Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2241/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2241/R/2009 | |
Ședința publică din 28 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr. 215/A din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și, precum și pe pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect acțiune în constatare.
La data de 27 octombrie 2009, reclamanții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.9473 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanții și soția, în contradictoriu cu pârâții, -, STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții și.
S-a constatat că pârâtul Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.107, situat în C-N,-, înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII, prin decizia nr.16/1987 a fostului Consiliu Popular al județului C, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974.
S-a dispus radierea din CF nr.49287 C-N, a dreptului de proprietate al pârâților și de sub B1, 2 și întabularea în CF nr.49287 C-N, a dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român, în administrarea Consiliului local al municipiului C-N, cu titlu de drept lege.
S-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/1996 încheiat cu Consiliul local al municipiului C-N, prin mandatar, în temeiul Legii nr.112/1995.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Au fost obligați pârâții și la plata în favoarea reclamanților a sumei de 10.715,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu este apartamentul nr.107, din clădirea situată în C-N,-, înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII, în favoarea pârâților și, ca bun comun, cu titlu de construire, cu încheierea nr.1152/22.02.1982.
Prin decizia nr.16/26.01.1987 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al județului C, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974, apartamentul a trecut în proprietatea Statului Român, fără plată, statul preluând diferența de credit nerambursat, în sumă de 50.860 lei.
Pârâții, în calitate de foști proprietari ai apartamentului, nu au solicitat restituirea imobilului în natură sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, situație în care în baza art.9 din același act normativ, Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N reprezentat de mandatarul său SC SA C-N, le-a vândut reclamanților și soția, apartamentul în litigiu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, cumpărătorii întabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară nr.49287 C-N, la data de 8.01.2001.
Ulterior, prin sentința civilă nr.587/2004 a Judecătoriei Cluj -N, modificată prin decizia civilă nr.1129/A/2004 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2317/2005 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus rectificarea CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII și restabilirea situației anterioare, prin radierea inscripțiilor de sub B4, 5, efectuate cu încheierea nr.122/2001, apreciindu-se că pentru valabilitatea înscrierii, se impunea întabularea prealabilă a dreptului de proprietate al Statului Român.
Chiar dacă pârâții mai figurează în cartea funciară ca proprietari tabulari asupra.nr.107, dreptul lor este golit de conținut, întrucât nu sunt beneficiarii prerogativelor dreptului de proprietate și anume dispoziția, posesia și folosința. Conform art.2 din Legea nr.10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire.
Or, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, în baza deciziei administrative emise în temeiul Decretului nr.223/1974. Eventuala nerespectare a dispozițiilor actului normativ de preluare, nu formează obiectul prezentului litigiu, pârâții învestind instanța cu o acțiune în revendicare, context în care instanța este abilitată doar să compare titlurile părților și să acorde preferință unuia dintre ele. Acțiunea în revendicare formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanții, nu a fost exercitată și față de Statul Român.
Lipsa întabulării în CF a dreptului de proprietate al Statului Român, nu impietează asupra existenței dreptului în patrimoniul acestuia, întrucât el a dobândit un drept de proprietate extratabulară, ca o excepție de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, consacrat de art.17 din Decretul-lege nr.115/1938. Reclamanții au înfrânt prezumția relativă de proprietate, instituită de art.32 din același decret-lege.
Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar pârâții nu au solicitat restituirea apartamentului în litigiu în baza Legii nr.112/1995, sau pe calea unei acțiuni de drept comun. Apartamentul a fost inclus în circuitul civil de către Statul Român, prin exercitarea nestingherită de către acesta a tuturor atributelor dreptului de proprietate. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare, nu a fost desființat.
Prin decizia civilă nr.204/A din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția insuficientei timbrări a apelului și în consecință, s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.9473/28.11.2007 a Judecătoriei Cluj - Au fost obligați apelanții în solidar să le plătească intimaților și, cheltuieli de judecată în sumă de 1190 lei.
Prin decizia civilă nr.1572/R din 1 septembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.204/A din 8.04.2008 a Tribunalului Cluj, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Prin încheierea civilă din 24 noiembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.1572/R din 1.09.2008 a Curții de APEL CLUJ, pe care a lămurit-o în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei la același tribunal pentru rejudecarea pe fond a apelului declarat de pârâții și.
Prin decizia civilă nr.215/A din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr.9473 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a menținut-o în întregime.
Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților și, cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.190 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că inițial, acțiunea reclamanților a fost înregistrată sub nr-, ca o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 pr.civ. la Judecătoria Cluj -N, instanță care a respins acțiunea în constatare ca inadmisibilă. Prin decizia civilă nr.37/A din 2007 Tribunalului Cluj, acțiunea a fost calificată ca o acțiune în realizare, s-a desființat sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare, fiind înregistrată sub nr-.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr.16/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului C, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974. Dreptul de proprietate al Statului Român a fost dobândit astfel cu titlu de lege conform art.645 civ. situație în care operează excepția de la principiul instituit de art.17 și 18 din Decretul-lege nr.115/1938.
Pârâții nu au contestat valabilitatea titlului statului, nu au solicitat măsuri reparatorii în procedurile instituite de Legea nr.112/1995 și de Legea nr.10/2001, după cum nu au solicitat nici să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului în litigiu este actual și le conferă titularilor toate atributele dreptului de proprietate conform art.480 civ. Acest aspect a fost reținut și prin decizia civilă nr.29/A/2004 a Curții de APEL CLUJ și prin decizia civilă nr.2317/R/2005 a aceleiași instanțe, prin care s-a statuat că actualii reclamanți au la îndemână promovarea unei acțiuni în justiție, prin care să valorifice dreptul lor de proprietate dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, în contradictoriu cu proprietarii tabulari și să facă posibilă întabularea dreptului în cartea funciară.
Acțiunea reclamanților diferă de acțiunea în rectificare de carte funciară promovată și câștigată de soții, chiar dacă aparent părțile și obiectul ar fi identice, diferă cauza, tribunalul neputând accepta punctul de vedere al pârâților, potrivit căruia sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat.
Acțiunea în rectificare de carte funciară promovată de soții, soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.2317/R/2005 a Curții de APEL CLUJ, a fost admisă pe motiv că nu a fost respectată ordinea înscrierii în CF a transmisiunilor dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind necesar ca înscrierile dreptului de proprietate în cartea funciară să fie în concordanță cu succesiunea transmiterii dreptului de proprietate.
În prezentul dosar, reclamanții încearcă să obțină o evidență de carte funciară, care să oglindească situația juridică reală a imobilului pe parcursul timpului, pe când soții au obținut rectificarea de cartea funciară pentru că nu se oglindea situația reală a transmisiunii dreptului de proprietate.
În mod legal prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată față de dispozițiile art.35 și art.36 alin. (1) pct.4 din Legea nr.7/1996.
Față de situația reală a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, este corectă și legală privind respingerea acțiunii reconvenționale, prin care pârâții au solicitat obligarea reclamanților la recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.107, înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/C/VII.
Dar prima instanță nu a fost învestită pe calea acțiunii reconvenționale, să analizeze valabilitatea titlului de proprietate al statului și să dispună desființarea lui și nici să analizeze titlul de proprietate al reclamanților și să dispună desființarea lui, aceste titluri nefiind desființate pe căile legale.
În momentul soluționării cauzei, pârâții nu erau în posesia unui titlu de proprietate actual asupra apartamentului în litigiu, titlu care să constituie termen de comparație în operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate. Singurul titlu de proprietate în vigoare asupra apartamentului, este titlul reclamanților, care este act autentic și constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii lui, conform art.45 pct.2 indice 1 din Legea nr.1/2009.
Chiar dacă s-ar pune problema comparării titlurilor, pe parcursul soluționării cauzei a intervenit și decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a ÎCCJ, potrivit căreia concursul dintre legea specială și legea generală, se rezolvă în favoarea legii speciale, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și CEDO, aceasta din urmă are prioritate.
Pe de altă parte, alin. (2) al art.2 din Legea nr.10/2001, a fost abrogat prin Legea nr.1/2009.
Nu a fost găsită fondată critica apelanților potrivit căreia prin soluția primei instanțe, s-ar fi recunoscut efectul de ultraactivitate al Decretului nr.223/1974, atunci când s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al statului, drept ce nu ar mai putea fi înscris în temeiul unei legi abrogate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții și, solicitând modificarea ei și rejudecând, admiterea apelului pârâților și schimbării sentinței în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale.
În motivarea recursului, pârâții au susținut că în soluționarea prezentei cauze, trebuie pornit de la următoarele principii: dreptul de proprietate este garantat indiferent de proprietar, conform art.1 din Protocolul 1 și art. 44 din Constituție; nu pot coexista două titluri de proprietate asupra aceluiași bun; toți subiecții de drept trebuie să beneficieze de tratament egal în fața legii.
Dacă reclamanții pretind recunoașterea dreptului lor de proprietate pe baza unor dispoziții legale de drept comun, apărarea pârâților pe baza acelorași dispoziții nu poate fi înlăturată sub cuvânt că ei nu au la dispoziție decât dispozițiile legii speciale, căci altfel s-ar încălca CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Cererea reclamanților pe calea acțiunii oblice privind înscrierea dreptului de proprietate al statului român dobândit în baza Decretului nr.223/1974 în prezent abrogat, s-a intentat după ce printr-o hotărâre irevocabilă anterioară, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamanților din cartea funciară.
Prin înscrierea dreptului de proprietate al statului, reclamanții urmăresc același scop și aceeași finalitate ca în procesul anterior, soluționat irevocabil. Așadar, reclamanții doresc să impună controlul instanței asupra unei hotărâri judecătorești anterioare, prin care dreptul lor a fost radiat din cartea funciară în contradictoriu cu recurenții.
Este nelegală înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în anul 2009, pe baza unei decizii emise în temeiul unui act normativ abrogat în anul 1989. Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr.388/a/2007, a statuat că înscrierile făcute după momentul abrogării respectivelor acte normative, justifică aplicarea art.34 din Decretul-lege nr.115/1938.
În momentul cumpărării apartamentului, reclamanții nu s-au bazat pe cuprinsul cărții funciare, situație în care nu pot obține întabularea împotriva pârâților, față de care nu dispun de niciun titlu valabil.
În mod greșit a reținut instanța de apel că pârâții nu au învestit judecătoria cu analizarea titlului de proprietate al statului și nici a titlului de proprietate al reclamanților. Din moment ce pârâții sunt proprietari de carte funciară, nici nu era necesară această învestire a instanței, față de dispozițiile art.30 din Legea nr.7/1996, conform căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
Or dreptul pârâților este înscris în cartea funciară, în timp ce dreptul de proprietate al reclamanților a fost radiat din cartea funciară, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Așa fiind, se impunea verificarea dacă reclamanții au față de pârâții, vreun titlu opozabil care să răstoarne prezumția de proprietate de care se bucură pârâții. Reclamanții au cumpărat apartamentul de la un neproprietar, indiferent că acesta este statul sau o altă persoană. Reclamanții au acces la o asemenea acțiune numai dacă ar fi pretins că au dobândit un drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, în care au fost și sunt proprietari pârâții.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților, prin decizia nr.1572/2008, s-a constatat că nu le este opozabil, din moment ce s-a dispus radierea reclamanților din cartea funciară în care au fost înscriși în baza acelui contract. O lege din anul 2009, nu poate să modifice această stare de lucruri, stabilită printr-o hotărâre irevocabilă cu valoare de lucru judecat. Dispoziția introdusă prin Legea nr.1/2009, nu prevede opozabilitatea "erga omnes", singurele dispoziții legale în acest sens fiind cele cuprinse în Legea nr.7/1996.
Orice altă interpretare, ar întări doar ideea tratamentului preferențial al unor contracte încheiate de stat, față de altele, care duce la concluzia inegalității în fața justiției. Reclamanții nu au dobândit în mod legal dreptul de proprietate, având titlul dobândit de la un neproprietar. Și reclamanții au dreptul la reparație, în condiții chiar mai favorabile decât pârâții.
Intimații și prin întâmpinare depusă la dosar 12-17, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Aceiași intimați, au depus și concluzii scrise la dosar.
Examinând recursul pârâților, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.3533/211 din 3 mai 2006 la Judecătoria Cluj -N, ulterior precizată, reclamanții și, i-au chemat în judecată pe pârâții, Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate că Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, a dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.107 din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF nr.49287, nr.top 23577/S/C/VIII, în baza deciziei nr.16/1987, emisă în baza Decretului nr.223/1974; să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâților și de sub B1-2 și înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român prin Consiliul local al municipiului C-N; să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.107, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.30999/1996 încheiat cu SC SA C-N; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/ cu titlu de cumpărare ca bun comun, precum și a interdicției de înstrăinare pe timp de 10 ani, cu cheltuieli de judecată.
La rândul lor, pârâții și prin cererea reconvențională înregistrată la termenul din 7 iunie 2007, au solicitat aceleiași instanțe să dispună obligarea reclamanților să le recunoască dreptul de proprietate asupra.nr.107, înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 25577/S/.
Asupra.nr.107 situat în C-N,-, s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâților și, cu încheierea nr.1852 din 11.02.1982, în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/.
Apartamentul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, prin decizia nr.16/26.01.1987 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului C, dată în baza Decretului nr.223/1974.
Prin contractul de închiriere nr.-/22.04.1987, apartamentul le-a fost închiriat reclamanților și, iar după apariția Legii nr.112/1995, între SC SA C-N și chiriași, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, pentru prețul de 20.207.743 lei.
Reclamanții și și-au întabulat dreptul lor de proprietate asupra.nr.107 din C-N,-, în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/, sub B 4-5, cu încheierea nr.122/2001.
Prin decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr.587/26.01.2004 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că s-a admis în parte acțiunea intentată împotriva lui, și Consiliul local al municipiului C-N și în consecință, s-a dispus rectificarea CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/ și restabilirea situației anterioare, prin radierea inscripțiilor de sub B 4-5, efectuate în baza încheierii nr.122/08.01.2001. În considerentele acestei decizii rămase irevocabile prin decizia civilă nr.2317/R din 21 octombrie 2005 a Curții de APEL CLUJ, s-a reținut că lui și, nu le este opozabil contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, față de prevederile art.969 și art.973 civ. Acțiunea în rectificare de carte funciară, a fost admisă în temeiul art.34 pct.1 din Decretul-lege nr.115/1938. În considerentele deciziei civile nr.2317/R din 21 octombrie 2005 a Curții de APEL CLUJ, s-a reținut că din perspectiva "lipsei consimțământului proprietarilor tabulari la strămutarea proprietății, din patrimoniul lor în patrimoniul recurenților, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia cu un neproprietar, apare ca fiind lovit de nulitate absolută prin prisma art.948 pct.2 civ.".
Dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român a avut loc în temeiul deciziei nr.16/1987 date în baza Decretului nr.223/1974, cu titlu de expropriere.
Potrivit art.26 din Decretul-lege nr.115/1938, drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. În speță însă, Statul Român nu și-a întabulat dreptul său de proprietate cu titlu de expropriere, dar cu toate acestea, a încheiat cu reclamanții, contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996.
Conform art.32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei; este cazul pârâților și. În alin. (2) al art.32 din același decret-lege, se prevede că dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există; este cazul reclamanților și, cărora li s-a radiat dreptul de proprietate prin decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curții de APEL CLUJ.
În art.31 alin.(1) din Decretul-lege nr.115/1938, se prevede că înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de la data înregistrării lor. Art.17 din Decretul-lege nr.115/1938, consacrat efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, excepțiile de la acest principiu fiind enumerate în art.26 din același act normativ.
Reclamanții și, nu sunt nici măcar proprietari extratabulari, deoarece un drept de proprietate extratabular cu titlu de expropriere, a dobândit Statul Român, drept pe care nu l-a putut transmite mai departe, câtă vreme nu și-a întabulat mai întâi el dreptul de proprietate în cartea funciară. În prezent, Decretul nr.223/1974 este abrogat.
Având în vedere dispozițiile art.480 civ. raportate la prevederile Decretului-lege nr.115/1938, privitoare la efectul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, la modul de reglementare al proprietății extratabulare și a condițiilor în care poate fi transmisă aceasta terților, precum și la prezumția legală de proprietateiuris tantum, ceea ce înseamnă că împotriva ei este admisibilă proba contrară, numai că reclamanții în calitate de achizitori nemijlociți, nu pot prezenta o contraprobă, iar contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, nu le este opozabil pârâților, potrivit principiuluires alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest, rezultă că titlul pârâților este mai bine caracterizat, întrucât îndeplinește cerințele legale privind dobândirea dreptului de proprietate în regim de carte funciară, pe când contractul de vânzare-cumpărare exhibat de reclamanții, nu constituie titlu de proprietate.
Pârâții au formulat o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun împotriva reclamanților, și nu împotriva Statului Român, pentru a i se opune excepția inadmisibilității acțiunii, fiindcă nu a formulat o acțiune în baza Legii nr.10/2001.
Acțiunea în revendicare este imprescriptibilă; ea putea fi paralizată numai în ipoteza în care un posesor ar fi invocat și dovedit prin acțiune sau pe cale de excepție uzucapiunea, care față de momentul intrării în posesie al reclamanților, nu putea fi întemeiată decât pe dispozițiile art.27 sau 28 din Decretul-lege nr.115/1938, condiții care nu vor fi analizate în actualul cadru procesual, întrucât ar depăși limitele învestirii instanței.
Niciuna dintre părți nu a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001. Oricum, prin decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis că "în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată de cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiate pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice".
Întrucât pârâții nu au un drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu, deoarece Statul Român nu și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în temeiul Decretului nr.223/1974, care este abrogat în prezent, în speță are prioritate art.1 alin. (1) din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Statul Român nu a expropriat imobilul proprietatea pârâților pentru cauză de utilitate publică și nici conform principiilor generale ale dreptului internațional, respectiv a pactelor și tratatelor internaționale la care România era parte, ci a procedat la o preluare abuzivă, în temeiul unui act normativ în prezent abrogat, motiv pentru care nici nu și-a mai întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
La rândul lor, și, precum și Consiliul local al municipiului C-N, au avut calitatea de pârâți în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curții de APEL CLUJ, în contradictoriu cu și, prin care s-a dispus rectificarea CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/ și restabilirea situației anterioare prin radierea inscripțiilor de sub B4 și B5, efectuate în baza încheierii nr.122/08.01.2001.
Prin urmare, curtea nu poate face abstracție totală de statuările dispuse prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, pronunțate exact între aceleași părți.
În ceea ce privește "securitatea raporturilor juridice" de care se face vorbire în aceeași decizie nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a instanței supreme, curtea constată că prin decizia nr.425/2008 a Curții Constituționale, s-a statuat că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept, prin intermediul unei ilegalități.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept material, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) - (3) pr.civ. se va admite recursul pârâților și împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată și rejudecând cauza, se va admite apelul declarat de pârâții și în contra sentinței judecătoriei, care va fi schimbată în întregime, în sensul că se va admite cererea reconvențională intentată de pârâții și împotriva reclamanților și, care vor fi obligați să le recunoască pârâților dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.107 înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/.
În sarcina pârâților și, rămâne obligația achitării diferenței de 50.860 lei reprezentând credit nerambursat, preluat de Statul Român, actualizat conform dispozițiilor legale incidente în materie.
Pârâții-recurenți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pe cale de consecință, având în vedere soluția ce urmează a fi dată cererii reconvenționale, se va respinge acțiunea principală intentată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, precum și cu Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-
Nu se poate constata că Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, în baza deciziei nr.16/26.01.1987, a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al județului C, date în aplicarea unui act normativ emis cu nerespectarea principiilor referitoare la dreptul de proprietate, cuprinse în Codul civil, în Constituția România și în tratatele internaționale la care România era parte, Decretul nr.223/1974, în prezent abrogat.
Câtă vreme Decretul nr.223/1974 a fost abrogat, nu sunt prezente niciunul dintre cele trei cazuri prevăzute de art.34 din Decretul-lege nr.115/1938, pentru a se dispune rectificarea cărții funciare nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/, prin radierea dreptului de proprietate al pârâților și, după care pe calea acțiunii oblice prevăzute de 974 civ. să se dispună întabularea dreptului de proprietate al Statului Român prin Consiliul local al municipiului C-
Dacă Statul Român a preluat apartamentul în litigiu cu titlu de expropriere, în baza deciziei administrative nr.16/1987 emise în temeiul Decretului nr.223/1974, conform art.26 teza a II-a din Decretul-lege nr.115/1938, pentru a-l putea transmite reclamanților și, trebuia ca în prealabil, să se intabuleze el, Statul Român, în cartea funciară, ceea ce nu a făcut.
-și dreptul de proprietate în cartea funciară, Statul Român prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, nu le-a transmis reclamanților dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, drept pe care aceștia nu l-au avut niciodată, motiv pentru care nici nu se poate dispune întabularea în cartea funciară a unui drept de proprietate inexistent.
Argumentele primei instanțe, în baza cărora s-a admis acțiunea principală și s-a respins cererea reconvențională, ca și argumentele instanței de apel în temeiul cărora s-a respins apelul pârâților împotriva sentinței, sunt eronate, motiv pentru care instanța de recurs le-a înlăturat în totalitate și le-a înlocuit cu prezentele considerente, care sprijină soluția dată de curte în acord art.480 civ. art.44 alin. (1), art.11 alin. (2) și art.20 alin. (2) din Constituție, precum și art.1 alin. (1) din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și -, împotriva deciziei civile nr.215/A din 7 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică și rejudecând, admite apelul declarat de pârâții și -, împotriva sentinței civile nr.9473 din 28 noiembrie 2007 Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dos.nr-, pe care o schimbă în sensul că admite cererea reconvențională intentată de pârâții și - împotriva pârâților și și în consecință, obligă reclamanții să le recunoască dreptul de proprietate al pârâților asupra apartamentului nr.107 înscris în CF nr.49287 C-N, nr.top 23577/S/.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă intentată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, - și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JDUECĂTORI, GREFIER,
- - --- - - TARȚA
Red.DT: 28.10.2009
Dact.CA: 04.11.2009 - 7 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
