ca în temeiul art. 28 din Legea 7/1996 sancționând reaua credința a pârâtei, să se acorde preferențial înscrierii sale față de înscrierea făcută de pârâtă. Din întreaga economie a cererii de chemare în judecată și a cererii de apel tribunalul a reținut că înscrierea la care se raportează reclamanta este cea a ipotecii din 31.08.2005 și nu cea a ordonanței de adjudecare așa cum reține instanța de fond, care în mod evident este ulterioară înscrierii făcute de reclamantă pentru sentința civila nr. 4994/23.03.1998. Cererea este argumentată pe reaua-credință atribuită de către reclamanta apelantă pârâtei care, la momentul luării inscripției ipotecare știa, din surse externe registrelor de publicitatea imobiliară, că reclamanta este coproprietară asupra bunului ipotecat și a acționat în vădită contradicție cu interesele acesteia.
O atare conduită din partea pârâtei nu poate fi reținută, așa cum corect conchide și instanța de fond, în condițiile unui probatoriu relevant. Astfel, reaua-credință reprezintă reversul bunei-credințe, însă determinarea acesteia presupune proba unei conduite orientate cu bună știință în sensul fraudării intereselor reclamantei. Reclamanta susține că pârâta a determinat în a nul 1995 luarea unei inscripții ipotecare asupra unui imobil pentru care cunoștea existența dreptului său de coproprietate, cunoscând de asemenea și existența înscrisului sub semnătură privată din 2.09.1989 (fila 12 dosar fond). Susține reclamanta că opozabilitatea acestui înscris este indubitabilă și ignorarea lui denotă reaua-credință cu care a acționat pârâta.
Susținerile sunt nefondate.
Acceptând că pârâta ar fi cunoscut de existența înscrisului sub semnătură privată din 9.02.1989, pârâta nu poate fi culpabilizată pentru că nu recunoscut acestuia efecte pe care însăși legea nu le recunoaște și în limitele în care se poate vorbi despre opozabilitate. Actul din 9.02.1989 nu transferă în patrimoniul reclamantei de astăzi decât o obligație de a face, adică de a se încheia în viitor contract autentic pentru vânzarea a 44% din imobil în schimbul sumelor pe care aceasta le-a avansat pentru plata imobilului și care nu au putut fi restituite de către soții. Acesta a și fost temeiul pentru care s-a pronunțat sentința 4994/2008 a Judecătoriei Iași, sentință prin care se constată ca această hotărâre să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru 44% din imobilul situat în I,-. Această sentință are caracter constitutiv de drepturi și doar în temeiul și de la data pronunțării acesteia reclamanta poate vorbi de un drept de proprietate, opozabil pârâtei de la data înscrierii în registrul de transcripțiuni sub nr.5648/1998. Anterior acestei date reclamanta nu poate opune nici un titlu pentru imobilul asupra căruia s-a luat inscripția ipotecară la data de 31.08.1995, așa încât ignorarea cu bună știință a drepturilor reclamantei relative la bunul supus inscripției ipotecare nu poate fi reținută în lipsa unui drept al reclamantei asupra acestuia; nu putea fi ignorat ceva ce nu există din punct de vedere juridic.
Din acest motiv administrarea probei cu martori nu era relevantă, astfel că sunt nefondate criticile aduse instanței de fond pentru nerespectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil în condițiile în care nu s-a permis reclamantei administrarea acestei probe. De principiu, potrivit art.167 Cod procedură civila administrarea probelor se face numai după ce instanța a determinat întrunirea condițiilor de utilitate, pertinență și admisibilitate pentru proba solicitată, cenzurarea cererilor formulate de către părți în raport de aceste elemente fiind de esența unei judecăți legale.
Prin raportare la limitele investirii instanței de fond susținerile apelantei privind caracterul preferabil al titlului său față de cel al pârâtei sunt exterioare litigiului de față, al cărui obiect este doar verificarea întrunirii condițiilor art.28 din Legea 7/1996.
Pentru aceste motive tribunalul a constatat că sentința instanței de fond este pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a legii, motiv pentru care în temeiul art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat, cu păstrarea sentinței apelate ca legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - criticând-o pentru netemeinicie și invocând în drept prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că cei doi creditori au modificat clauza contractuală fără știrea împrumutaților, folosind contractul de împrumut ca pe un contract de ipotecă.
În ce privește inscripțiile ipotecare, acestea s-au realizat în mod fals. Mai mult, creditorii cunoșteau faptul că recurenta avea calitate de coproprietar al imobilului respectiv, în care de altfel și locuiește.
Prevalându-se de aceste inscripții ipotecare, intimata a adjudecat întreg imobilul din str. - nr.35, deși cunoștea calitatea de coproprietar a recurentei asupra acestui imobil.
A mai susținut recurenta că titlul de proprietate al recurentei, reprezentat de sentința civilă nr.4994/1998 a Judecătoriei Iași și de actul sub semnătură privată din 2.09.1989 este operabil și pârâtei.
În opinia recurentei, instanța trebuia să constate reaua-credință a pârâtei-intimate la momentul luării inscripțiilor ipotecare, aceasta fiind dovedită pe deplin.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 16 ianuarie 2009 instanța din oficiu a invocat neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.304 punctul 1-9 Cod procedură civilă, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Recursul este nul.
Potrivit dispozițiilor art.3021alin.1 lit. c Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În speță recurenta, deși a invocat prevederile art.304punctul9Cod procedură civilă, nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de aceste dispoziții legale și nici vreun alt motiv la care se referă în mod expres articolul 304 Cod procedură civilă.
Criticile referitoare la netemeinicia hotărârii nu constituie, în conformitate cu dispozițiile art.304 alin.1 Cod procedură civilă, motive de modificare sau de casare a unei hotărâri, modificarea (casarea) hotărârii putând fi cerută "numai pentru motive de nelegalitate.
Având în vedere cele arătate mai sus, precum și lipsa motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu, urmează ca instanța, în temeiul dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă, să constate nul recursul formulat de reclamantă și să mențină decizia recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr.669 din 16.10.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 16.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
23.2009.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru, Georgeta
