Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 249/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1845/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică de la 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 623/A/13.05.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - decedată, - decedată și G - decedat.
Obiectul cauzei - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant personal, lipsind intimații.
Procedura de citare nelegal îndeplinită, față de dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul G care s-a restituit cu mențiunea "destinatar decedat".
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează depunerea la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 12.02.2010, a relațiilor solicitate de la Biroul Notarului Public și, precum și din partea Biroului Notarului, datate 18.02.2010.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită instanței să facă demersuri pentru a aflarea adreselor moștenitorilor intimaților din cauza de față, arătând că personal prin diligențele făcute nu a reușit să obțină un rezultat.
Curtea respinge cererea, apreciind că s-au primit relațiile astfel cum au fost solicitate și, văzând că nu mai sunt alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs, solicitând totodată recurentului să precizeze temeiul de drept al recursului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că prin motivele de recurs a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din Codul d e procedură.
Solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Prin hotărârea dată instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2.pr.civ. Astfel, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 23.04.2008 pentru dosarul din care s-a disjuns prezentul dosar, instanța de fond a omis să stabilească completul și termenul de judecată, situație față de care consideră că părțile nu au fost legal citate. Arată că la momentul respectiv a reiterat lipsa de procedură cu intimații, situație față de care se consideră că se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 214 mp situat în B,-, sector 6, urmând a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu.
La termenul de judecată din 12.03.2008, reclamantul a modificat cadrul procesual pasiv al cererii, solicitând citarea în calitate de pârâți a numiților, G, G și, toți în calitate de moștenitori ai defunctului, indicat inițial ca pârât în cauză, instanța luând act de această modificare.
Față de certificatul de deces al pârâtei și mențiunile de pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâții G și, în sensul că acești pârâți sunt decedați, la termenul de judecată din 23.04.2008, instanța, întrucât decesul celor trei pârâți a intervenit înainte de introducerea acțiunii civile, a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestor pârâți și a disjuns capătul de cerere având ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții G, și l, formând dosarul nr-, în vederea pronunțării asupra excepției.
Prin sentința civilă nr. 2809/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților G, și și a respins cererea formulată de reclamantul ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate această excepție care face de prisos cercetarea în fond a cauzei, a constatat că este întemeiată și, în consecință, a admis-o pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin.1 din Codul d e procedură civilă orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să stea în judecată.
Din conținutul normei procesuale rezultă că are capacitate procesuală de folosință-aptitudinea de a fi parte în procesul civil-orice persoană care are, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, capacitate de folosință în sens material, componentă a capacității civile.
Capacitatea de folosință a persoanei fizice, ca aptitudine generală și abstractă a omului de a avea drepturi și obligații este reglementată de art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice care prevede - capacitatea de folosința începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea acesteia.
a contrario, nimeni nu poate să fie parte în judecată atât timp cât nu mai are folosința drepturilor civile, capacitatea procesuală de folosință, reflex al capacității civile, fiind o condiție ca partea să constituie elementul subiectiv al acțiunii civile. În consecință, capacitatea de folosință, ca o condiție a exercitării acțiunii, trebuie să existe la data sesizării instanței.
Or, atât timp cât raportul de drept procesual nu a luat naștere în mod valabil, pârâtul nemaiavând folosința vreunui drept de la data decesului survenit cu mult înaintea promovării prezentei cereri, soluția promovată atât în doctrină cât și jurisprudență este respingerea acțiunii pe acest considerent.
Instanța nu poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 243 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, întrucât incidentul procedural reglementat de această dispoziție procesuală are ca premisă decesul unei părți pe parcursul judecării procesului, reclamantul exercitându-și dreptul de a-și modifica cadrul procesual pasiv la termenul din 12.03.2008, astfel încât la data promovării cererii de chemare în judecată aceasta îndeplinea toate condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, moștenitorii preluând poziția procesuală a autorilor lor, numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecății.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 27.06.2008 a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat la data de 11.07.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Prin decizia civilă nr.623/A/13.05.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivele invocate de apelantul reclamant, prin care s-a referit la acțiunea principală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare cumpărare, precum și la faptul că dosarului având ca obiect această cerere nu i-a fost fixat termen de judecată, nu vizează niciun aspect reținut prin hotărârea atacată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs la data de 4.08.2009 reclamantul, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 7.08.2009.
În motivare, a arătat că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2) Cod de procedură civilă.
Astfel, așa cum este dispus în încheierea de la data de 23.04.2008, termen al dosarului din care s-a disjuns prezentul dosar, instanța de fond a omis să stabilească completul și termenul de judecată pentru dosarul disjuns. În atare condiții, părțile nu au fost legal citate și nu au putut fi prezente.
Dosarul disjuns fiind întocmit ulterior, pronunțarea sentinței civile nr. 2809 s-a făcut la data de 23.04.2008 în dosarul din care s-a disjuns, dosar -.
Toate aceste neregularități procedurale care atrag sancțiunea nulității au fost omise de instanța de fond și la fel a procedat instanța de apel.
Recurentul reclamant a reiterat lipsa de procedură, întrucât după disjungere instanța de judecată nu a stabilit completul, termenul și părțile.
În aceste condiții, ale încălcării regularităților procedurale, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Totodată, s-au încălcat prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, fapt pentru care a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța care a încălcat formele de procedură legale.
De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 5,pct. 7 și pct. 9. Cod de procedură civilă.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului Cac omunicat, cu adresa nr. -/26.10.2009, extras pentru uz oficial de pe actul de deces la pârâtei, Primăria Municipiului M, cu adresa nr. 90327/29.12.2009, extrase pentru uz oficial de pe actele de deces ale pârâților G și, Biroul Notarilor Publici Asociați și - a indicat, prin adresa nr. 75/11.02.2010, moștenitorii lui și și Biroul Notarial a indicat, prin adresa nr. 114/15.02.2010, moștenitoarea defunctului
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. C de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2.pr.civ. Toate neregularitățile procedurale, cu excepția îndeplinirii actelor de procedură de către un judecător necompetent, au fost integrate astfel întru-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
În ședința publică din 23.04.2008, în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în dosarul nr-, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâților G, și, a pus-o în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției, după care a disjuns capătul de cerere având ca obiect hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții G, și l, formând dosarul nr-, în vederea soluționării acesteia. La aceeași, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 2809 în dosarul nr-, prin care a admis excepția invocată din oficiu.
Sub un prim aspect, Curtea reține nicio dispoziție procedurală nu permite disjungerea în ipoteza admiterii unei excepții cu privire numai la o parte dintre părți sau o parte din capetele de cerere. Instanța era datoare să se pronunțe asupra excepției prin încheiere, conform art. 147 Cod procedură civilă, iar unica hotărâre care trebuia dată cu privire la cererea reclamantului, la finalul primei faze procesuale, potrivit art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuia să conțină dispoziția de respingere a capătului de cerere respectiv în consecința soluției de admitere a excepției.
Pe de altă parte, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă: "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale - se vor declara nulenumai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămarece nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Recurentul reclamant a arătat în acest sens că, datorită modului în care prima instanță a procedat, procedura de citare a părților nu a fost legal îndeplinită la data pronunțării, întrucât după disjungere nu s-au mai stabilit termenul de judecată și completul.
În realitate, disjungerea operată de către instanță a produs consecințe numai în plan administrativ, dezbaterile asupra capătului de cerere în final disjuns fiind consemnate în încheierea cuprinsă în dosarul inițial - care face parte integrantă prin concept și din dosarul disjuns, în timp ce hotărârea pronunțată asupra acestuia face referire la dosarul nou format, ce poartă un număr distinct. Din perspectiva desfășurării procesului civil nu a avut loc nicio încălcare a principiilor contradictorialității și oralității, deoarece hotărârea a fost precedată de dezbaterile din ședința publică de la acel termen, inclusiv reclamantul, reprezentat de către avocat, punând concluzii de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a pârâților G, și.
În ce privește cea de-a doua critică adusă hotărâri primei instanțe, Curtea reține că, potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă: "Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.", iar conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză -. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc". Aceasta înseamnă că, prin procesul civil urmărindu-se realizarea unor interese private, este necesar ca părțile să aibă rolul primordial în desfășurarea acestuia, judecătorul neputându-se substitui lor. Prin urmare, rolul activ nu al judecătorului nu presupune probarea pretențiilor uneia din părți în locul acesteia, ci numai prevenirea, în raport de probele administrate de aceasta, a unor greșeli în aflarea adevărului, când interesele cel puțin a uneia dintre acestea este în sens contrar; deci, rolul său este subsidiar.
În lumina celor expuse anterior, rolul activ nu ar putea constitui temei juridic pentru a pretinde instanței să facă din oficiu investigații în vederea identificării persoanelor pe care reclamantul ar fi trebuit să le cheme în judecată, cu atât mai mult în condițiile în care partea a arătat că va face personal demersuri în acest sens.
De altfel, și dacă partea ar fi solicitat emiterea unor adrese către o autoritate sau altă persoană juridică, în condițiile art. 174 Cod procedură civilă, interpretarea sistematică a acestui text de lege, prin raportare la prevederile art. 129 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, impune concluzia că instanța era obligată să admită cererea numai dacă cel care a formulat-o ar fi probat că, deși s-a adresat respectivei persoane juridice, demonstrându-și totodată interesul legitim în sensul art. 5 alin. 2 lit. e din Legea nr. 677/2001, aceasta ar fi refuzat în mod nejustificat să îi comunice informațiile solicitate.
2. C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Or, instanța de apel a arătat de ce a considerat apelul nefondat, și anume neformularea de către apelantul reclamant a unor critici care să privească hotărârea atacată.
3. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată
Recurentul reclamant nu a indicat niciun text de lege care să fi fost încălcat sau aplicat greșit de către instanțele de fond. Din contră, soluția dată capătul de cerere disjuns este în mod corect fundamentată pe dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 7 din Decretul nr. 31/1954.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 623/A/13.05.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.N/
2 ex/25.03.2010
--------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud. Sector 6 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
