Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/A/2009
Ședința publică din: 18.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile formulate de pârâții SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Z și CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 453 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, SPITALUL JUDEȚEAN S-SECȚIA DE BOLI Z, având ca obiect acțiune în constatarea preluării abuzive a imobilelor.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 453 din 29 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantului în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean S, Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliul Local Z, Primăria Municipiului Z și Spitalul Județean S - Secția dermato-venerice. A fost obligat Consiliul Local Z la restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în CF 465 Z, nr.top 420/a, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1068 mp, în întregime, imobilul fiind transcris în prezent în CF nr.1 Z, nr. top 420/
S-a constat că între reclamant și pârâta Primăria Municipiului Zai ntervenit o înțelegere privind compensarea terenului de 3065 mp înscris în CF 465 Z, nr.top 420/b/3 cu suprafața de 3065 mp teren în zona, Grădina Poporului" din Z, pârâta Primăria municipiului Z fiind obligată să atribuie acest teren reclamantului.
Pârâtul Spitalul Județean S Secția dermato-venerice fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului imobilul înscris pe nr. top 420/
A fost respinsă ca nefondată cererea privind intabularea reclamantului în CF și cererea privind constatarea ca fiind compensate cheltuielile de edificare a corpului nou adăugat și prejudiciul provocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, potrivit extrasului CF, imobilul compus din casă, curte și grădină în suprafață de 297 stjp. înscris în CF 465 nr. top 420/a și imobilul situat pe nr. top 420/b/23 același CF și compus din 852 stjp a fost coproprietate tabulară, prin cumpărare, în părți egale a defunctei și a soției sale.
În anexa la Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cuprinzând tabelul imobilelor naționalizate în jud. S, la poz. 42, figurează Dr. si soția.
Prin Decizia nr. 32/1057 a Sfatului Popular al orașului Z, s-a dispus ca imobilul în litigiu să fie intabulat de pe vechii proprietari în favoarea Statului R, ca urmare a naționalizării, prin efectul Decretului nr.92/1950.
Ulterior, Statul Român își intabulează dreptul de proprietate dobândit prin naționalizare, nr. top. 420/ asupra imobilului - casă, curte și gradină în suprafață de 1068 mp.
Conform certificatul de moștenitor nr.398/1986 a notariatului de Stat Jud. S, masa succesorală a def. I, decedată la 19 ianuarie 1986, revenit numiților - sora a defunctului și - - nepot de soră, care au dobândit moștenirea în calitate de legatari cu titlu universal, conform testamentului autentificat prin încheierea nr. 5580/83 a Notariatului de Stat Jud.
Prin certificatul de moștenitor nr.131/1997 a Biroului Notarului Public, s-a stabilit masa succesorală rămasă în urma defunctului, si - și faptul că prin moștenirile succesive, aceasta a revenit reclamanților - soția supraviețuitoare a def. si in calitate de fiu. În cauză, a fost efectuată o expertiză, tehnică și o completare la aceasta în scopul evaluării imobilelor în litigiu.
Conform expertizei efectuate în cauză, tribunalul a reținut că imobilul înscris în 465 Z, parcela cu nr. top.420/a, în suprafață de 1068 mp. și parcela cu nr. top. 420/b/3, în suprafață de 3065 mp. este situat în Z, str. - nr.17. În cel situat pe nr. top.420/a, funcționează, în prezent, Spitalul Județean S - secția -, fiind înscris în CF nr. 1
Imobilul situat pe nr.top.420/b/3 a fost dezmembrat în mai multe nr. topografice noi: pe nr.top.420/3/3/2/3, este situat Blocul, pe nr. top. 420/3/3/2/4, este situat Blocul, pe nr. top. 420/b/3/1, se află construcțiile ridicate de G si, iar nr. top. 420/b/3/2/1, 420/b/3/2/2 sunt libere de construcții, pe toate aceste nr. topografice proprietar fiind Statul
Față de această suprafață de teren de 3065, între reclamant și Primăria Municipiului Z, a intervenit o înțelegere prin care Primăria Zaf ost de acord cu acordarea în compensare pe amplasamentul situat în zona "Grădina Poporului" suprafață de 3065 mp în raport de 1 la 1, astfel că restituirea acestei suprafețe de teren este rezolvată nefiind necesară introducerea în cauză a proprietarilor de construcții situate pe acest teren.
Conform Hotărârii nr. 62 din 26 noiembrie 1999 Consiliului Jud. S privind înscrierea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Jud. S, Secția - situată în Z str. - nr.17, în suprafața de 1350 mp. se află în domeniul public a Jud.
Caracterul abuziv, fără titlu al preluării, raportat la dispozițiile art.6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 a fost dezlegat irevocabil, astfel că, în discuție, rămâne cererea de restituire a imobilului înscris în CF 465 Z, nr. top 420/a, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1068 mp în care funcționează Spitalului de Boli -venerice
Conform art. 1 alin 5 din nr.HG 11/1997, legea incidentă în momentul formulării acțiunii de către reclamant imobilele care nu intră sub incidența Legii nr.112/1995 și pentru care nu există titlu valabil constituit în favoarea statului, aspect statuat irevocabil în speță de instanța de trimitere, pot face obiectul cererilor de restituire sau de acordare a despăgubirilor, formulate de persoanele îndreptățite pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun. Așadar, ceea ce trebuie analizat în cauză, față de cererea reclamantului, sunt condițiile prevăzute de art. 480 Cod civil.
Reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor al proprietarului tabular înscris în CF înaintea de preluarea imobilului de către Statul Român, care, așa cum s-a statuat a fost abuzivă, fără titlu valabil.
Or, în atare condiții, urmează a fi obligat Consiliul Local Z, ca reprezentant al Statului Român, la restituirea în natură către reclamant a acestui imobil, iar pârâta Spitalul Județean S Secția de Boli - venerice să lase în deplină proprietate și posesie imobilul.
Reclamantul a solicitat întabularea în CF a acestui imobil pe numele său, ca moștenitor al defuncților proprietari de CF.
Această cerere nu poate fi admisă din 2 motive:
- în primul rând, imobilul din litigiu a fost transcris în CF 1 Z prin Încheierea nr.267/1957 a cărei anulare nu s-a solicitat;
- în al doilea rând, imobilul a aparținut anterior naționalizării lui abuzive numiților și soției acestuia ( din dosar 1682/2000 a Tribunalului Sălaj ), aceasta din urmă în calitate de văduvă lăsând prin testament numiților - soră, și - nepot de soră ( ) toată averea ei mobilă și imobilă.
Ulterior, s-a dezbătut succesiunea după defuncta, bunica reclamantului și, fratele tatălui reclamantului,.
În aceste condiții, este necesară o înscriere succesivă a dreptului de proprietate al moștenitorilor defuncților proprietari tabulari până să fie întabulat dreptul de proprietate al reclamantului.
Reclamantul a solicitat constatarea ca fiind compensate cheltuielilor de edificare a corpului nou adăugat P+ 1 și prejudiciul provocat.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că, la corpul de clădire vechi, preluat de către stat, s-a adăugat, în anii 1986 - 2. un corp nou de clădire, construit în locul unei anexe ce a fost demolată.
Îndrumarea Curții de Apel cu privire la această clădire, a fost de a se vedea posibilitatea de compensare a despăgubirilor pentru terenul ocupat de blocuri și locuința particulară.
Această despăgubire pentru terenuri neacordându-se în condițiile ofertei făcute de Primăria Z și acceptată de pârât de a fi compensat cu teren în suprafață de 3065 mp cât ocupă blocurile și locuințele particulare, nu se poate face o compensare a despăgubirilor pentru imobilul corp nou, care, prin accesiune, devine proprietatea proprietarului terenului.
În aceste condiții, aplicabile sunt în speță dispozițiile art. 494 alin. 3 teza 2 Cod civil, conform cărora, dacă clădirile au fost făcute de oat reia persoană de bună credință, proprietarul terenului are dreptul să dea înapoi valoarea materialelor și prețul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului. Reclamantul solicită, însă, a se considera compensate cheltuielile de edificare a acestui corp și cu prejudiciul provocat prin demolarea anexelor în locul cărora a fost construit corpul nou.
Din extrasul CF nr.465 Z nr. top 420/a, rezultă că proprietatea tabulară a constat din casă, curte și grădină.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză, rezultă, de asemenea, că noul corp de clădire s-a făcut prin demolarea anexelor, însă nu rezultă cine a construit aceste anexe, atâta timp cât imobilul a fost preluat de stat în 1950, fost renovat în anii 1982-1983 și doar în anii 1986 - 2. a fost demolată anexa și a fost construit corpul nou de clădire în locul ei.
Or, atâta timp cât nu se face dovada proprietății proprietarilor tabulari asupra anexei, nu se poate cere compensarea valorii acesteia cu clădirea nou construită în locul ei.
Valoarea fructelor, constând în chirii care au fost evaluate în cauză, neacordate din momentul atribuirii pârâtului Spitalul Județean S și până azi, nu se poate considera ca făcând parte din prejudiciul suferit și să se dispună compensarea cu cheltuielile de efectuare a acestui nou corp de clădire, conform art. 1143 Cod civil, compensația operează când două persoane sunt datoare una alteia, or, în speță, reclamantul nu a cerut plata chiriei de la pârâți și nici pârâții plata contravalorii clădirii noi adăugate la imobil.
În plus, prin admiterea capătului de cerere privind revendicarea, s-a dispus restituirea întregului imobil cu nr. top 420/a, deci și a noii clădiri, aceasta fiind alipită clădirii vechi, în virtutea prevederilor art. 489 cod civil privind accensiunea imobiliară. Așadar, pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local Z, are obligația predării în natură a acestui imobil pentru care reclamantul susține că a suferit o pagubă prin fructele pierdute în urma nefolosirii imobilului.
Așadar, obligația pârâtului este restituirea în natură, iar cererea reclamantului este compensarea unei sume de bani, reprezentând chiria și prețul imobilului demolat, astfel că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.1145 Cod civil, conform căruia datoriile ce urmează a se compensa trebuie să aibă ambele ca obiect o sumă de bani. Or, în speță, una din obligații este de a preda în natură un bun, iar cealaltă, pretinsă a fi o obligație din partea reclamantului, reprezintă o sumă de bani.
Cererea privind întabularea în CF pe numele lui și a acestui nou corp de clădire ca drept dobânditex legenu poate fi admisă, întrucât, conform art. 20 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului, în cauză, este ca efect al accesiunii imobiliare cu privire la corpul nou de clădire și nu ex lege cum susține reclamantul.
Legea, prin ea însăși, nu constituie un mod separat, de sine stătător, de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar și atunci când legea instituie o prezumție de proprietate, temeiul acelei prezumții îl constituie, în realitate, tot un fapt sau act juridic.
În speță, faptul juridic de dobândire a dreptului de proprietate ar fi accesiunea imobiliară asupra corpului nou de clădire, însă acest corp nou de clădire nu este înscris în carte funciară și, ca atare, nu se poate transfera în carte funciară dreptul reclamantului prin accesiunea imobiliară.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel pârâții Spitalul Județean de urgență Z și Consiliul Județean
Consiliul Județean Sas olicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, în principal, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea recursului său, acest pârât învederează că prima instanță nu s- pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, raportat la disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, în condițiile existenței unei legi speciale de reparație, precizarea temeiului juridic al acțiunii ca fiind art. 480.civil, făcându-se după intrarea în vigoare Legii nr. 213/1998.
Acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, pentru că titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniu public este unitatea administrativ-teritorială, consiliul județean fiind o autoritate deliberativă a administrației publice locale, fără personalitate juridică, având atribuții legate de administrarea domeniului public.
Noul corp de clădire nu poate fi dobândit prin accesiune, fiind domeniu public, care este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil și, oricum, preluarea construcției este condiționată, așa cum rezultă din disp. art. 494.civil, de plata acesteia de către proprietarul terenului.
Pe fond, prima instanță nu a analizat cererea reclamantului sub toate aspectele, nici potrivit îndrumărilor cuprinse în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Instanța obligă la restituirea în natură a imobilului înscris în Cf 465 Z, cu nr. top 420/a, fără a ține seama că suprafața terenului a fost diminuată, iar reclamantul a renunțat la acțiune față de persoanele fizice în proprietatea cărora se află diferența de teren.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra noului corp de clădire, ignorând existența acestuia, prin dispunerea restituirii în natură a imobilului cu date de carte funciară.
Instanța a modificat unilateral obiectul acțiunii, pronunțându-se asupra unei acțiuni în constatare, deși reclamantul exercitat o acțiune în revendicare.
Pârâtul Spitalul Județean de Urgență Z solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii capetelor de cerere privind restituirea în natură a parcelei cu nr. top 420/a din Cf nr. 1 Z și obligarea acestui pârât apelant la lăsarea în deplină proprietate și posesie a acestui imobil.
În motivarea apelului său, acest pârât arată că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Județului S, conform Hotărârii Consiliului județean S nr. 62/1999 și HG nr. 966/2002, astfel că nu poate fi restituită în natură, îndrumarea instanței de trimitere fiind cu privire la această clădire să se verifice posibilitățile de compensare a despăgubirilor pentru terenul ocupat de blocuri și locuința particulară.
Prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 489.civil privind accesiunea imobiliară, constatând că nu poate fi compensată valoarea clădirii nou construite și că nu pot fi acordate fructele civile, situație în care era obligată să aplice prev. art. 494 alin. 3 teza a II-a civil, în sensul că proprietarul terenului trebuie să-l indemnizeze pe constructorul de bună credință cu o sumă de bani egală cu prețul materialelor și al muncii sau cu creșterea valorii fondului, însă prima instanță în mod nelegal nu a aplicat aceste dispoziții.
Prima instanță nu s- pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de această pârâtă referitoare la investițiile proprii efectuate la noul corp de clădire, în sumă de 236.208,7 lei, în prezent valoarea de inventar a clădirii fiind de 886.231,97 lei, prima instanță având obligația să dispună indemnizarea acestui pârât în situația retrocedării în natură imobilului.
Prima instanță nu a ținut seama nici de implicațiile sociale ale retrocedării în natură, având în vedere destinația actuală imobilului, un asemenea imobil neprezentând funcționalitate pentru o persoană fizică.
Au mai fost reiterate excepția inadmisibilității, invocată și în motivele de apel ale celuilalt pârât.
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, reiterând, în esență, motivele invocate în concluziile scrise depuse în fața primei instanțe.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1. pr. civ. curtea apreciază că doar cel declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Z este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
a) Astfel, ambii pârâți au invocatexcepția inadmisibilității acțiunii de drept comun, pe motiv că există o lege specială de reparație, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, însă, așa cum corect a reținut prima instanță, acest aspect a fost irevocabil dezlegat prin decizia civilă nr. 1032 din 17 mai 2007 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a statuat că preluarea a fost fără titlu valabil, întrucât decretul de naționalizare contravenea Constituției și tratatelor la care România era parte, că, dacă terenul nu a intrat cu titlu valabil în patrimoniul statului român, acesta nu putea deveni domeniu public al unității administrativ teritoriale, putând fi revendicat de foștii proprietari în temeiul alin 2 al art. 6 din Legea nr. 213/1998. De altfel, acțiunea a fost exercitată din anul 1999, deci anterior apariției legii speciale de reparație, care este Legea. Nr. 10/2001. Prin urmare, acest motiv de apel este nefondat. De altfel, cauza a mai fost trimisă spre rejudecare pe parcursul procesului, prin decizia civilă nr. 792 din 28 februarie 2003 ÎCCJ, pronunțată în dosarul nr. 741/2002, tocmai în considerarea împrejurării că instanța a schimbat temeiul juridic al acțiunii, fiind vorba de o acțiune de drept comun, promovată anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație.
b) Tot în legătură cu acest aspect, a fost invocatăexcepția de nelegalitate a HG nr. 966/2002(în dispozitivul deciziei s-a trecut greșit că ar fi vorba de Hotărârea Consiliului Județean S, sens în care, în temeiul art. 281. pr. civ. curtea va îndrepta eroarea materială), prin care a fost aprobat domeniul public al Județului S, excepție care este de competența instanței investite cu soluționarea cauzei, întrucât prezenta acțiune a fost înregistrată în anul 1999, anterior intrării în vigoare a actualei legi a contenciosului, care reglementează în art. 4 excepția de nelegalitate ca fiind de competența instanței de contencios administrativ, dar care, însă, în dispozițiile tranzitorii, cuprinse în art. 27, referitoare la soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor, prevede: "cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței".
Această excepție este nefondată, întrucât, așa cum s-a reținut cu ocazia analizării primului motiv de apel, dacă imobilul nu a trecut cu titlu în proprietatea statului român, acesta nu putea intra nici în domeniul public al unității administrativ teritoriale.
c) Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Județean al Județului, aceasta va fi respinsă ca nefondată, obiectul acțiunii fiind revendicarea unui imobil despre care însăși această pârâtă susține că se află în domeniul public al unității administrativ teritoriale, acest domeniu public fiind administrat de consiliul județean, chiar invocându-se în cursul procesului excepția de nelegalitate a hotărârii de consiliu județean privind stabilirea bunurilor din domeniul public al unității administrativ teritoriale.
d) Motivul referitor la întinderea terenului aferent spitalului este cu totul nefondat, fiind vorba strict de terenul ce a rămas proprietatea statului român, respectiv parcela cu nr. top. 420/a, transcrisă din CF 465 în CF nr. 1 Z ( 69 dosar nr. 741/2002 al ÎCCJ, 83 verso dosar nr- al Tribunalului Sălaj ). Pârâții nu au solicitat efectuarea unei expertize privind întinderea acestui teren, ei depunând la un moment dat, la fila 59 din dosarul nr. 741/2002 al ÎCCJ un raport de expertiză tehnică extrajudiciară la care instanța de casare cu trimitere și face referire în decizia civilă nr. 1032 din 17 mai 2007 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-. Și în această expertiză, însă, se dezmembrează o suprafață de 35 mp, fără vreo justificare, care se propunere spre reînscriere tot în favoarea statului.
e) Prima instanță nu a modificat deloc obiectul acțiunii, pronunțându-se exact asupra aspectelor la care a fost obligată prin decizia de casare cu trimitere, privind restituirea în natură a imobilului, inclusiv a clădirii noi. Cu privire la aceasta, instanța de recurs a statuat că este necesară aplicarea dispozițiilor art. 494. civ. referitoare la tratamentul juridic al de bună credință, cu alte cuvinte, obligarea reclamantului la plata contravalorii materialelor și a muncii ori a sporului de valoare adus fondului și, eventual, compensarea acestei creanțe a pârâtului față de reclamant, cu o eventuală creanță a reclamantului față de pârât reprezentând contravaloarea terenurilor aferente blocurilor sau aflate în proprietatea unor peroane fizice, obiect al prezentei acțiuni.
f) Nu s-a mai pus problema compensării unor creanțe bănești, întrucât pentru terenurile aferente blocurilor și proprietatea unor persoane fizice, au fost propuse în compensare alte terenuri, instanța luând act de această împrejurare în cuprinsul hotărârii obiect al prezentului apel.
Cu toate acestea, contrar îndrumărilor instanței de recurs, prima instanță nu a acordat despăgubiri de bună credință, respectiv pârâtului Spitalul Județean de Urgență S, din al cărui patrimoniu a fost edificată clădirea nouă, reținând în mod greșit că pârâții trebuia să formuleze cerere reconvențională în acest sens. În realitate, reclamantul revendicând clădirea nouă în virtutea accesiunii imobiliare artificiale, acesta nu poate intra în posesia clădirii fără să-l indemnizeze pe constructor, o astfel de cerere nefiind obligatoriu să îmbrace forma unei cereri reconvenționale. Este vorba, în realitate, de o apărare de fond, similară excepției de neexecutare a contractului, care ar paraliza acțiunea. Oricum, așa cum s-a reținut deja, cu privire la această împrejurare, a statuat irevocabil instanța de recurs, dând, în acest sens, îndrumări primei instanțe.
În ceea ce privește cuantumul acestei sume, prin expertiza de evaluare întocmită de expertul evaluator ( 114 dosar nr- al Tribunalului Cluj ), rezultă că valoarea materialelor și a muncii este de 531.600 lei, respectiv de 150.692 Euro, iar a anexelor demolate de 74.268 lei, respectiv 21.052 Euro, la un curs euro de 3,5278, astfel că diferența dintre valoarea manoperei și a muncii și valoarea anexelor demolate (preluate de la antecesorii reclamantului) este de 129.640 Euro. Prin urmare, reclamantul trebuie obligat la plata acestei sume către pârâtul apelant care a efectuat investițiile, în temeiul art. 494 alin. 3 teza a II- civ. sens în care apelul pârâtului Spitalul Județean de Urgență S va fi și admis și sentința apelată schimbată, conform art. 296. pr. civ. De remarcat că acest apelant a indicat valoarea de inventar a clădirii noi ca fiind de 886.231,97 lei, mult superioară valorii materialelor și a muncii stabilită prin expertiza de evaluare, astfel că suma datorată de reclamant va fi limitată la cea stabilită prin expertiză.
g) Cât privește motivul referitor la implicațiile sociale ale restituirii imobilului, în lipsa unei politici coerente de reparație a nedreptăților produse de regimul comunist în materia proprietăților preluate abuziv, instanțelor nu le rămâne altă posibilitate decât să aplice dispozițiile legale sau principiile generale de drept și nu să se pronunțe asupra unor politici publice în materii străine de sistemul judiciar, cum ar fi cel al sănătății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Z împotriva sentinței civile nr. 453 din 29 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că obligă reclamantul să-i plătească pârâtului SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Z despăgubiri în sumă de 129.640 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând diferența dintre valoarea materialelor și a muncii pentru Corpul nou E din cadrul Secției de boli dermato-venerice și valoarea anexelor demolate.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S împotriva aceleiași sentințe.
Respinge excepția de nelegalitate a HG nr. 966/2002.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
10 ex/22.01.2010
Jud. primă instanță::
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș