Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.15.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Comuna reprezentantă prin Primar, împotriva deciziei civile nr.362/A/18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și a fost legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, văzând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către reclamantul recurent Primarul Comunei, precum și faptul că la dosar au fost depuse prin registratura instanței de către reclamantul recurent actele solicitate de instanță la termenul anterior, Curtea constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad la data de 17.11.2006 sub nr-, reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate că imobilul înscris în CF 1291, sub nr.top.490/a, a trecut în proprietatea Comunei și să se dispună rectificarea cărții funciare.
In motivarea acțiunii a arătat că, imobilul înscris în CF 1291, a aparținut în proprietate Trezoreriei Regale, având notată interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea Statului Român. Incepând cu anul 1952, imobilul a trecut în proprietatea CAP, fiind utilizat ca sediu al Organizației Cooperatiste însă fără a se face mențiuni despre aceasta în cartea funciară.
După desființarea CAP-ului, imobilul a trecut în administrarea Primăriei, fiind închiriat în vederea desfășurării de activități comerciale.
Pentru q exista concordanță între situația de fapt și cea tabulară, Consiliul Local a adoptat Hotărârea nr.78/28.09.2006, prin care a decis trecerea în proprietatea privată a comunei, a imobilului antemenționat, însă Aar efuzat întabularea în CF, în baza respectivei hotărâri.
A mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice este continuatorul fostei Trezorerii Regale și că în baza art.29 alin.7 și art.29 alin.1 din Legea nr.19/1991, mijloacele fixe ce au aparținut CAP-urilor trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor, astfel că apreciază că prin efectul legii, imobilul a trecut în proprietatea comunei.
A mai susținut că imobilul respectiv nu face parte din domeniul public al statului, astfel că, solicită rectificarea cărții funciare în baza art.36 alin.4 din Legea nr.7/1996.
In drept, a invocat Legea nr.181/1991, Legea nr.213/1998 și Legea nr.7/1996. Prin sentința civilă nr.4762 pronunțată la data de 5 iunie 2007 de Judecătoria Arad, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Comuna reprezentată prin Primar, împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice A, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit extrasului de CF 1291, imobilul înscris cub nr.top.490/a, constând în casa cu nr.253, în suprafață de 1551. este proprietatea Trezoreriei Regale, actualmente Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa, iar conform alin.7 al aceluiași articol, bunurile prevăzute la alin. (a), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, și în administrarea primăriilor.
Textul legal susmenționat face referire la construcții agrozootehnice și atelierele de industrie mică, pe când imobilul în litigiu are destinația de casă de locuit, imobil ce nu se încadrează în enumerarea făcută de art.29.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada în condițiile art.1169 civ. că imobilul respectiv a aparținut fostului CAP și pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale susmenționate a respins acțiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Comuna reprezentată prin Primar, și a solicitat desființarea sentinței civile nr.4762/5 iunie 2006 Judecătoriei Arad și pe fond, admiterea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
In motivarea apelului a arătat că, deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Legii nr.213/1998 și Legii nr.7/1996, prima instanță a respins acțiunea și a reținut o stare de fapt în totală neconcordanță cu materialul probator administrat în cauză și a reținut eronat că imobilul în litigiu este proprietatea Statului Român, cu toate că din extrasul de CF 129, rezultă că acesta a aparținut Trezoreriei Regale prin încheierea nr.1470/1914, iar prin încheierea nr.1102/1921 a fost notată interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea Statului Român; de asemenea, a arătat că a depus în probațiune lista de inventariere prin care face dovada că imobilul situat în nr.162, era cuprins în lista mijloacelor fixe proprietatea CAP, fiind folosit ca sediu administrativ al fostei CAP ca mijloc fix, astfel că în temeiul art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991 poate fi trecut prin efectul legii în administrarea primăriilor, astfel că imobilul din litigiu înscris în CF 1291 a trecut prin efectul legii în proprietatea Comunei, fiind emisă Hotărârea nr.78/28.09.2007.
In drept, au fost invocate disp.art.282-298.pr.civ. Legea nr.18/1991 modificată și republicată, Legea nr.213/1998, Legea nr.215/2001 și Legea nr.7/1996.
Prin decizia civilă nr.362/A/18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta Comuna, prin Primar, în considerentele deciziei civile reținându-se, în esență că apelanta nu aduce vreo critică hotărârii instanței de fond, ci, în fapt, reiterează susținerile din acțiunea introductivă.
S-a reținut că din lista anexată apelului nu rezultă nici un element nou care să certifice faptul că imobilul aparține CAP, lista a fost întocmită în anul 2005, și din acest înscris nu rezultă că imobilul se încadrează în prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991.
Tribunalul constată că apelul formulat este lipsit de temei legal, întrucât reclamanta apelantă nu poate beneficia de dispozițiile legale mai sus citate, deoarece imobilul nu a avut destinația de construcție agrozootehnică și nici atelier.
Prin încheierea de carte funciară cu nr.1470/1914, în cartea funciară a fost înscris în CF nr.1291, ca proprietar Trezoreria Regală, iar succesor al acestei instituții este Ministerul Economiei și Finanțelor.
In consecință, tribunalul având în vedere cele reținute și văzând conținutul cărții funciare, potrivit art.20 din Legea nr.7/1996, din care rezultă că în favoarea CAP nu a fost înscris nici un drept real, și nici în favoarea Comunei, a respins apelul declarat de reclamanta Comuna reprezentată prin Primar împotriva sentinței civile nr.4762 din 5 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Arad în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Impotriva acestei hotărâri, reclamanta Comuna, reprezentată legal prin Primar, a declarat recurs în termenul legal, la data de 4 decembrie 2007, solicitând admiterea lui, desființarea deciziei civile atacate și pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, în sensul constatării faptului că imobilul înscris în CF nr.1291 nr.top.490/a a, cu nr. administrativ de ordine 162 (fost 253) a trecut prin efectul Legii nr.18/1991 în proprietatea privată a Comunei și rectificării CF-ului nr.1291, în sensul înscrierii Comunei ca proprietar al imobilului.
In motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea recurată estre nelegală, deoarece a reținut o situație de fapt în totală neconcordanță cu materialul probator administrat în cauză și făcând o interpretare eronată a legislației în vigoare aplicabile în speță, a pronunțat o sentință legală.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că în mod eronat Tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit că imobilul în litigiu a fost proprietatea CAP-ului, deși la dosarul cauzei a depus lista de inventariere potrivit cu care acesta era cuprins în mijloacele fixe proprietatea CAP-ului, trecând în proprietatea CAP-ului încă din anul 1952, odată cu demararea procesului de cooperativizare. Sub acest aspect, s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a motivat că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr.18/1991, respectiv art.29 alin.7, întrucât imobilul nu a avut nici destinația de construcție agrozootehnică, nici de atelier, important fiind faptul că el a fost folosit întotdeauna ca sediu administrativ al CAP-ului, fiind deci un mijloc fix deținut de CAP.
Reclamanta a subliniat că pentru a pune în concordanță situația de fapt a imobilului cu cea tabulară, în temeiul art.38 alin.1 din Legea nr.215/2001, coroborat cu art.29 alin.7 din Legea nr.191/1991, Consiliul Local al comunei a adoptat Hotărârea nr.78/28.09.2006, prin care a trecut imobilul în proprietatea privată a comunei, hotărâre care a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara, în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr- al secției de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond, admiterea acțiunii civile.
In drept, au fost invocate prev.art.304 pct.9 pr.civ. art.29 alin.7 din Legea nr.18/1991, art.38 alin.1 din Legea nr.215/2006 administrației publice locale și art.1 din Codul fiscal.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la termenul de judecată din 4.02.2008, intimata A, în reprezentarea Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, întrucât nu se invocă aspecte de nelegalitate, ci se reiterează argumentele din cererea introductivă, invocate și în apel.
Pe fond, în esență, intimatul a subliniat că reclamanta nu poate beneficia de disp.art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991, întrucât imobilul din CF nr.1291 nu a avut destinație de construcție agrozootehnică, și nici de atelier, iar faptul că el a fost folosit ca sediu administrativ al CAP-ului, nu este suficient pentru a invoca acest text de lege, întrucât, în conformitate cu prevederile art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se pot dobândi numai dacă au fost înscrise în cartea funciară. De asemenea, art.20 din Legea nr.7/1996, republicată, dispune că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Cu privire la Hotărârea nr.78/28.09.2006 adoptată de Consiliul Local, intimata consideră că aceasta este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art.9 din Legea nr.213/1998 actualizată, potrivit căreia: "Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului".
Prin urmare, Hotărârea nr.78/28.09.2006 adoptată de Consiliul Local este nelegală și nu poate constitui titlu pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei apelante asupra imobilului înscris în CF nr.1291, așa cum corect s-a reținut prin Incheierea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A, prin care s-a respins cererea reclamantei.
In drept, intimata a invocat prevederile art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991, art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938, art.20 din Legea nr.7/1996, republicată și art.9 din Legea nr.213/1998, actualizată.
Reclamanta recurentă a depus la dosar, conform dispozițiilor instanței, sentința civilă nr.1460/22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Arad - secția de contencios administrativ, pronunțată în dosar nr.1665/28.09.2006 a Consiliului Local al Comunei, decizia civilă nr.930/a/25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile legale invocate ca temei legal în susținerea recursului, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii introductive de instanță, formulată de reclamanta Comuna, reprezentată prin Primar, îl constituie cererea reclamantei pentru constatarea că imobilul înscris în CF nr.1291, nr.top.490/a, a trecut în proprietatea privată Comunei, prin efectul Legii nr.18/1991, și rectificarea CF sus indicată, în sensul înscrierii ca proprietar Comuna.
Argumentul principal invocat de reclamantă, reiterat apoi în apel și recurs, îl constituie faptul că, începând din anul 1952, odată cu demararea procesului de cooperativizare, imobilul a trecut în proprietatea CAP, fiind utilizat ca sediu al organizației cooperatiste.
Din cuprinsul colii de carte funciară, depusă la fila 6 dosar de fond, Curtea constată însă, că, așa cum corect au reținut și cele două instanțe de judecată, proprietar tabular a fost Trezoreria Regală, conform încheierii nr.1470/1914, de interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea Statului Român.
Din acest înscris nu rezultă că în favoarea CAP-ului, sau a Comunei, a fost înscris vreun drept real, pentru a fi incidente dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr.18/1991, invocată de reclamantă ca temei de drept în susținerea prezentei acțiuni.
Mai mult, corect s-a reținut și faptul că imobilul nu a avut vreodată destinația de construcție - agrozootehnică, atelier de industrie mică, (etc.), care să fi aparținut cooperativei agricole de producție.
In concluzie, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că imobilul în litigiu a fost proprietatea CAP-ului din Comuna, nu pot fi incidente dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.18/1991, cele două instanțe de judecată făcând, sub acest aspect, corectă interpretare și aplicare a legii.
De altfel, reclamanta invocă și faptul că prin Hotărârea nr.78/28.09.2007 a Consiliului Local al Comunei, a dispus trecerea imobilului în proprietatea privată a Comunei. Această hotărâre însă, nu poate constitui titlu de proprietate, ea nerespectând dispozițiile art.9 din Legea nr.213/1998, actualizată, potrivit cu care "Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului".
Prin urmare, Hotărârea nr.78/28.09.2006 adoptată de Consiliul Local este nelegală și nu poate constitui titlu pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei apelante asupra imobilului înscris în CF nr.1291, așa cum corect s-a reținut prin Incheierea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A, prin care s-a respins cererea reclamantei.
Nici nu se poate reține legalitatea pe fond a acestei hotărâri, așa cum a susținut reclamanta, în sensul confirmării ei de Curtea de Apel Timișoara, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr.930/R/25 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, depusă în recurs, acțiunea în contencios administrativ promovată de Prefectul Județului A pentru anularea Hotărârii nr.78/28.09.2007 a Consiliului Local al Comunei, a fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active a Prefectului, raportat la dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.213/1998. In consecință, Hotărârea nr.78/28.09.2007 a Consiliului Local al Comunei nu a fost supusă controlului judiciar al instituției, pe fondul ei, pentru a putea fi invocată, sub acest aspect, în prezenta acțiune.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, că cele două instanțe de judecată au făcut o justă și corectă apreciere a stării de fapt a imobilului, raportat la situația de CF, și, nefiind incidente niciunul din temeiurile de modificare a hotărârii recurate, invocate de reclamantă, în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Primarul Comunei împotriva deciziei civile nr.362/A/18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 martie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /11.03.2008
Dact. // 2 ex./ 27.03.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
