Speta Legea 10/2001. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/A/2009
Ședința publică din: 18.11.2009.
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat reclamanții, împotriva sentinței civile nr.335 din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâțiCOMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C, SC SA C COMBINATUL DE UTILAJ SA C, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA C-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 756/2009 Judecătoria Cluj -N a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că, în raport de obiectul prezentului dosar prin care reclamanții solicită să fie repuși în termenul de notificare prev. de Legea nr.10/2001, respectiv să li se restituie de către SC SA terenul revendicat ori contravaloarea acestuia, temeiurile de drept invocate art. 1 pct. 37 din Titlul VI din Legea nr. 247/2005, art. 103 Cod proc.civ. și Legea nr.10/2001, competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 335/22 mai 2009 Tribunalului Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtelor: Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor C și Combinatul de Utilaj SA C-N, prin lichidator Casa de Insolvență Transilvania, având ca obiect cerere de retrocedare în baza Legii nr.10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că rin p. cererea înregistrată sub nr. 8333/2005, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul 247/2005, asupra terenului înscris în CF 10628 nr. top. 16409. Prin hotărâre, Comisia Locală a respins cererea pe motiv că terenul a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere și prin urmare, regimul juridic este reglementat de Legea nr.10/2001.
Doar după primirea acestei hotărâri, reclamanții au înțeles să invoce prev. Legii nr.10/2001, însă cererea reclamanților, de repunere în termen sau de constatare că această cerere îndeplinește rolul unor notificări, nu poate fi primită, pentru următoarele considerente.
Reclamanții, fără echivoc, au indicat temeiul și legile privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate pe care își întemeiază cererea. La data depunerii cererii, în temeiul Legii nr.247/2005, termenul de depunere a notificărilor în temeiul 10/2001, era cu mult depășit.
Chiar și în cuprinsul plângerii împotriva Comisiei Locale, depusă la dosarul de fond, reclamanții nu justifică cererea pe prev. Legii nr.10/2001.
Instanța a apreciat că nu se poate reține că în cauză ar fi în prezența vreunui motiv și a dovedirii acesteia, în condițiile art. 103.pr. civilă și nici a faptului că cererile formulate, ar putea fi asimilate unei notificări prev. de Legea nr. 10/2001.
Argumentul legat de aplicarea art. 37 Titlul VI, din Legea nr.247/2005 și nu poate fi primit, deoarece o astfel de declinare are în vedere doar o cerere depusă la o comisie constituită în temeiul 18/1991 modificată, dar care nu este competentă teritorial, să soluționeze cererea.
Susținerile în cuprinsul precizării de la 96 cu privire la adeverința nr. 1148/1991, nu au legătură cu cauza, iar prin adresa 15414/1991, s-a comunicat numitului că terenul a trecut în proprietatea statului și că nu sunt aplicabile, prev. Legii 18/1991.
La dosarul cauzei, nu s-a depus presupusa adeverință nr.1148/23.01.1991 și chiar dacă ar exista o astfel de adeverință, aceasta nu este incidentă cauzei deoarece, dacă s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate și s-ar fi emis o hotărâre a Comisiei Județene aceasta ar fi trebuit pusă în aplicare, iar reclamanții nu ar mai fi putut solicita reconstituirea dreptului de proprietate, pe terenul afirmat că ar fi aparținut antecesorului lor. Concluzia că această adeverință nu se referă la terenul solicitat prin cererea formulată în anul 2005, înregistrată sub nr. 83344, este susținută și de răspunsul comunicat și aflat în copie la dosarul cauzei sub nr. 15414/1991, prin care s-a comunicat că cererii nu-i sunt aplicabile prev. legii fondului funciar.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de mai sus, întrucât cererea de repunere în termen, sau de calificare a cererii 83344/2005 ca având rol de notificare, a fost respinsă, s-a respins și cererea de obligare a SC SA să restituie terenul reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanții, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, apelanții au criticat sentința pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că au dovedit că sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 1,197 ha, conform adeverinței nr. 1148 din 23.01.1991. Instanța de fond susține în mod greșit că această adeverință nu s-a depus la dosarul cauzei și că aceasta nu are legătură cu cauza, întrucât în situația în care ar fi existat, această hotărâre ar fi trebuit pusă în aplicare, fapt ce nu s-a realizat întrucât terenul agricol a fost trecut în folosința .
Imobilul în litigiu teren în suprafață de 1464 mp a aparținut autorului lor G, iar în baza Legii nr. 18/1991 li s- reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitori, sens în care li se eliberează adeverința nr. 1148/23.01.1991 în care se menționează că adeverința constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate. În contradicție cu disp. Legii nr. 1/2000, prin proces verbal nr. 93/2008 Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C- aprobă în unanimitate respingerea cererii lor, pe motiv că nu au formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 1/2000, 169/1999 și a Legii nr.10/2001, și pe motiv că acest teren a trecut în proprietatea statului.
Anterior eliberării adeverinței nr. 1148/1991 prin adresa nr. 15414/302 din 17 iulie 1991 li se aduce la cunoștință de către Primăria mun. C-N că imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului prin expropriere și, prin urmare, nu sunt aplicabile disp. Legii nr. 18/1991, acte care se află într-o totală contradicție.
Motivele invocate de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 C-N nu sunt temeinice, pentru că o dată stabilit dreptul de proprietate conform adeverinței arătate, nu erau obligați să depună cereri conform legilor de modificare a legii fondului funciar, cu toate că, din actele dosarului rezultă că certitudine că aceste cereri s-au depus inclusiv în baza Legii nr. 247/2005.
Mai mult, la data preluării terenului în litigiu, acesta avea destinația de teren agricol în folosința . până în anul 1995, când se dezlipește din CF 10628 C și se transcrie în CF - în favoarea Statului Român, iar ulterior în Cf - în favoarea SC Prin urmare, exproprierea nu s-a făcut de la antecesorul lor, ci de la unitatea agricolă arătată, astfel că, ei neștiind despre această situație au continuat să depună cereri în temeiul legii fondului funciar, cu modificările ulterioare, astfel că cele două comisii sunt obligate să emită în favoarea lor dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul solicitat.
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
La data de 24 noiembrie 2005, reclamanții au înregistrat sub nr. 83344/304 cerere prin care au solicitat, în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1464 mp, ocupat de SC SA.
Cererea lor a fost respinsă, cu motivarea că terenul revendicat nu face obiectul legilor fondului funciar, regimul juridic fiind reglementat de Legea nr.10/2001.
Din conținutul cărții funciare nr. 7766 în care a figurat inițial terenul în litigiu sub nr. 16409, dezmembrat ulterior, fost transcris în CF 10628 C sub nr. top 16409/15, în suprafață de 1464 mp pe numele antecesorului reclamanților în 20.01.1949. Ulterior, în 11 mai 1995 în baza transferului de la IAS C imobilul se transcrie în CF - C nou înființată în favoarea Statului Român.
Prin adresa nr. 15414/17 iulie 1991 reclamanților li se comunică faptul că, cererea formulată nu face obiectul Legii nr. 18/1991, terenul fiind expropriat ( 32), prin Decretul nr. 319, 320/1976 și 206/1979.
Prin urmare, reclamanții aveau cunoștință de situația juridică a terenului încă din anul 1990 și, cu toate acestea, nu formulează notificare în baza Legii nr.10/2001.
Cererea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 247/2005 nu poate fi asimilată unei notificări în sensul Legii nr.10 /2001, având în vedere procedura de depunere notificărilor prin intermediul executorului judecătoresc, însoțite de acte doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prev. de art. 23 din lege, modificat. De aceea, motivul invocat de reclamanți că, cererea trebuia trimisă organului competent nu-și găsește aplicare în cauză, o eventuală astfel de declinare are în vedere o cerere depusă la o comisie constituită în temeiul Legii nr. 18/1991 necompetentă teritorial să judece cererea și nu o declinare la o comisie constituită în temeiul Legii nr.10/2001.
Reclamanții au mai susținut că prin adeverința nr. 1148/1991 li s- comunicat că li s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea comisiei județene nr. 80/29.10.1991 pentru suprafața de 1464 mp, că în adeverință se menționează că adeverința constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului și că, contradicția dintre aceasta și adeverința nr- i- indus în eroare cu privire la procedura de urmat. Această adeverință a fost depusă la dosarul instanței de apel și atestă reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 1,197 ha teren. Dar, din conținutul acestei adeverințe rezultă că în suprafața reconstituită sunt cuprinse alte terenuri decât cel în litigiu, situat la locul numit "arătură - Sub dealul Sf. GG", iar Hotărârea nr. 650/18.08.2008 Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor atestă respingerea contestației, pe motiv că, imobilul solicitat a făcut obiectul Decretelor de expropriere nr. 319/1976, 320/1976 și 206/1979, fiind transcris în favoarea Statului Român și nu face obiectul legilor fondului funciar, regimul juridic al suprafeței de 1464 mp fiind este reglementat de Legea nr.10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 335 din 22 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
8 ex/2.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
