Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 237/A/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelul declarat de reclamantul și continuat de, apelul declarat de pârâta și apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N împotriva sentinței civile nr. 560 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul apelantei, avocat, din Baroul Cluj, pârâta apelantă, asistată de avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul apelantei și reprezentantul pârâtei apelante arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului apelantei și reprezentantului pârâtei apelante asupra apelurilor declarate în cauză.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului declarat de reclamantul apelant și continuat de apelanta, așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel, pe care le susține oral, fără cheltuieli de judecată. Arată că, față de hotărârile pronunțate în cauză, s-a stabilit în mod evident și cu puterea lucrului judecat faptul că intenția părților la momentul încheierii contractului de schimb a fost aceea că și terenul să facă parte din obiectul acelui contract de schimb. De asemenea, arată că în situația în care instanța va considera că în cauză este incidentă excepția lucrului judecat, solicită admiterea acestei excepții.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului declarat de pârâta apelantă așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel, pe care le susține oral, fără cheltuieli de judecată. Arată că, reclamantul apelant nu a justificat de ce nu a încheiat un act constatator, din care să rezulte că și terenul a făcut obiectul acelui contract de schimb, iar în opinia sa consideră că reclamantul apelant nu a încheiat un astfel de act constatator de frica unei pedepse penale, având în vedere dispozițiile art. 32 și art. 38 din Legea nr. 58/1974. Totodată, arată că, în situația din prezenta speță este clar că nu a existat nici o intenție pentru a se cumpăra acel teren și nici nu s-a cumpărat, iar în ce privește proba cu martori aceasta nu era admisibilă în cauză, având în vedere prețul stabilit. De asemenea, arată că, în cauză a fost pusă în discuție o decizie a Tribunalului Suprem, în care s-a pus în discuție diferența de valoare dintre cele două imobile, care au făcut obiectul contractului de schimb, iar atunci s-a constatat că valoarea imobilului deținut de pârâta apelantă este mai mare și astfel se justifică faptul că și terenul a făcut obiectul contractului de schimb, însă pentru o casă tip, pârâta apelantă a primit un aparatament cu două camere cu o suprafață totală de sub 30 mp. Precizează că, o acțiune promovată de cu privire la terenul ce face obiectul cauzei, a fost respinsă pe motiv că acel teren nu putea face obiectul Legii nr.10/2001, însă în temeiul Legii 18/1991 s-a dat drept pentru terenul care era atașat construcției edificate, iar în speță este vorba de un teren în suprafață de 138 mp. atașat terenului de sub construcție și nu s-a promovat vreo acțiune referitoare la această suprafață de teren, astfel că, în opinia sa acțiunea formulată de reclamantul este nefondată, deoarece acest reclamant nu a fost proprietar asupra terenului ce face obiectul acțiunii, iar în momentul încheierii contractului de schimb, terenul a fost preluat abuziv de la pârâta. Solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză, pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul apelantei solicită respingerea apelului declarat de reclamantul și respingerea apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun. C-
Reprezentantul apelantei solicită respingerea apelului declarat de pârâta și respingerea apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Mun. C-N deoarece sunt nefondate, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea și completarea la întâmpinare, depuse la dosarul cauzei. Precizează că reprezentantul pârâtei apelante încearcă să arate că în speță este o situație aparte, iar în temeiul Legii nr. 58/1974 terenul trecea în proprietatea statului și nesocotirea acestui fapt era sancționată conform art. 38 din această lege, cu o sancțiune penală, însă intenția reală comună a părților exista la momentul încheierii contractului de schimb și s-a dovedit motivul pentru care nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, din care să rezulte că și terenul a fost preluat de către stat fără titlu valabil și în mod abuziv. De asemenea, arată că doamna a formulat o cerere de intervenție care a fost încuviințată în principiu, iar hotărârea din acel dosar îi este opozabilă. Totodată, arată că reprezentantul pârâtei apelante a susținut că terenul nu ar face obiectul Legii nr.18/1991, însă acesta ignoră faptul că Comisia Locală de aplicarea Legii nr.18/1991 a arătat că nu se poate pronunța cu privire la preluarea abuzivă a terenului în litigiu, înainte ca instanța de judecată să pronunțe o hotărâre în acest sens.
În replică, reprezentantul pârâtei apelante arată că după anul 1989 a apărut o lege în baza căreia cumpărătorii puteau ataca în instanță, însă în speță este o altă situație.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.560 din 28 octombrie 208 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta cu privire la petitul de constatare preluare abuzivă a imobilului înscris inițial în CF C 8732 nr.top.1473.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Județean
S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și a Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991
S-a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal nr.2451 din 24 februarie 1987 Grupului Întreprinderilor de Gospodărire Comunală și Locativă a Județului
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, Consiliul local al municipiului C-N și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal nr.2451 din 24 februarie 1987 Grupului Întreprinderilor de Gospodărire Comunală și Locativă a Județului C cu privire la terenul în suprafață de 823mp.
Pârâții au fost obligați să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 823 mp, înscris în CF C 8732, nr.top.1473/2.
S-a dispus rectificarea CF C 8732 prin radierea înscrierilor de sub, și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren în suprafață de 823 mp cu nr.top.1473/2.
S-a respins petitul cu privire la constatarea intenției reale a părților din contractul de schimb.
S-a respins acțiunea formulată față de pârâții Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C-N, Comisia Județeană de aplicare Legii nr.18/1991 C,Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit cuprinsului CF nr.8732 C imobilul cu nr.top 1473 constând din casă din cărămidă acoperită cu țiglă, compus din 3 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în- (azi nr.5) a constituit proprietatea tabulară a numitei.
Prin contractul de schimb autentificat de notariatul de Stat Județean cu încheierea de autentificare nr.6501/1978 a dat în schimb reclamantului și soției sale construcția proprietatea sa înscrisă în CF C 8732 nr.top 1473 casă compusă din 3 camere și dependințe, construite pe ternul situat în C-N,-, în suprafață de 960 mp, iar în schimbul casei reclamanții au dat coschimbașei apartamentul nr.6 înscris în CF C 39096 nr.top.837/S/VI, apartamentul nr.6 compus din 2 camere, împreună cu părțile indivize comune aferente în cotă de 1,30/100 parte înscrise în CF col.29851 împreună cu dreptul de folosință asupra terenului de 10/774 parte situat în C-N,-.
În baza contractului de schimb s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului asupra terenului raportat la dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974, și dreptul de folosință al reclamantului și soției sale asupra cotei de 100/960 parte din teren și dreptul de proprietate asupra construcției.
În anul 1986 reclamantul și soția au plecat definitiv în Germania ocazie cu care imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/1974. Conform procesului verbal de evaluare nr.151/1987 întocmit Consiliul Popular al județului C - Comisia Județeană de evaluare, construcțiile proprietatea reclamantului, constând din casă de locuit, garaj auto, magazie anexă și împrejmuire au fost evaluate la suma de 99.061lei.
Prin procesul verbal nr.2451 din 24 februarie 1987 emis de Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală și Locativă al județului C, în conformitate cu Decizia nr.71 din 16 februarie 1987 reclamantului și soției sale li s-a preluat imobilul situat în C-N,str. - -, nr.5 înscris în CF C 8732, nr.top.1473, compus din construcție din cărămidă pe fundații din beton, planșeu și șarpantă din lemn, acoperită cu țiglă, cu 3 camere, 21 bucătărie, 1, 1 de alimente, 1 antreu, 1 baie, 1 terasă acoperită, 1 pivniță, 1 magazie din lemn acoperită cu țiglă, un garaj auto, din BCA pe fundații din beton cu acoperiș terasă și teren în suprafață de 960mp.
Pentru acest imobil reclamantului și soției i s-au achitat despăgubiri în cuantum de 80.000 lei.
Prin încheierea de CF 20546 din 11 decembrie 1997, în baza Deciziei nr.71/1987 a Consiliului Popular al Județului C imobilul înscris în CF 8732 Caf ost dezmembrat în două imobile noi din care terenul în suprafață de 823 mp a primit nr.top.1473/2 iar casa și terenul în suprafață de 138 mp a primit nr.top.1473/1 și a fost transcris în CF C -.
Prin Sentința civilă nr.790/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.2891/2004 s-a admis acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului C-N și Primarul municipiului C-N și s-a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului înscris în CF 8732 nr.top.1473 compus din casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 3 camere, bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 167 stjp, respectiv 961mp.
S-a anulat Dispoziția nr.2385/2004 emisă de Primarul municipiului C-N și a fost obligat primarul să emită dispoziție pentru despăgubiri aferente casei și terenului în suprafață de 138mp, terenul de 823mp, fiind restituit reclamanților. S-a respins cererea de intervenție în interesul Primarului formulată de. Sentința civilă nr.790/2005 a fost modificată prin Decizia nr.1078/2007 pronunțată de ICCJ în dosar nr- în sensul că s-a admis cererea de intervenția formulată de și s-a respins cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 961mp.
S-a reținut în considerentele deciziei că la momentul încheierii contractului de schimb terenul a intrat în proprietatea Statului conform art.30 din Legea nr.58/1974 reclamanții dobândind doar un drept de folosință. Niciodată reclamanții nu au avut terenul în proprietate iar faptul că în decizia nr.71/1987 s-a menționat și terenul nu atestă dreptul de proprietate al acestora asupra terenului, care anterior devenise proprietatea Statului Român.
Regimul juridic al terenurilor aferente construcțiilor de locuit trecute ca atare în proprietatea statului în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974 este reglementat de art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 care prevăd că actualii titulari ai dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției, devin proprietarii acestuia.
În actul normativ invocat legiuitorul a înțeles să soluționeze în favoarea cumpărătorului construcției problema dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției înstrăinate, dacă la data intrării în vigoare a legii construcția exista.
Prin Sentința civilă nr.313/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.6176/2004 s-a respins acțiunea civilă formulată de împotriva pârâților Primarul municipiului C-N și Municipiul C-N pentru anulare dispoziției și restituire în natură a terenului în suprafață de 823mp teren cu nr.top.1473/2.
În considerentele sentinței rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului s-a reținut că la momentul realizării contractului de schimb părțile au înțeles ca în valoarea imobilului situat în C-N-, aparținând antecesoarei reclamantei, să fie inclusă și valoarea terenului în suprafață de 960mp, fiind exclusă intenția de liberalitate din partea acesteia în favoarea soților.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că la momentul încheierii contractului de schimb autentificat sub nr.6501/1987 părțile au avut în vedere și terenul în suprafață de 960 mp. Din depoziția martorului, martor la încheierea contractului de schimb, reiese că părțile au avut în vedere și terenul însă datorită legilor în vigoare care nu permiteau înstrăinarea, nu a putut fi trecut în contract. Că este așa reiese și din faptul că reclamantul și soția sa și-au dorit casa pentru grădină, construcția fiind într-o avansată stare de degradare fiind demolată parțial și reconstruită de reclamant Aceeași este și poziția martorului care a asistat la discuțiile purtat anterior semnării contractului la notar. Martora a arătat că reclamantul și soția sa au achitat separat pentru teren suma de 20.000 lei defunctei și de la încheierea contractului aceasta nu a mai avut nici o pretenția asupra grădinii care a fost folosită până la emigrare dosar de reclamant.
Asupra excepției de lucru judecat, tribunalul a reținut că în ceea ce privește capătul de cerere cu privire la constatarea preluării abuzive a imobilului înscris în CF C nr.8732 nr.top.1473 există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.790/2005.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute parțiale a procesului verbal nr.2451 din 24 februarie 1987 acesta a fost emis în baza deciziei nr.71/1987 a Grupului Întreprinderilor de Gospodărire Comunală și Locativă a Județului Decizia nr.71/1987 care a stat la baza preluării imobilului casă și teren înscris în CF 8732 C nr.top 1473 este lovită de nulitate parțială cu privire la terenul în suprafață de 961 mp. Aceasta deoarece, conform mențiunilor de carte funciară la momentul încheierii contractului de schimb dintre părți, terenul a trecut în baza dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 în proprietatea Statului Român. Ca urmare, la momentul preluării imobilului construcție de la reclamant și soția acestuia în patrimoniul lor nu exista teren, aceștia foloseau doar o cotă de 100/960 parte. Așa cum a reținut și instanța supremă și celelalte instanțe în hotărârile amintite faptul că în decizia nr.71/1987 s-a înscris și terenul care se afla în proprietatea statului, nu atestă dreptul de proprietate al soților, teren care anterior emiterii deciziei nu a intrat în patrimoniul lor în condițiile legii.
Prin urmare, procesul verbal nr.2451/1987 emis în executarea deciziei nr.71/1987 este lovit de nulitate absolută parțială cu privire la suprafața de teren de 960 mp din imobilul înscris în CF C 8732 nr.top.1473. Cu privire la acest petit nu există autoritate de lucru judecat excepția urmând a fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean C acesta este întemeiată, continuator al Grupului de Întreprinderi de Gospodărire Comunală și Locativă fiind Consiliul local al Municipiului C-N, care administrează în prezent fondul locativ de stat.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 C și a Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 C tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991 Comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului d e procedură civilă calitate procesuală pasivă, și când este cazul activă. Întrucât acesta calitate procesuală li se recunoaște doar în procedura specială prevăzută de Legea nr.- iar prezenta cerere nu se încadrează în dispozițiile acestei legi, acestora nu le poate fi recunoscută o asemenea calitate procesuală specială. Ca urmare, capacitatea procesuală de folosință de raportează în cauză la dispozițiile art.41 Cod de procedură civilă și dispozițiile legii nr.215/2001. În art.20 alin.1 se prevede: Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
În art.21 alin.1 din același act normativ se menționează că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Prin urmare, cele două pârâte nu au capacitate procesuală de folosință și implicit nici calitate procesuală în cauză, urmând ca excepția lipsei capacității procesuale de folosință să fie admisă.
Cu privire la constatarea intenției reale a părților din contractul de schimb, acest aspect a fost tranșat de ICCJ în decizia civilă nr.648/2006 pronunțată în dosar nr- prin care s-a confirmat sentința civilă nr.313/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.6176/2004 în considerentele căreia s-a reținut că la momentul realizării contractului de schimb părțile au înțeles ca în valoarea imobilului situat în C-N-, aparținând antecesoarei reclamantei, să fie inclusă și valoarea terenului în suprafață de 960 mp, fiind exclusă intenția de liberalitate din partea acesteia în favoarea soților.
Mai trebuie, de asemenea, reținut că în Decizia Curții de Apel nr.1219/2003 s-a reținut că reclamanta, pârâta în prezenta cauză este succesoarea fostei proprietare care la data de 8 august 1978 prin semnarea contractului de schimb cu soții și a pierdut proprietatea asupra acestui imobil iar reclamanta nu are calitatea de a cere constatarea nulității Deciziei nr.71/1987 prin care același teren a fost preluat și de la soții, aceștia din urmă sau succesorii lor fiind îndreptățiți la restituire.
Din cuprinsul Deciziilor ICCJ nr.648/2006, respectiv nr.1078/2007 reiese că în ceea ce privește terenul în litigiu problema a fost rezolvată de legiuitor prin Legea nr.18/1991 care în art.36 alin.3 recunoaște dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate în baza dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974în favoarea proprietarilor construcțiilor. De fapt, însăși legea a instituit o prezumție de proprietate în favoarea cumpărătorilor construcției asupra terenului.
Având în vedere că, deși reclamantului și soției sale li s-a recunoscut un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 853 mp, având nr.top.1473/2, fără ca vreuna din instanțe să de pronunțe asupra cererii de restituire, cât și faptul că la momentul pronunțării erau în vigoare dispozițiile art.V din legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 care prevedeau competența Comisiilor de Legea nr.18/1991 de a soluționa cererile cu privire la terenurile ce intră sub incidența art.8 din lege și nu s-a dispus trimiterea notificării spre soluționare acestei comisii, cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil este întemeiată.
Hotărârile judecătorești menționate în cuprinsul prezentelor considerente au recunoscut îndreptățirea reclamantului la redobândirea proprietății terenului în suprafață de 823 mp, fiind incidente dispozițiile art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO. Chiar dacă, așa cum s-a menționat restituirea terenului în litigiu este reglementată de o lege specială, reclamantul îndeplinind condițiile din legea specială nu a putut promova acțiune pe dreptul special datorită modului în care instanțele sau pronunțat în cauzele anterioare.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se constata că în intenția reală a părților contractului de schimb autentificat sub nr.6501/08.08.1978 a fost să includă și terenul aferent construcției, precum și terenul curte a construcției din str.- nr.5, înscris în CF nr.8723 C, nr.top.1473/2, teren care s-a transmis reclamantului și fostei soții în temeiul contractului de schimb.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță a respins petitul privitor la constatarea intenției reale a părților din contractul de schimb, cu toate că în cuprinsul motivării aceasta reține că prin decizia civilă nr.648/2006 a, pronunțată în dosarul nr-, s-a tranșat această problemă în sensul că, s-a constatat că la momentul realizării contractului de schimb părțile au înțeles ca în valoarea imobilului situat pe str.- nr.5, să fie inclusă și valoarea terenului de 960 mp. fiind exclusă intenția de liberalitate din partea lui în favoarea soților.
In situația în care prima instanță ar fi considerat că instanțele de judecată ar fi soluționat deja această chestiune ar fi trebuit să respingă petitul menționat prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, ori modalitatea de respingere pe fond a petitului este nelegală și cu nesocotirea probațiunii dosarului.
Potrivit art.977 civ. interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literar al termenilor astfel încât suntem în prezența unei simulații deoarece în contractul de schimb părțile nu au putut trece în mod expres faptul că și terenul face obiectul contractului datorită art.30 din Legea nr.58/1974, părțile trecând în mod fictiv că terenul a trecut în proprietatea statului. În realitate, intenția părților a fost ca și terenul din CNs tr.- nr.5, să facă obiectul contractului de schimb. Intenția reală a părților a fost probată prin declarația martorilor audiați în fața primei instanțe, iar înțelegerea reală și secretă a fost executată ca atare deoarece terenul a trecut în proprietatea reclamantului și a fostei soții, iar prețul a fost încasat de către.
Împotriva aceleași sentințe pârâta a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului pârâta a arătat că soarta imobilelor în litigiu a făcut obiectul unor procese anterioare, irevocabil soluționate, ultima hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr.1078/06.02.2007 a, pronunțată în dosarul nr- fiind în defavoarea reclamantului și a soției sale, acțiunea acestora având ca obiect plângerea la Legea nr.10/2001, fiind respinsă irevocabil.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamanții nu au avut niciodată asupra terenului în litigiu vreun drept de proprietate, constituit în conformitate cu dispozițiile legii, astfel încât la data încheierii contractului de schimb, terenul a fost preluat de stat din proprietatea numitei, iar faptul că în decizia nr.71/1987 s-a înscris și terenul, care se afla deja în proprietatea statului, nu atestă dreptul de proprietate al reclamantului și al fostei sale soții.
Reclamantul se prevalează de decizia civilă nr.648/20.01.2006 a, pronunțată în dosarul nr- prin care s-a confirmat sentința civilă nr.313/2005 a Tribunalului Cluj, în considerentele acesteia menționându-se că părțile au înțeles să fie inclusă și valoarea terenului în suprafață de 960 mp. fiind exclusă intenția de liberalitate din partea lui în favoarea soților, susținere care s-a bazat prin simpla comparare a valorii imobilelor schimbate. Această susținere nu a fost analizată de, care a statuat clar că în urma schimbului de imobile, terenul a intrat în proprietatea statului, fără acordarea de despăgubiri dar conform art.8 din Legea nr.10/2000, terenul litigios este exceptat de la incidența Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, reclamantul și fosta lui soție nu au fost părți în litigiul respectiv iar în cursul procesului nu s-a pus în discuție problema intenției părților legate de vânzarea terenului în suprafață de 823 mp. odată sau anterior încheierii contractului de schimb.
În toate procesele purtate de familia nu s-a pus niciodată problema că această familie ar fi avut intenția de cumpărare a terenului în litigiu.
Decizia civilă nr.1078/2007 a, dosar nr- are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, atât în privința nelegalității preluării imobilului, cât și față de cererea de revendicare a terenului litigios. Prin această hotărâre judecătorească s-a constatat că familia nu a fost niciodată proprietara terenului în litigiu și în consecință nu are dreptul de a beneficia de nici o măsură reparatorie astfel încât hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea dispozițiilor art.480 civ.
În cauză, instanța de fond a stabilit o stare de fapt greșită deoarece presupusa intenție reală a părților de schimbare a terenului construcției care a făcut obiectul contractului de schimb trebuia să îmbrace forma unei convenții scrise, astfel încât în mod nelegal a fost administrată proba testimonială, cu încălcarea art.1191 civ. În lipsa unui act scris, transferul dreptului de proprietate asupra terenului nu s-a putut realiza în mod valabil.
Instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.1, art.2 din Legea privind circulația juridică a terenurilor întrucât în speță lipsește cu desăvârșire un act translativ de proprietate asupra terenului.
Nu sunt întrunite cerințele art.1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO deoarece reclamantul nu a suferit lezarea dreptului său de proprietate asupra unui teren care nu a fost niciodată în proprietatea sa.
Totodată, pârâtul Consiliul Local al mun.CNa declarat apel în termen legal împotriva aceleași hotărâri judecătorești, prin care a solicitat instanței, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că dreptul de proprietate al statului asupra terenului revendicat de reclamant, s-a intabulat în baza art.30 din Legea nr.58/1974 și nu în baza unui contract așa cum în mod greșit a reținut instanța, iar dreptul de folosință al terenului s-a înscris în favoarea reclamantului și a fostei soții, în baza Legii nr.4/1973.
Prima instanță omite să arate că din procesul verbal de evaluare nr.151/1987 rezultă în mod clar că au fost evaluate numai construcțiile menționându-se expres că, terenul aferent fiind proprietate de stat nu face obiectul evaluării, infirmând astfel preluarea terenului în baza Decretului nr.223/1974 de la reclamanți.
În mod greșit instanța de fond a stabilit că, prin hotărârile judecătorești depuse în probațiune, reclamantului și soției sale li s-a recunoscut un drept de proprietate asupra terenului fără ca prima instanță să se pronunțe asupra cererii de restituire. Această statuare a primei instanțe este contrazisă prin decizia civilă nr.1078/2007 a prin care s-a constatat în mod clar că reclamanții nu au avut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, constituit în conformitate cu dispozițiile legii, iar la data încheierii contractului de schimb terenul a fost preluat în proprietatea statului, din proprietatea numitei.
Instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr.673/A/2000 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr.418/2000, rămasă irevocabilă, prin care pârâtul a fost obligat să înainteze prefecturii cererea pârâtei înregistrată sub nr- privind restituirea terenului litigios, stabilindu-se în mod expres că în speță sunt aplicabile prevederile art.36 alin.3 și alin.5 din Legea nr.18/1991. În baza acestei hotărâri cererea pârâtei a fost înaintată Prefectului jud.C cu propunerea de includere în anexa nr.47, în vederea restituirii terenului fără construcție în suprafață de 823 mp.
Prima instanță a reținut în mod greșit că la data pronunțării hotărârilor judecătorești menționate, erau în vigoare dispozițiile art.V din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005, deoarece notificarea reclamantului a fost soluționată prin dispoziția nr.2385/31.05.2004 emisă de Primarul mun.C, dată la care nu erau în vigoare prevederile art.V din titlul I al Legii nr.247/2005.
Instanța de fond a dat eficiență în cauză prevederilor art.480 civ. și art.1 din Protocolul I adițional la CEDO cu încălcarea deciziei date în soluționarea recursului în interesul legii, pronunțată de, în dosarul nr.60/2007.
Pârâtul intimat Consiliul Local al mun.C N, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant, susținând că proba simulației între părțile contractante ale contractului de schimb se poate face numai în forma cerută de lege pentru însăși existența convenției de schimb, respectiv numai în formă scrisă printr-un contraînscris care modifică actul aparent ori, în speță, proba contraînscrisului s-a făcut prin declarațiile de martori, ceea ce contravine prevederilor art.1191 alin.2 civ. Eventuala simulație cu privire la intenția reală a coschimbașilor privind terenul litigios ar fi fost ilicită deoarece ar fi avut drept scop eludarea condițiilor imperative ale legii astfel încât ar fi intervenit sancțiunea nulității absolute a întregii operațiuni (33-35).
Prin înscrisul intitulat "memoriu", reclamantul a arătat că părțile nu au încheiat un contraînscris cu privire la schimbarea terenului în litigiu, deoarece prin acesta s-ar fi încălcat prevederile art.30 din Legea nr.58/1974, reclamantului și fosta lui soție riscând chiar și răspunderea penală potrivit art.38 din Legea nr.58/1974 (36-37).
Pârâta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant, arătând că părțile nu au încheiat niciodată vreun act scris care să cuprindă voința lor de a schimba și terenul aferent construcției, iar singura voință reală a părților a fost aceea consemnată în contractul de schimb încheiat în formă autentică sub nr.6501 din 08.08.1978 (46-47).
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâți ca nefondate deoarece prin hotărârile judecătorești depuse în probațiune la dosarul de fond, s-a constatat preluarea abuzivă de către Statul Român a terenului în litigiu de la reclamant și fosta lui soție, astfel încât decizia civilă nr.1078/2007 se bucură de autoritate de lucru judecat. De asemenea, motivarea sentinței civile nr.313/2005 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, prin care s-a statuat că părțile au înțeles ca în valoarea imobilului să fie inclusă și valoarea terenului de 960 mp. a intrat în puterea lucrului judecat (61-67; 70-71).
La momentul pronunțării deciziei nr.1078/2007 a erau în vigoare dispozițiile art.V din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, însă nu s-a dispus trimiterea notificării spre competenta soluționare comisiei de fond funciar.
Cât privește intenția reală a părților la momentul încheierii contractului de schimb aceasta a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia nr.1219/2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.3338/2008 prin care s-a admis recursul formulat de Statul Român prin Consiliul Local al mun.C N și s-a stabilit că antecesoarea reclamantei a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului odată cu perfectarea schimbului și nu are nici o calitate de a cere nulitatea deciziei nr.71/1987 prin care terenul a fost luat de la coschimbașii în anul 1987 când aceștia au părăsit țara ca efect al aplicării Decretului nr.223/1974, aceștia din urmă ori succesorii lor fiind eventual îndreptățiți să promoveze o atare acțiune.
În mod corect în speță instanța de fond a aplicat prevederile art.480 civ. și art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO întrucât aplicarea acesteia din urmă are prioritate în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Cât privește audierea martorilor pârâții ignoră perioada istorică în care a fost încheiat contractul de schimb precum și faptul că reclamantul s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a redacta un contraînscris, față de prevederile art.38 din Legea nr.58/1974.
Reclamantul a decedat la data de 23.05.2009, așa cum rezultă din certificatul de deces anexat la fila 78 dosar.
Prin testamentul autentificat sub nr.286 la data de 18.02.2009 de BNP Asociați și, defunctul a instituit-o ca legatară cu titlu particular pe nepoata de soră, numita care, prin declarația autentificată sub nr.1052/15.06.2009 de același birou notarial, a arătat că acceptă pur și simplu, în mod expres și în termen legal succesiunea defunctului său unchi (92).
Prin cererea înregistrată la data de 03.06.2009, succesoarea defunctului reclamant a arătat că înțelege să continue procesul început de acesta (77).
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantul și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Imobilul înscris inițial în CF nr.8732 C N, nr.top.1473, alcătuit din casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 3 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 267 stjp. a alcătuit proprietatea tabulară a numitei, antecesoarea pârâtei (6-10 dosar fond).
Prin contractul de schimb autentificat sub nr.6501 la data de 08.08.1978 de Notariatul de Stat Județean C, a dat în schimb lui și, întreg imobilul, respectiv întreaga construcție înscrisă în CF nr.8732 C N, nr.top.1473, situată pe terenul din CNs tr.- nr.5, în suprafață de 960 mp. iar aceștia din urmă au dat în schimb numitei întreg.nr.6, înscris în CF 39096 C, nr.top.837/S/VI situat în- (39).
Părțile au evaluat valoarea casei din C N, str.- nr.5, la 47.250 lei, iar valoarea.nr.6 din C N,-, la 29.700 lei, fără ca numiții coschimbași să își asume obligația de plată a diferenței de valoare dintre cele două imobile.
În baza art.30 din Legea nr.58/1974 întreaga suprafață de teren a trecut în proprietatea statului iar familiei i s-a atribuit în folosință cota de 100/960 parte teren, în baza Legii nr.4/1973, drepturile fiind înscrise în cartea funciară prin încheierea de CF nr.46689/31.09.1978.
Reclamantul susține că intenția reală a părților contractului de schimb a fost aceea că și terenul din C N, str.- nr.5 să facă obiectul schimbului datorită prevederilor art.30 din Legea nr.58/1974, împrejurare dovedită prin probele testimoniale administrate de instanța de fond. Părțile nu au încheiat un contraînscris deoarece dacă s-ar fi încălcat prevederile legale mai sus arătate, reclamantul și soția lui ar fi riscat chiar răspunderea penală.
Conform art.30 din Legea nr.58/1974, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. În caz de înstrăinare a construcțiilor terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art.56 alin.2 din Legea nr.4/1973. construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art.8 și 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr.4/1978, iar art.31 din același act normativ prevedea că, înstrăinarea construcțiilor se putea realiza doar prin contract încheiat în formă autentică.
reprezintă o operațiune juridică complexă care implică încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent și altul secret, iar acesta din urmă dă naștere situației juridice reale dintre părți, anihilând sau modificând efectele produse în aparență de actul public, aparent. Pentru a fi în prezența simulației este necesar ca actul secret - contraînscrisul - să fi fost încheiat concomitent sau, eventual înaintea contractului aparent, precum și intenția comună a părților de a simula.
Conform art.1175 civ. "Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane".
Prin urmare, proba simulației între părțile contractante și succesorii lor universali se face potrivit normelor de drept comun referitoare la dovada actelor juridice. În condițiile în care forma cerută pentru însăși existența contractului de schimb este forma scrisă, proba simulației sau, cu alte cuvinte, a existenței actului secret ar putea fi făcută doar printr-un contraînscris care a modifică actul aparent. Ori, reclamantul, în dovedirea contraînscrisului face referire la declarații de martori, ceea ce raportat la art.1191 alin.2 civ. nu poate fi primit.
În altă ordine de idei, trebuie remarcat că raportat la interdicția prevăzută de art.30 din Legea nr.58/1974, o eventuală simulație ar fi avut un caracter ilicit fiind făcută în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale Legii nr.58/1974 și, în consecință, ar fi intervenit sancțiunea nulității absolute a întregii operațiuni întrucât art.32 din același act normativ a prevăzut că "Orice înstrăinare sau împărțeală făcută cu încălcarea prevederilor art.30 și 31 este nulă de drept".
În mod eronat, prima instanță a reținut că intenția reală a pârâților din contractul de schimb a fost constatată și tranșată de, prin decizia civilă nr.648/2006, dosar nr-, însă această împrejurare nu este de natură să ducă la admiterea apelului reclamantului.
Prin sentința civilă nr.313 /15.02.2005 a Tribunalului Cluj, dosar nr.6176/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.569/A/20.05.2005 a Curții de Apel Cluj dosar nr.3449/2005 și irevocabilă, prin decizia civilă nr.648/20.01.2006 a, dosar nr-, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta având ca obiect anularea dispoziției nr.2386/31.05.2004 emisă de Primarul mun.C N pentru considerentul că imobilul înscris în CF nr.8732 C, nr.top.1473 nu cade sub incidența Legii nr.10/2001 conform art.8 din acest act normativ.
Deși în considerentele acestei hotărâri judecătorești se menționează că, tribunalul a apreciat că părțile au înțeles ca, în valoarea imobilului situat în C N, str.- nr.5, aparținând antecesoarei reclamantei, să fie inclusă și valoarea terenului de 960 mp. fiind exclusă intenția de liberalitate din partea acestora în favoarea soților este de remarcat, pe de o parte, că instanța nu a fost sesizată cu analizarea contractului de schimb aceste considerente nereflectându-se în dispozitivul sentinței, iar pe de altă parte, reclamantul și soția lui nu au avut calitatea de părți în acest proces astfel încât hotărârea judecătorească nu le este opozabilă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul reclamantului, decedat pe parcursul soluționării procesului și continuat de moștenitoarea ca nefondat.
II. Analizând apelurile declarate de pârâții și Consiliul Local al mun.C N prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Asupra imobilului înscris inițial în CF nr.8732 C-N, nr.top.1473 alcătuit din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 3 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 267 stjp. în str.- nr.5 (fost nr.3), a fost înscris sub, dreptul de proprietate în favoarea numitei, cu titlu de donație, moștenire și partaj (6-10 dosar fond).
Prin contractul de schimb autentificat sub nr.6501 la data de 01.08.1978 de Notariatul de Stat Județean C, numita a dat în schimb lui și soția, întreg imobilul, respectiv întreaga construcție înscrisă în CF nr.8732 C N, nr.top.1473, situată pe terenul din C N, str.- nr.5, în suprafață de 960 mp. iar aceasta din urmă a dat în schimb numitei, întreg.nr.6, înscris în CF 39096 C, nr.top.837/S/VI situat în- (39).
Părțile au evaluat valoarea casei din C N, str.- nr.5, la 47.250 lei, iar valoarea.nr.6 din C N,-, la 29.700 lei, fără ca numiții și să-și asume obligația de plată a diferenței de valoare dintre cele două imobile.
Prin încheierea CF nr.4668-9/01.09.1978, s-a înscris în CF nr.8732 C N, sub, dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea numiților și soția, iar în baza art.30 din Legea nr.58/1974, întreaga suprafață de teren a trecut în proprietatea Statului Român, în administrarea GIGCL, din terenul preluat cota de 100/960 parte în folosința familiei.
Prin Decizia nr.71/16.02.1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al jud.C emisă în baza Decretului nr.223/1974 s-a decis trecerea în proprietatea statului, cu plată, a imobilului situat în CNs tr.- nr.5, înscris în CF 8732 nr.top.1473 compus din: casă, grajd și teren, în suprafață de 960 mp. aparținând numiților și.
Ulterior, la data de 24.02.1987 GIGCL C emite procesul verbal de preluare nr.2451/1987 a imobilului mai sus descris (6 dosar fond). La aceeași dată se întocmește și procesul verbal de evaluare nr.151/1987 a imobilului din C N, str.- nr.5, înscris în CF nr.8732, nr.top.1473, compus din casă parter, împrejmuire la stradă din beton cu panouri metalice, garaj auto și magazie anexă, la suma totală de 99.061 lei acordându-se soților despăgubirea plafon pentru construcțiile expropriate de 80.000 lei, menționându-se că terenul aferent fiind proprietate de stat nu face obiectul evaluării (26-27 dosar fond).
Numita a decedat la data de 03.07.1987, iar pârâta este moștenitoarea defunctei, în calitate de soră, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.2039/18.12.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean
Ulterior, prin încheierea CF nr.20546/11.12.1997 imobilul înscris inițial în CF nr.8732, nr.top.1473 s-a dezmembrat în două imobile cu nr.top.noi astfel:
- imobilul cu nr.top.nou 1473/1, teren cu construcții, în suprafață de 138 mp. s-a înscris în CF nr.- C N, în favoarea Statului Român;
- imobilul cu nr.top.nou 1473/2, teren în suprafață de 823 mp. s-a reînscris sub nr. în CF 8732 C N, în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al mun.C
Asupra imobilului înscris în CF nr.- C N, nr.top.1473/1, construcție și teren în suprafață de 138 mp. situat în C N, str.- nr.5, prin aceeași încheiere de carte funciară, s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea numiților G și, cu titlu de drept cumpărare, în baza Legii nr.112/1995.
În mod corect tribunalul a stabilit că în privința petitului având ca obiect constatarea preluării abuzive a terenului situat în C N, str.- nr.5, înscris în CF nr.8732 C, nr.top.1473/2, în suprafață de 823 mp. operează excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.790/16.06.2005 a Tribunalului Cluj, dosar nr.2891/2004 rămasă definitivă, prin decizia civilă nr.861/A/09.11.2005 a Curții de Apel Cluj, dosar nr.16510/2005 și irevocabilă, prin decizia civilă nr.1078/06.02.2007 a, pronunțată în dosarul nr-. Prin această ultimă decizie, s-au admis recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al mun.C N, Primarul mun.C N și de intervenienta, împotriva deciziei civile nr.861/A/09.11.2005 a Curții de Apel Cluj care a fost casată. S-au admis apelurile declarate de pârâții mai sus arătați și de intervenientă împotriva sentinței civile nr.790/16.06.2005 a Tribunalului Cluj. S-a admis cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta. S-a respins cererea formulată de reclamanții și pentru acordarea de măsuri reparatorii privind suprafața de 961 mp. teren, păstrându-se restul dispozițiilor sentinței (42-49; 36-41; 19-25 dosar fond).
Însă efectul pozitiv al lucrului judecat de care beneficiază hotărârile judecătorești mai sus menționate operează și cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului înscris în CF nr.8732 C, nr.top.1473/2, în suprafață de 823 mp. deoarece chestiunea litigioasă referitoare la acest imobil teren a fost tranșată irevocabil prin hotărârile judecătorești arătate astfel încât este determinantă în rezolvarea acțiunii pendinte.
În considerentele sentinței civile nr.790/16.06.2005 a Tribunalului Cluj, dosar nr.2891/2004, s-a stabilit că, art.30 din Legea nr.58/1974 încalcă art.36 din Constituția adoptată în anul 1965 precum și art.17 din Declarația Universală a drepturilor omului astfel încât în temeiul art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 și art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 imobilul teren în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român. Legiuitorul de după 1989 soluționat problema terenurilor preluate de stat în baza dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, însă reclamanții nu au avut posibilitatea să uzeze de aceste dispoziții legale, întrucât la data emiterii lor ei pierduseră calitatea de proprietari ai construcțiilor, astfel încât Legea nr.10/2001 rămâne pentru ei singura cale spre a obține reparație pentru terenul preluat de stat și nu se poate pretinde că ar fi incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001. S-a apreciat că reclamanții și-au dovedit îndreptățirea și în privința terenurilor întrucât legile de reparație apărute după 1989, așa cum se reține și în art.14 lit.c din HG nr.498/2003, pentru terenurile preluate de stat în baza art.30 din Legea nr.58/1974, au recunoscut vocația de a obține titluri de proprietate pe terenul aferent construcției, dobânditorilor construcțiilor având în vedere considerentul că, în realitate, în tranzacțiile încheiate sub imperiul Legii nr.58/1974 prețul achitat de dobânditorii construcțiilor acoperă și valoarea terenului.
prin decizia civilă nr.1078/06.02.2007, dosar nr- a statuat că, deși în contractul de schimb nu se menționează, potrivit legislației în vigoare la acea dată (art.30 din Legea nr.58/1974), terenul a trecut în proprietatea statului, dobânditorii construcției dobândind asupra terenului doar un drept de folosință pe durata existentă a construcției. S-a constatat că reclamanții nu au avut niciodată asupra terenului în litigiu un drept de proprietate constituit în conformitate cu dispozițiile legii, la data întocmirii contractului de schimb, terenul fiind preluat de stat din proprietatea numitei. Faptul că în decizia nr.71/1987 s-a înscris și terenul ce se afla deja în proprietatea statului, nu atestă dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului, care anterior datei emiterii deciziei nu a intrat în patrimoniul lor, în condițiile prevăzute de lege. În această situație ei nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, care se acordă numai foștilor proprietari, nu și posesorilor, indiferent de titlul în baza căruia a avut loc posesia.
De altfel, regimul juridic al terenurilor aferente construcțiilor, trecute în proprietatea statului în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974 este reglementat de dispozițiile Legii nr.18/1991 care, prin art.36 alin.3, prevede că actualii proprietari ai dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției devin proprietarii acestuia.
Prin urmare, prin actul normativ invocat, legiuitorul a înțeles să soluționeze în favoarea cumpărătorului construcției problema dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții înstrăinate, dacă la intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, construcția exista.
Prin sentința civilă nr.12323/20.12.2002 a Judecătoriei Cluj N, dosar nr.3470/2002 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al mun.C N și s-a constatat nulitatea Deciziei nr.71/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular C cu privire la terenul trecut în patrimoniul statului în temeiul Decretului nr.223/1974 pentru lipsă de obiect, reținându-se că terenul în suprafață de 961 mp. a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974. Această hotărâre a rămas definitivă, prin decizia civilă nr.376/A/02.04.2003 a Tribunalului Cluj, dosar nr.2370/2003 și irevocabilă, prin decizia civilă nr.1219/03.07.2003 a Curții de Apel Cluj, dosar nr.3338/2003, prin care s-a admis recursul pârâtului, s-a modificat decizia civilă nr.376/02.04.2003 a tribunalului, în sensul că s-a admis apelul pârâtului iar sentința civilă nr.12323/2002 a judecătoriei a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii reclamantei pe considerentul că aceasta nu are calitatea procesuală activă (50-51; 52; 53 dosar fond).
Este adevărat că în decizia nr.71/16.02.1987 și în procesul verbal nr.2451/24.02.1987 s-a menționat preluarea de la reclamant și soția acestuia, atât a construcției cât și a terenului în suprafață de 960 mp. înscris în CF 8732 C însă, din procesul verbal de evaluare nr.151/1987 rezultă în mod clar că au fost evaluate numai construcțiile constând în casă, grajd, magazie și împrejmuiri, menționându-se în mod expres că terenul aferent fiind proprietate de stat nu face obiectul evaluării, infirmând astfel preluarea terenului în baza Decretului nr.223/1974 de la reclamanți. De altfel, terenul în suprafață de 965 mp. înscris în CF 8732 C, nr.top.1473, era întabulat în baza art.30 din Legea nr.58/1974 în favoarea statului prin încheierea CF nr.46689/03.09.1978, astfel încât acesta nu a intrat în patrimoniul soților și, considerent pentru care în mod greșit instanța a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal nr.2451/24.02.1987 a GIGCL C cu privire la terenul în suprafață de 823 mp.
Prin sentința civilă nr.313/15.02.2005 a Tribunalului Cluj, dosar nr.6176/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.569/A/20.05.2005 a Curții de Apel Cluj, dosar nr.3449/2005 și irevocabilă, prin decizia civilă nr.648/20.01.2006 a, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului mun.C N și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva acestui pârât. S-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Primarul mun.C N având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001 (54-56; 57-59; 60-62 dosar fond).
Contrar susținerilor reclamantului, autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.313/15.02.2005 a Tribunalului Cluj, nu operează în prezenta acțiune întrucât în speță nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de art.1201 civ. reclamantul nefiind parte în proces astfel încât hotărârea judecătorească mai sus menționată nu îi este opozabilă.
Din considerentele mai sus expuse rezultă că tribunalul în mod greșit a stabilit că din cuprinsul deciziilor nr.648/2006 și nr.1078/2007 pronunțate de, reclamantului și soției sale li s-au recunoscut un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 823 mp. fără ca vreuna dintre instanțe să se pronunțe asupra cererii de restituire a terenului în condițiile în care prin decizia civilă nr.1078/2007 a, s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, prin efectul pozitiv al acesteia, că reclamanții și nu au avut niciodată asupra terenului litigios, un drept de proprietate constituit în conformitate cu dispozițiile legii, la data întocmirii contractului de schimb, terenul fiind preluat de stat din proprietatea numitei, în baza Legii nr.58/1974.
Totodată, în mod greșit, tribunalul a stabilit că reclamantul este îndreptățit la redobândirea proprietății terenului litigios, cu atât mai mult cu cât la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești mai sus menționate erau în vigoare dispozițiile art.V din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 deoarece notificarea reclamanților a fost soluționată în baza Legii nr.10/2001, legea specială, prin dispoziția nr.2385/31.05.2004, data la care în mod evident nu erau în vigoare prevederile art.V din Titlul I al Legii nr.247/2005. Plângerea reclamanților împotriva acestei dispoziții a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.1078/06.02.2007 a, astfel încât notificarea reclamantului și a soției sale nu mai putea fi în mod obiectiv înaintată Comisiei Municipale constituită potrivit Legii nr.18/1991, fiind soluționată de primar anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Având în vedere că reclamantul nu a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 823 mp. înscris în CF nr.8732 C în baza contractului de schimb invocat, act translativ de proprietate doar în privința construcției, în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.1 paragraf 1 din Protocolul adițional nr.1 din Convenția europeană pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, reclamantul neavând în baza hotărârilor judecătorești mai sus arătate nicio speranță legitimă la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului litigios.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va admite apelurile pârâților și Consiliul Local al mun.C N împotriva sentinței civile nr.560/28.10.2008 a Tribunalului Cluj, pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge în întregime acțiunea completată și extinsă a reclamantului.
Deși pârâta a solicitat prin cererea de apel obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentantul acesteia av. a arătat, cu ocazia concluziilor pe fond, că nu mai solicită acordarea acestora considerent pentru care, Curtea nu va dispune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții și CONSILIUL LOCAL AL MUN. C- împotriva sentinței civile nr. 560 din 28.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge în întregime acțiunea completată și extinsă.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, decedat pe parcursul soluționării apelului și continuat de moștenitoarea, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
20.10.09/7 ex.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
