Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 258
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, -, - și împotriva deciziei civile nr. 888 din 26.11.2004 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 13.06.2008, când, pentru ca apărătorul intimatei să formuleze concluzii scrise însoțite de schița cu arborele genealogic al familiei, s-a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de intimata prin apărător însoțite de copia testamentului pe numele.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3585 din 7.04.2004 pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 5642/5.06.1989 și în consecință s-a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanții, - și -, în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, - și - în contradictoriu cu pârâții și Comisia Județeană I de aplicare a Legii 18/1991.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 14807 din 08.09.2003, reclamanții, - și - au chemat în judecată pârâții și Comisia Jud.I de aplicare a Legii 18/1991 pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 68807/10.05.2002 și a testamentului autentificat sub nr. 5642/05.06.1989 și reducțiunea testamentului la cotele legale.
Pentru capătul de cerere privind reducțiunea testamentului pârâta prin apărător a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că au trecut mai mult de 3 ani de la data deschiderii succesiunii defunctului, decedat la data de 12.01.1990, iar reclamanții nu au făcut dovada că au cunoscut de existența testamentului la o dată ulterioară.
Analizând excepția invocată conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța reține faptul că numitul a decedat la data de 12.01.1990 iar reclamanții nu au făcut dovada în probele solicitate și administrate că au luat cunoștință la o dată ulterioară decesului de existența testamentului autentificat sub nr. 5642 din 05.06.1989, mai mult decât atât din declarația martorului, vecin cu pârâta, reiese faptul că după decesul lui, pârâta și soțul acesteia au continuat să locuiască în casa defunctului și să se ocupe de teren fără ca vreunul dintre copiii decedatului să se opună acestui fapt, aspect ce confirmă că știau de existența testamentului, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în reducțiune fiind depășit termenul de 3 ani prevăzut de lege și, în consecință, va respinge acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta.
Cu privire la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și a testamentului, instanța reține că motivele invocate de reclamanți nu sunt de natură să justifice o astfel de acțiune, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, -, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 888 din 26.XI.2004 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis apelul formulat de reclamanții - apelanți împotriva sentinței civile nr. 3585/7.04.2004 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta.
S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 68807/10.05.2002 și emiterea unui nou titlu de proprietate, ca fiind formulată de o persoană lipită de calitate procesuală activă.
S-au respins cererile privind constatarea nulității absolute parțiale a testamentului autentificat sub nr. 5642/5.06.1989 și reducțiunea acestui testament.
Au fost păstrate dispozițiile privind cheltuielile de judecată.
Apelanții au fost obligați să plătească intimatei suma de 5.000.000 lei (vechi) cheltuieli de judecată.
În pronunțarea soluției, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții în calitate de descendenți ai autorilor lor (decedat la 12.01.1990) și - (decedată la 15.02.1982) au solicitat:constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 68807/10.05.2001; constatarea nulității absolute parțiale a testamentului nr. 5642/05.06.1989 întocmit de autorul în favoarea pârâtei și a soțului acesteia; reducțiunea testamentului nr. 5642/1989 la cotele legale.
Se constată că defuncții și - au avut 5 fii, (descendenții acestuia fiind reclamanții, și ) și (descendenții acestuia fiind reclamanții, - și -).
La data de 05.06.1989 autorul apelanților întocmește un legat autentificat sub nr. 5642/1989, prin care îi instituie pe pârâta și pe soțul acesteia (în prezent decedat) ca legatari universali.
Tribunalul a constatat că în mod greșit a considerat prima instanță că cererea de reducțiune a testamentului este prescrisă întrucât din declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe a rezultat că reclamanții au cunoscut doar de existența testamentului olograf întocmit în anul 1989 cu privire la imobilul construit nu și de existența testamentului autentic, întocmit ulterior cu privire la întreaga masă succesorală.
Tribunalul a constatat însă că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în primul capăt de cerere este întemeiată. Reclamanții au pretins că titlul de proprietate nr. 68807/10.05.2002 ar fi trebuit să fie emis în favoarea tuturor reclamanților în calitate de descendenți ai numitului.
Tribunalul reține, însă, că, prin Legea nr. 18/1991 au fost adoptate măsuri reparatorii vizând reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite prevăzute de lege.
Potrivit legii sunt îndreptățiți la reconstituire numai foștii proprietari sau moștenitorii acestora deoarece prin reconstituire terenurile preluate de cooperativă sunt redate persoanelor care le aveau în proprietate la momentul preluării.
În condițiile legii nr. 18/1991 (art. 13) reconstituirea dreptului de proprietate este posibilănumai la cerereafostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia.
Când reconstituirea dreptului este făcută în beneficiul moștenitorilor fostului proprietar titlul de proprietate este emis cu înscrierea tuturor moștenitorilor acceptanți ai succesiuni,care au formulat cereri de reconstituire.
De aceea, dacă parte dintre moștenitori nu s-au prevalat de dreptul la reconstituire neformulând cereri în termenul prevăzut de lege, în titlul de proprietate se înscriau numai moștenitorii care au cerut să li se reconstituie dreptul de proprietate.
În speță, reclamanții, la apariția Legii nr. 18/1991 nu au înțeles să-și valorifice dreptul la reconstituire recunoscut prin această lege deoarece nu au formulat cereri în termenul prevăzut de legea specială.
Prin urmare, titlul de proprietate contestat nr. 68807 fost în mod legal emis în beneficiul singurului moștenitor al numitului care a formulat cerere de reconstituire (respectiv moștenitorului testamentar ), reclamanții neavând calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a acestui titlu și eliberarea unui nou titlu pe numele tuturor moștenitorilor.
În ce privește cererea de reducțiune a testamentului autentic nr. 5642/05.06.1989, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată având în vedere faptul că din declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe a rezultat împrejurarea că reclamanții nu au acceptat nici expres și nici tacit succesiunea autorului, apărarea invocată de pârâți prin întâmpinare, în prima instanță, în acest sens dovedindu-se a fi conformă cu realitatea.
Astfel chiar din declarația martorului (fila 64 dosar fond) audiat la propunerea reclamanților se reține că reclamanții nu s-au mai ocupat de casă sau teren după decesul lui.
În consecință, tribunalul a constatat că reclamanții sunt considerați străini de succesiunea defunctului deoarece acești succesibili nu și-au exercitat nici expres și nici tacit dreptul de opțiune succesorală nici înlăuntrul termenului de acceptare a succesiunii și nici în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991 (relativ la terenul ce aparținea masei succesorale).
Cu privire la cererea privind constatarea nulității absolute a testamentului autentic, se constată că aceasta a primit o corectă dezlegare în fața primei instanțe nefiind probată existența unor cauze care să atragă această sancțiune a legatului.
Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, schimbând în parte sentința apelată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în apel. Aceasta întrucât deși apelul a fost admis, pretențiile ce au format obiectul litigiului dedus judecății de către reclamanți au fost respinse în integralitatea lor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, -, - și criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că soluția pronunțată este nelegală întrucât în privința capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate s-a solicitat să se constate nulitatea ca urmare a faptului că actul a fost eliberat și pentru cota de 3/8 pe care o moștenesc de la mama lor și nu determinat de reducțiunea testamentară solicitată.
Arată reclamanții că în mod greșit tribunalul reține excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților motivat de faptul că nu ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. că dovada calității procesuale rezultă din cererea formulată în anul 1991 și adeverința primară de proprietate nr. 473 din 18.09.1991. Cum succesiunea a fost acceptată atât după defuncta -, cât și după și urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 calitatea procesuală activă în capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate a fost dovedită, sens în care solicită admiterea recursului formulat, iar în fond admiterea acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului motivat de faptul că prin decizia atacată s-a reținut corect lipsa calității procesuale active a reclamanților întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991.
Cât privește capătul de cerere privind reducțiunea testamentară, consideră că soluția corectă este cea pronunțată de Judecătoria Iași în sensul reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât reclamanții au cunoscut despre existența testamentului a cărui reducțiune se solicită și au rămas în pasivitate, permițând în mod tacit să locuiască împreună cu soțul său în casa pe care a testat-o în favoarea lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, iar emiterea titlului de proprietate în beneficiul singurului moștenitor testamentar și care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform legii nr. 18/1991 în privința terenului în suprafață de 0,6136 ha situat pe teritoriul comunei s-a efectuat cu respectarea legii. Prin urmare, valorificarea de către aceștia a dreptului la reconstituire s-a realizat cu reținerea prevederilor Legii fondului funciar așa cum erau ele la data întocmirii actului, astfel încât potrivit art. II din Legea nr. 169/1997 dispozițiile modificatoare și completatoare ale legii neputându-l afecta.
Critica recurenților potrivit căreia și-ar fi legitimat calitatea procesuală activă cu adeverința nr. 229/2005 eliberată de Primăria Comunei nu poate fi primită.
Examinând conținutul înscrisului invocat rezultă că în registrul special de înregistrare a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991 figurează la poziția 4 din anexa 3 ca solicitanți, și însă cererile sunt formulate pentru suprafața de 5,47 ha care nu este cuprinsă în titlul de proprietate a cărei nulitate se solicită și prin urmare nu face obiectul litigiului.
Va fi înlăturată și critica recurenților referitoare la faptul că titlul contestat ar fi fost emis greșit cu încălcarea cotei de 3/8 cuvenită din moștenirea mamei recurenților - reclamanți. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 178/1 martie 1983 (23 fond) recurenții, și sunt renunțători potrivit art. 700 cod civil față de moștenirea mamei lor -. Repunerea acestor recurenți în termenul de acceptare a moștenirii pentru a putea beneficia de dispozițiile Legii 18/1991 nu operează în cauză întrucât recurenții sunt renunțători conform art. 700 Cod civil, astfel încât dispozițiile art. 13 al.2 din Lege nu sunt incidente în cauză.
Va fi înlăturat și punctul de vedere al intimatei referitor la modul de soluționare a excepției privind prescripția dreptului la acțiune în ce privește capătul de cerere privind reducțiunea testamentului, întrucât intimata nu a formulat recurs, achiesând la soluția instanței de apel, astfel încât controlul judiciar va fi limitat exclusiv la motivele de recurs invocate de reclamanți.
Drept urmare, constatându-se că instanța de apel a efectuat o valorificare completă a materialului probator, o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale ce guvernează domeniul, definind judicios natura și întinderea raportului juridic litigios dintre părți, se constată că sub toate aspectele evocate recursul reclamanților se vădește a fi nefondat, urmând a se respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, și -, - și împotriva deciziei civile nr. 888 din 26.11.2004 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Dact./2 ex-
16.07.2008
Tribunalul Iași: -
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Mona Maria
