Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 286/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 286/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR și SERVICIUL PUBLIC DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC SI PRIVAT AL MUNICIPIULUI S împotriva deciziei civile nr. 73/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat, intimat, intimat S, intimat SERVICIUL PUBLIC PENTRU ADMINISTRARE A FONDULUI LOCATIV ÎN PROPRIETATEA MUN. S, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este timbrat de către al mun. Sibiu, ambele recursuri sunt motivate și recurenții solicită judecarea cauzei în lipsă, iar intimații reclamanți Tara și depun prin serviciul registratură întâmpinare.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
Notă: după dezbaterea cauzei se depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentul Municipiul Sibiu prin Primar, respectiv chitanța nr. -/19.09.2008 în valoare de 13,50 RON și timbru judiciar de 0,3 RON, împuternicire pe numele jr. și împuternicire avocațială pentru intimații Tara pe numele avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 5420/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale
-//-
pasive a pârâților Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în proprietatea Municipiului Sibiu și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții Tara și Tara în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sibiu prin Primar, și Sibiu și s-a constatat că reclamanții sunt titularii unui contract de închiriere privind apartamentul nr. 1 situat în, bloc 1, care își produce efectele și în prezent și au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că din probatoriu administrat a rezultat că reclamanții sunt titularii unui contract de închiriere cu privire la acest apartament și că nu s-a dovedit a fi intervenit nici o cauză de încetare a contractului.
Prin decizia civilă nr. 73/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de apelantul Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat Sibiu împotriva sentinței civile de mai sus.
Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că între speța de față și litigiul soluționat prin Decizia civilă nr. 776/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA nu există identitate de obiect și de cauză, în acest din urmă litigiu intimații reclamanți Tara solicitând în calitate de intervenienți obligarea Statului Român și a la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu privire la apartamentul nr. 1.
Este adevărat că în considerentele Deciziei civile nr. 776/2003 s-a reținut că simplele fișe locative nu pot ține loc de contracte de închiriere apte a le conferi dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 85/1992 însă printr-o decizie anterioară - Decizia civilă nr. 67/2002 - aceeași instanță a reținut cu puterea lucrului judecat, că apartamentul nr. 1 este deținut de intimații Tara în baza contractului de închiriere nr. 584/1994, legal încheiat.
Prin aceeași decizie a fost anulat art. 2 din HCL nr. 13/28.01.1991 și HCL nr. 21/26.02.1998 ori în aceste condiții, susținerea reclamantei conform căreia reclamanții nefiind angajații săi sau ai Primăriei municipiului Sibiu nu au drept de locațiune, este nefondată.
În mod corect a reținut prima instanță că din probatoriul administrat - fișele locative și de calcul a chiriei, referatul întocmit de către administrator în anul 1994 și depozițiile martorilor - a rezultat că a existat contractul de închiriere a cărui formă scrisă nu este prevăzută ad validitatem ci doar ad probationem de către Legea nr. 114/1996.
Este nefondată critica vizând neplata chiriei de către intimații reclamanți atâta timp cât apelantul nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite constatarea încetării locațiunii pentru neplata chiriei ci și-a fundamentat întreaga apărare pe inexistența titlului locativ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Municipiul Sibiu prin
-//-
Primar și Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al Municipiului Sibiu.
În motivarea recursului promovat, Municipiul Sibiu prin Primar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei Tribunalului Sibiu în vederea pronunțării asupra apelului declarat de Municipiul Sibiu susținând că deși în practicaua deciziei recurate se constată că a formulat apel și pârâtul Municipiul Sibiu prin Primar, nici în considerente și nici în dispozitivul deciziei instanța de apel nu se pronunță asupra acestuia.
În drept invocă disp. art. 299, 304 alin 6 raportat la art. 312 Cod pr. civ.
La rândul său, prin recursul promovat pârâtul Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al municipiul Sibiu a solicitat în temeiul art. 304 alin 7 și 9 și art. 312 Cod pr. civ. desființarea sentinței recurate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamanților.
În expunerea motivelor de recurs arată că instanțele fondului au respins în mod nejustificat excepția autorității de lucru judecat analizând această excepție prin raportare la hotărârea pronunțată în cadrul ordonanței președințiale și nu prin raportare la decizia nr. 776/2003 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA ca instanță de recurs.
În baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal fiind aplicate în mod eronat prevederile legale.
Precizează că legea aplicabilă în speță este Legea nr. 114/1996, că în mod greșit prima instanță reținut că fișele locative și alte înscrisuri ar fi început de dovadă scrisă în condițiile în care acestea nu au fost emise de Primăria Sibiu, că nu s-a respectat condiția formei scrise a contractului de închiriere și că reclamantul nu a făcut sub nici o formă dovada plății chiriei, neexistând nici un titlu locativ care să-i confere acestuia dreptul de a folosi acea locuință ca și chiriaș.
Mai arată că în mod abuziv reclamantul intimat a ocupat abuziv apartamentul nr. 1 până la evacuarea acestuia din imobil ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 6943/2005 a Judecătoriei Sibiu prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială.
Apreciază că cele două sentințe sunt netemeinice și nelegale deoarece, chiar dacă reclamantul continuă să fie angajatul - Sucursala Sibiu, societate care nu mai deține în proprietate apartamentul respectiv, totuși fără temei s-a constatat existența valabilității contractului de închiriere.
În fine, arată că reclamanții intimați nu sunt angajații Primăriei municipiului Sibiu sau ai Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public și Privat astfel că nu au drept de locațiune cu privire la acest apartament.
În drept invocă și art. 166 Cod pr. civ. art. 1191 și 1197 Cod civ. Legea nr. 114/1996.
Intimații Tara și Tara, prin întâmpinare formulată în cauză, au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
-//-
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Singurul pârât care a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe a fost Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al municipiului Sibiu, din cuprinsul dosarului de apel nerezultând că și pârâtul Municipiul Sibiu prin primar ar fi declarat apel.
În condițiile în care acest din urmă pârât nu a declarat apel în cauză în mod legal instanța apelului s-a pronunțat doar cu privire la apelul Serviciului public de Administrare.
Împrejurarea că în mod eronat în citativul dosarului de apel și în practicaua deciziei recurate pârâtul Municipiului Sibiu apare ca având calitate de apelant, nu îl îndreptățește pe acesta să reclame nepronunțarea instanței de apel pe apelul său care de fapt nu există.
Prin urmare, critica acestui recurent întemeiată pe disp. art. 304 alin 6 Cod pr. civ. apare ca nefondată, impunându-se în baza art. 312 Cod pr. civ. respingerea recursului declarat de acesta.
Nefondate se rețin a fi și motivele invocate de recurentul Serviciul Public de Administrare.
Atunci când examinează excepția autorității de lucru judecat instanța de apel are în vedere litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 776/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA iar nu hotărârea pronunțată în ordonanța președințială.
Ca atare, critica formulată cu referire la acest aspect de recurent este nefondată. Obiect al recursului nu îl formează hotărârea primei instanțe ci decizia instanței de apel astfel că nu poate fi analizată critica referitoare la faptul că prima instanță ar fi avut în vedere hotărârea pronunțată în cadrul ordonanței președințiale atunci când a verificat temeinicia excepției autorității de lucru judecat.
Oricum, sub aspectul condițiilor prev. de art. 1201 Cod civ. instanța apelului a reținut în mod corect faptul că nu există identitatea de obiect și cauză între acțiunea cu care a fost sesizată prima instanță și litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 776/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Modul în care instanța de apel a apreciat asupra fișelor locative și asupra celorlalte înscrisuri și probe depuse la dosar cât și asupra împrejurării că acestea ar constitui un început de dovadă scrisă constituie chestiuni de fapt care vizează netemeinicia hotărârii, neputând fi examinate de instanța recursului limitată conform art. 304 Cod pr. civ. doar la analizarea criticilor de nelegalitate aduse hotărârii recurate.
Chiar dacă actele menționate nu emană de la Primăria municipiului Sibiu, cerința textului Codului civil referitoare la începutul de dovadă scrisă este îndeplinită, în condițiile în care, odată cu trecerea locuinței în administrarea Primăriei aceasta a preluat de la Filiala de Rețele Electrice Sibiu toate drepturile și obligațiile legate de lucrul închiriat, neputând face abstracție de existența unor acte valabile cu privire la acesta.
Așa cum a reținut și instanța apelului, forma scrisă a contractului de
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 286/2008 dată în dosar nr-)
închiriere este necesară doar pentru probarea existenței acestuia, deci ad probationem, lipsa acestei forme neafectând nașterea raporturilor de închiriere, neavând, altfel spus, nici o relevanță din perspectiva validității contractului de închiriere ca act juridic așa cum susține recurentul.
Deasemenea, se observă că prin decizia civilă nr. 67/2002 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a constatat că apartamentul este deținut de intimații Tara în baza unui contract de închiriere legal încheiat fiind anulate dispozițiile hotărârilor Consiliului local Sibiu nr. 13/1999 și 21/1998 prin care s-a modificat destinația inițială a locuinței din locuință de serviciu în locuință de intervenție prevăzându-se că aceasta urma să fie închiriată numai pe baza repartiției emise de Consiliul local. Ca atare, recurentul nu se mai poate prevala de prevederile HCL nr. 13/1999, toate susținerile fondate pe această hotărâre a Consiliului local cu referire inclusiv la faptul că reclamantul nu mai are contract de închiriere cu noul administrator al spațiului impunându-se a fi înlăturate.
Față de toate considerentele expuse și apreciind că niciunul din motivele de nelegalitate invocate de acest din urmă recurent și prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. nu poate fi reținut ca întemeiat, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat și recursul declarat de acesta.
Nu s-a dovedit de către intimați efectuarea vreunor cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul Sibiu și Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al Municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr. 73/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/23.10.2008
-,
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
