Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 259
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 799 din 12.11.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra aspectului privind admisibilitatea recursului au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se da posibilitatea recurentei de a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurentă însoțite de adresa medicală nr. 12916/2008.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1481/14.06.2007 a Judecătoriei Pașcanis -a respins acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, - și, cu obligarea reclamantei să plătească pârâților 700 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/7.06.1996 reclamanta a vândut fiului și pârâtei imobilul proprietatea ei, compus din: grajd, magazie, casă de locuit compusă din 2 camere - situată în P,- precum și terenul în suprafață de 636,35.
Prin contract reclamanta și-a rezervat clauza de uzufruct viager pe tot timpul vieții. Fiul reclamantei, cumpărătorul a decedat în anul 2006. De la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în anul 1996 și până la decesul cumpărătorului în anul 2006, reclamanta nu a contestat contractul de vânzare-cumpărare, nu a formulat nicio acțiune împotriva cumpărătorilor. După decesul fiului, reclamanta a formulat prezenta acțiune invocând motive de nelegalitatea contractului.
La interogatoriul luat la 11.01.2007, reclamanta nu a recunoscut că a fost prezentă la notariat pentru încheierea contractului și nu a recunoscut perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
La dosar reclamanta a depus mai multe acte medicale din care rezultă că a fost internată de mai multe ori în Spitalul de Psihiatrie Socola I cu diagnosticul: tulburare depresivă și diabet zaharat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu o expertiză medico legală care să stabilească dacă avea discernământ la data încheierii contractului.
Raportul de expertiză a stabilit că intervalul mare de timp de la data încheierii actului și data examinării și în lipsa actelor medicale, nu se poate pronunța asupra discernământului reclamantei.
Reclamanta a invocat lipsa discernământului - care este un motiv de nulitate relativă.
Potrivit art. 953 Cod civil, consimțământul nu este valabil doar atunci când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol. Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ și să nu fie alterat printr-un viciu de consimțământ. Lipsa consimțământului la încheierea actului juridic, atrage nulitatea actului.
Reclamanta a mai susținut că nu a primit suma înscrisă ca preț în contract și că prețul este neserios, susținere ce urmează să fie înlăturată de instanță motivat de faptul că în contract s-a precizat prețul - 400.000 rol, că acesta a fost primit integral înainte de data autentificării contractului și având în vedere gradul de rudenie dintre vânzătoare și cumpărători, nu se poate reține că prețul este neserios.
Cât privește susținerea că în contract sunt mențiuni contradictorii referitoare la dreptul de uzufruct al reclamantei, instanța a reținut că aceasta nu este un motiv de nulitate absolută, neconcordantele invocate putând fi soluționate pe baza unei încheieri date de notarul public la care s-a încheiat contractul.
La interogatoriul luat pârâtei, la cererea reclamantei, aceasta a răspuns că reclamanta a semnat în fața notarului toate exemplarele contractului, a primit un exemplar de pe contract, a primit prețul și că după decesul fiului, reclamanta a vrut să întocmească un act de vânzare pentru o altă persoană.
Coroborând probele dosarului, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, că a fost în frauda legii sau în frauda reclamantei, că a fost încheiat prin dol sau violență și că a lipsit consimțământul reclamantei la încheierea actului.
Cum reclamanta nu a dovedit nici un motiv de nulitate absolută a contractului, instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Fiind în culpă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâți, reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 799 din 12.11.2007, a respins apelul declarat de și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul constată că apelanta a invocat lipsa discernământului, care este un motiv de nulitate relativă.
În dovedirea acestei susțineri a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale, probă ce i-a fost respinsă întrucât, în apel nu a depus acte medicale noi aferente perioadei până la care s-a încheiat actul de vânzare cumpărare. Înscrisurile depuse au făcut obiectul analizei de către prima instanță, iar concluziile acesteia au fost că medicii nu se pot pronunța asupra discernământului apelantei atât din cauza absenței documentației medicale din perioada 1991 - 1999, cât și datorită intervalului mare de timp de la data încheierii actului 7.06.1996 și până la examinare 7.03.2007.
S-a invocat împrejurarea că nu a fost prezentă la notariat, pentru încheierea contractului, nu a cunoscut conținutul acestui contract și nu l-a semnat.
Din interogatoriul luat apelantei, aceasta declară că nu a fost la notar, pentru ca la întrebarea următoare să răspundă că a fost forțată de noră și de băiat să meargă la notar.
Din declarația martorei rezultă că între reclamantă și fiul său relațiile au fost cele firești dintre un părinte și copilul său și că aceasta a știut că face acte pentru fiul ei. Despre aceleași bune relații relatează și martorul G, propus de reclamantă care adaugă că nu știe în ce condiții au încheiat actul.
La interogatoriul luat pârâtei aceasta a răspuns că reclamanta a semnat în fața notarului toate exemplarele contractului, a primit un exemplar și prețul și că după decesul fiului său a vrut să întocmească un alt act de vânzare pentru o altă persoană.
Coroborând aceste probatorii, tribunalul a constatat că atâta timp cât fiul ei a fost în viață reclamanta nu a contestat contractul de vânzare-cumpărare și nu a formulat nici o acțiune împotriva cumpărătorilor. Abia după 10 ani de la încheierea actului, reclamanta invocă aspecte ce țin de nelegalitatea contractului.
Declarația martorei, răspunsurile la interogator ale pârâtei și chiar parțial ale reclamantei care declară că a fost forțată de noră și băiat să meargă la notariat, deci cunoștea cel puțin scopul deplasării, precum și constatările notarului, probează prezența reclamantei la notariat, împrejurarea că i s-a citit conținutul actului, că a primit prețul și că a semnat.
În legătură cu prețul deși s-a invocat că nu l-a primit și că este nescris, se reține că potrivit contractului acesta a fost primit integral înainte de autentificarea contractului și ținând cont de rudenia părților, nu se poate susține că acesta este neserios.
Din probatoriile administrate în cauză, tribunalul constată că reclamanta nu a dovedit că actul a fost încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, în frauda legii sau a apelantei sau că a lipsit consimțământul acesteia la încheierea actului.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, era bolnavă nu s-a prezentat la notar, nu a consimțit la încheierea lui și nu a primit prețul consemnat în contract.
Susține recurenta că a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească dacă, la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, avea discernământ, însă instanțele i-au respins cererea.
Intimatele, și - au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece, la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, au fost îndeplinite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestuia, iar recurenta, care avea o stare de sănătate foarte bună și-a exprimat liber consimțământul la perfectarea acestuia.
La termenul de judecată din 18.04.2008, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului.
Recurenta a formulat concluzii scrise prin care a precizat că recursul este admisibil, deoarece se întemeiază pe prevederile Codului penal și ale Codului d e procedură penală, iar motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatele au solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Cu privire la această excepție, Curtea reține că prin cererea cu care a investit instanța de fond, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365 din 07.06.1996 încheiat între aceasta, în calitate de vânzătoare și și, în calitate de cumpărători.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare rezultă că obiectul acestuia îl constituie casa de locuit cu anexele gospodărești și terenul în suprafață de 636,35. situate în P, - --, nr. 1-2, județul I, imobilul fiind evaluat de părți la suma de 400.000 lei (ROL), conform prețului înscris în act.
Curtea apreciază că acțiunea în constatarea nulității înstrăinării unui imobil are ca scop readucerea în patrimoniul reclamantei a imobilului respectiv, prin desființarea actului care provocase ieșirea lui din patrimoniu.
O astfel de acțiune tinde, deci, la revendicarea unui imobil având un caracter patrimonial.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 RON.
Raportat la acest text, rezultă că hotărârea dată în primă instanță, în prezenta cauză, este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac ce se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurenta a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ea nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere recurentei dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta și se va menține decizia atacată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta - aflată în culpă procesuală - va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 799 din 12.11.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: a,
-
19.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Mona Maria
