Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/A/2009
Ședința publică din: 18.11.2009.
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.234/F din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți PRIMARUL COMUNEI și COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4.11.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 234/F/14 mai 2009 Tribunalului Bistrița -N fost admisă excepția tardivității invocată de pârâții Primarul comunei și Comuna, prin primar, și respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 174/29.08.2003.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că excepția tardivității introducerii acțiunii este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 174 emisă de Primarul comunei la 29.08.2003 s-a respins notificarea nr. 347/2001, înregistrată sub nr. 4285/2.10.2001 la Primăria comunei de către, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești sau restituirea în natură a imobilului înscris în 1254 nr. top 316, 317, de natură casă, curte și grădină în suprafață de 1734 mp, situate în la nr. adm. 325, cu motivarea că bunul a trecut în proprietatea Statului Român prin Decretul 223/1974, fostul proprietar a fost despăgubit cu suma de 35.000 lei, iar conform Legii 112/1995 a fost vândut fostului chiriaș, prin contractul nr. 1/1996.
Prin notificare, solicitantul și-a ales domiciliul în B,-,. B,. 32.
Alineatul 3 al articolului 26 din Legea 10/2001 republicată stabilește că dispoziția motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În realizarea sarcinii legale, în speță s-a comunicat dispoziția prin scrisoarea recomandată nr. 82, la domiciliul indicat de solicitant. Plicul în care s-a expediat se află în original la fila 48. desemnat cu înmânarea înscrisului s-a prezentat la adresa destinatarului, la 11.09.2003, când a constatat că senior lipsea de la domiciliu, și a îndeplinit avizarea necesară. Scrisoarea s-a păstrat, în consecință, la poștă până în 22.09.2003, după care, expirând perioada în care serviciul avea obligația de depozitare, s-a returnat expeditorului. Toate aspectele sunt atestate de mențiunile făcute pe fața și verso-ul plicului.
Este de precizat că, la momentele arătate, senior era în viață întrucât, după elementele certificatului de la fila 44, decedat la 21 septembrie 2005, în.
În pofida stării de fapt reținute, notificatorul nu a atacat dispoziția în termenul imperativ de decădere de 30 de zile mai înainte reținut. Se decide că, prin modul de executare al transmiterii dispoziției către acesta, procedura comunicării s-a înfăptuit. Motivele neprimirii dispoziției sunt imputabile întrutotul persoanei îndreptățite și nu pot atrage consecințele dorite de reclamanți.
Transmiterea calității antecesorului în mâna urmașilor săi legali, prin efectul morții, nu-i pune la scut de sancțiunea tardivității promovării acțiunii de față. În beneficiul lor personal nu reînvie dispoziția legii analizate, cu obligativitatea reluării demersului comunicării în ce-i privește și în scopul curgerii unui nou termen procedural.
Chiar admițând contrariul, se observă că, la 23.07.2008, reclamantul junior a primit dispoziția personal, sub semnătură, împrejurare desprinsă din actul de la fila 9. Dacă s-ar putea considera că termenul începe de la această dată, acțiunea sa tot ar fi tardivă, văzând că s-a depus la registratura instanței la 5.02.2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal reclamanții, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În subsidiar, apelanții au solicitat și repunerea în termenul de apel, conform art.103 Cod proc.civ. cerere pe care ulterior nu au mai susținut-
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că, dispoziția prin care a fost soluționată notificarea a fost trimisă la adresa din B,-, - apartamentul 32, Jud. B-N, adresă indicată în notificarea formulată de către antecesorul lor, care, în același timp și- indicat și domiciliul în Germania.
Comunicarea acestor acte către antecesorul lor nu a fost realizată, deoarece acesta lipsea de la adresa indicată, iar plicul aflat la 48 nu face dovada deplină comunicării dispoziției de soluționare notificării.
Faptul că antecesorul lor era în viață la data pretinsei comunicări, atâta timp cât dispoziția de respingere nu a ajuns niciodată în posesia lui, nu prezintă relevanță.
În ceea ce-l privește pe reclamantul jr. s-a arătat că, chiar dacă primit personal dispoziția în data de 23 iulie 2008, aceasta nu echivalează cu o comunicarea în sensul prev. Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul s-a opus admiterii apelului, arătând că în cazul în care notificatorul lipsit de la domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale, avea obligația să comunice acest fapt, cât și noul domiciliu. În această situație, notificatorului i s- comunicat dispoziția la domiciliul indicat, unde nu a fost găsit, iar după termenul de păstrare, corespondența a fost returnată Primăriei com..
Ulterior, la 19.11.2003, cu recomandata nr. 234, i se retrimite la domiciliul ales dispoziția nr. 174/2003, apreciind că a refuzat să o primească, după ce, în prealabil, printr-o convorbire telefonică luat la cunoștință de conținutul dispoziției.
Susținerea apelanților că rezolvarea procesului s-a făcut fără intra în cercetarea fondului sunt nefondate, pentru că restituirea în natură imobilelor nu poate fi dispusă, acestea fiind vândute chiriașilor, terenul atribuit prin ordin al prefectului, iar o parte din teren ocupat de construcțiile fostului
Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, reține următoarele:
În notificarea formulată, senior și- indicat domiciliul în Germania, 32, 90408, și domiciliul ales în B,-, - apartamentul 32. Dispoziția nr. 174/2003 emisă de pârât este comunicată notificatorului la domiciliul ales, plicul prin care s-a expediat dispoziția se află la fila 48. Din mențiunile făcute pe acesta de către factorul poștal însărcinat cu înmânarea înscrisului, rezultă doar că, senior lipsea de la adresa indicată, astfel că, după păstrare, timp de 10 zile, s-a avizat returnarea către expeditor.
Contrar celor reținute de instanța de fond, curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada primirii de către antecesorul reclamanților a dispoziției nr. 174/2003. Instanța de fond face vorbire de scrisorile recomandate aflate la 37 și 38, fără însă a fi dovedit că aceste scrisori conțin dispoziția atacată. Aceste plicuri nu sunt însoțite și de recipisa prin care notificatorul a fost înștiințat despre faptul comunicării, despre termenul de păstrare al corespondenței și despre obligația lui de a se prezenta în interiorul termenului de păstrare pentru ridicarea corespondenței.
În această situație, rezultă că pârâtul nu a putut face dovada certă datei la care a fost comunicată dispoziția atacată notificatorului. În materia decăderilor din dreptul de exercita calea de atac prevăzută de lege, formula contestație sau orice altă cerere, nu se poate opera decât cu date precise, certe, fiind de principiu că acestea trebuie considerate în termen, atâta vreme cât nu se face dovada contrară concludentă.
Față de considerentele reținute, curtea constată că acțiunea a fost soluționată eronat pe calea excepției tardivității contestației, motiv pentru care în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 234 din 14 mai 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr- pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 234 din 14 mai 2009 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanță.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER - - - - - -
Red. IA dact. GC
6 ex/25.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
