Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
( 1455/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 133-
Ședința publică de la: 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER: - -
********************************
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul-pârât și de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 75/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și cu intimata-pârâtă.
Obiectul cauzei - contestație la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocata, în calitate de reprezentant al apelantului-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. 93225/16.02.2010, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul-pârât Municipiul B prin Primarul General, intimații-reclamanți, G și intimata-pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar prin serviciul registratură al instanței de către apelantul-pârât a unui exemplar al motivelor de apel semnate.
La solicitarea instanței avocata apelantului-pârât, arată că nu mai are cereri prealabile.
Curtea ia act de precizarea acesteia în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelurile declarate.
Avocata apelantului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului, iar după rejudecarea fondului, respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea dispozițiilor emise de Primarul General ca temeinice și legale.
Face precizarea că intimatului-contestator nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin.2 și 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700.civil, nu și cei care au renunțat în condițiile art. 696.civil. Astfel, din cuprinsul declarației de renunțare a autoarei contestatorului rezultă în mod expres intenția acesteia de a renunța la succesiune, relevante fiind mențiunile din acest act potrivit cărora declaranta a arătat că urmează a fi considerată străină de succesiune și a solicitat înregistrarea declarației în registrul de renunțări.
În mod greșit se apreciază faptul că, în situația în care cererea a fost formulată după expirarea termenului de opțiune, succesibilul devine străin prin neacceptare în termen, și nu prin efectul unei eventuale renunțări exprimate ulterior.
Referitor la apelul declarat de Municipiul B, solicită admiterea acestuia.
Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 25.06.2008, sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimații Municipiul B prin Primarul General, G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se modifice în parte Dispoziția nr.5556/13.03.2006, precum și Dispoziția cu nr.7551/26.03.2007, emise de către Primarul General în soluționarea notificării cu nr.1873/31.07.2001, în sensul constatării calității de persoană îndreptățită și a reclamantului și acordării de măsuri reparatoriii prin echivalent pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.20, sector 5, format din teren în suprafață de 222,36 mp și construcție demolată, cu înlăturarea dispozițiilor cuprinse în alienatul al doilea al art.1 din Dispoziția cu nr.5556/13.03.20006, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că, în temeiul Legii nr.10/2201, prin notificarea cu nr.1873/31.07.2001, a solicitat împreună cu pârâții, G, restituirea prin echivalent a imobilului situat în B, str.-.- nr.20, sector 5 compus din teren și construcții.
Imobilul în cauză a aparținut lui, bunicul reclamantului și soției acestuia, așa cum rezultă din procesul - verbal de carte funciară nr.48621 din 11.07.1943; imobilul a intrat ulterior în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950.
În aplicarea Legii nr.10/2001, Primăria Municipiului Bas oluționat notificarea cu nr.1873/2001 prin Dispoziția nr.5556/13.03.2006, prin care a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 222,36 mp, recunoscând calitatea de persoane de persoane îndreptățite numai pârâților - și.
Prin Dispoziția nr.7551/16.03.2007, Primarul General a rectificat Dispoziția cu nr.5556/13.03.2006, în sensul că a acordat măsuri reparatorii și pentru construcția demolată, precum și în sensul recunoașterii calității de persoană îndreptățită numai pârâtului -.
Astfel, contestatorului nu i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la restituire, pe motiv că autoarea sa, ar fi renunțat la succesiunea de pe urma tatălui său,.
Prin sentința civilă nr.75/21.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primarul General, G, a modificat în parte Dispozițiile nr.5556/13.03.2006 și respectiv nr.7551/26.03.2007 emise de intimatul Municipiul B prin Primarul General, în sensul că numărul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 și înregistrată la BEJ și este 1873/31.07.2001, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită și beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.20, sector 5, compus din teren în suprafața de 222,36 mp și construcție demolată, imposibil de restituit în natură, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator, a respins ca nefondată cererea intimatului, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, și G au formulat notificarea înregistrată la BEJ și sub nr.1873/31.07.2001 (filele 14-15 dosar), prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în B,-, sector 5 compus din teren și construcții, învederând că acesta a aparținut autorilor lor, și soției.
Prin Dispoziția emisă sub nr.5556/2006 către Primăria Municipiului B (fila 3 dosar), reținându-se că terenul pentru care s-a formulat notificare este afectat, în totalitate, de elemente de sistematizare, s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent notificatorilor și, față de contestatorul și fratele acestuia G respingându-se cererea motivat de faptul că autoarea lor, este renunțătoare după defunctul tată.
Prin dispoziția nr.7551/16.03.2007 (fila 4 dosar), a fost rectificată Dispoziția cu nr.5556/13.03.2006, în sensul că s-au acordat măsuri reparatorii și pentru construcția demolată care se afla pe acest teren la momentul naționalizării, precum și în sensul respingerii notificării formulate de, motivat de faptul că autoarea acesteia, este renunțătoare după defunctul tată.
Dispozițiile menționate au fost contestate în cauza de față numai de notificatorul, care a invocat în esență faptul că declarația autentică nr.1079/09.05.1963, prin care (împreună cu ) au declarat faptul că nu au acceptat succesiunea tatălui lor nu întrunește condițiile unei renunțări la succesiune.
Tribunalul a apreciat că susținerile contestatorului sunt fondate.
Astfel, prin declarația autentificată sub nr.1079/09.05.1963 de fostul notariat de Stat Local al Raionului (fila 13 dosar), autoarea contestatorului, a declarat că "până în prezent nu am acceptat sub nicio formă succesiunea. și în conformitate cu dispozițiunile art.700 cod civil, urmează a fi considerată străină de succesiune".
Or, s-a constatat că această declarație este dată după împlinirea termenului de opțiune succesorală dispus de art.700 Cod civil, având în vedere că acest termen a început să curgă la data decesului lui, respectiv la data de 17.08.1962 și s-a împlinit la data de 17.02.1963.
Ca atare, nu se poate aprecia că, nefiind formulată în termen legal, declarația menționată anterior ar produce efecte juridice în sensul de a valora renunțare la succesiune - renunțarea la moștenire este actul juridic unilateral, expres și solemn, prin care succesibilul declară,în cadrul termenului de prescripție a termenului de opțiune succesorală,că renunță la titlul de moștenitor, devenind străin de moștenire prin renunțare.
Tribunalul a apreciat că, în situația în care cererea a fost formulată după expirarea termenului de opțiune succesorală la care s-a făcut referire anterior, succesibilul devine străin de succesiune prin neacceptare în termen, iar nu prin efectul unei eventuale renunțări exprimate ulterior; astfel, este evident că succesibilul respectiv nu mai poate renunța la succesiune, atât timp cât el este deja străin de moștenire prin neacceptare (expresă sau tacită).
Pe de altă parte, din cuprinsul declarației în discuție nu rezultă voința neechivocă a autoarei de a renunța la succesiune, ci doar faptul că nu a acceptat succesiunea în termenul legal de opțiune succesorală și ca atare este străină de succesiune - prin neacceptare, conform celor reținute anterior.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv instanța de fond a omis faptul că declarația autoarei contestatorului a fost dată în fața unui notar în conformitate cu prevederile Decretului în vigoare nr.40/1953 și aceasta produce toate efectele de care se bucură un act autentic și apelantul Municipiul B prin Primarul General a apreciat că potrivit actelor depuse la dosarul de notificare contestatorul nu este persoană îndreptățită în sensul art.22 din lege, deoarece autoarea sa a renunțat la succesiunea de pe urma autorului său.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate și în baza art.296 Cod procedură civilă, le-a respins pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată la 25.06.2008 contestatorul a solicitat modificarea în parte a Dispoziției nr.5556/13.03.2006, precum și a Dispoziției nr.7551/26.03.2007, în sensul constatării calității de persoană îndreptățită a petentului și acordarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în B, str.-.- nr.20, sector 5, format din teren în suprafață de 222,36 mp și construcție demolată.
În motivarea contestației intimatul a arătat că a solicitat împreună cu pârâții, G restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu.
În dovedirea contestației contestatorul a depus cele două dispoziții, acte de stare civilă, declarația din 09.05.1963 a autoarei sale, prin care aceasta arată că nu a acceptat sub nicio formă succesiunea defunctului, decedat la 17.08.1962, istoricul adresei poștale, planul de situație al imobilului.
În mod corect instanța fondului a constatat că apelantul are calitate de persoană îndreptățită și beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, față de împrejurarea că declarația dată de autoarea intimatei aflată la fila 13 din dosarul de fond nu reprezintă o renunțare expresă la succesiune care să justifice înlăturarea moștenitorului său de la moștenire.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a coroborat cu art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moștenitorii acestora.
Prin dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, legiuitorul a instituit un beneficiu în favoarea succesibililor care după data de 06.03.1995 nu au acceptat succesiunea. Potrivit dispoziției legale menționate, acești succesibili sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi de reparație, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru astfel de bunuri.
Declarația autoarei intimatului aflată la fila 13 din dosarul de fond nu reprezintă o renunțare la succesiune care să justifice înlăturarea ei de la moștenire.
În cuprinsul declarației autoarea intimatului a arătat că până la 09.05.1963 nu a acceptat sub nicio formă succesiunea defunctului, din împrejurarea că nu a acceptat succesiunea nerezultând renunțarea la succesiune.
Această declarație a fost dată după expirarea celor 6 luni de la data decesului defunctului - 17.08.1962 și nu poate fi considerată ca actul unilateral de renunțare prin care autoarea intimatului să fie socotită că nu a fost niciodată moștenitor. Prin renunțarea la moștenire vocația succesorală a succesibilului este desființată retroactiv, urmând ca partea sa de moștenire să fie preluată de ceilalți moștenitori după regulile prevăzute de dreptul succesoral.
Intimatul - contestator este persoană îndreptățită în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, în calitate de moștenitor al defunctei, conform certificatului de moștenitor testamentar nr.214/06.08.1999, aflat la fila 10 din dosarul de fond, astfel că față de aceste considerente criticile formulate de cei doi apelanți nu au fost reținute de C și apelurile au fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele apeluri formulate de apelantul-pârât, domiciliat în B,-,.5,.20, sector 5 și în B,-,.1, sector 1 și de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.75/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în B,-, sector 1, G, domiciliat în B,-,.34 A,.3,.4,.72, sector 3 și cu intimata-pârâtă, domiciliată în B,-,.19,.1, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
8 ex./10.03.2010
TB-4 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica
