Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 349
Ședința publică din 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.2/A din 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamanta recurentă asistată de avocat, lipsă fiind pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar reprezentați de consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 02.04.2009, în două exemplare, întâmpinarea formulată de către pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, din care un exemplar se comunică apărătoarei reclamantei recurente.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 2213 lei și timbre judiciare în sumă de 5 lei.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegație.
Apărătorii părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în asistarea reclamantei recurente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.26 al.1 din Legea 112/1995, art.37 din HG 20/1996, în sensul că terenul aferent construcțiilor ce au făcut obiectul Legii 112/1995 se dobândește de chiriașii titulari de contracte de închiriere prin vânzare, la fel ca și construcția. De asemenea, invocă prevederile Legii 1/2009 prin care a fost modificat art.7 din Legea 10/2001, conform cărora nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor înstrăinate în baza Legii 112/1995, în acest sens fiind pronunțată de către Curtea Constituțională Decizia nr.56/2009.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.2/A din 09 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității apelului, precum și ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr.11411/23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar.
Astfel, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea precizată de reclamantă, prin care a solicitat următoarele: să se constate că, odată cu dreptul asupra construcției cumpărate în baza Legii nr.112/1995, înscrisă în CF 513, a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului aferent; să se rectifice CF nr.513, nr.cadastral 392/11/b și nr.400/a/1/1/1, în sensul înscrierii suprafeței reale de 1954 mp în locul suprafeței de 2131 mp; să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr.18/1991, iar din interpretarea logico-sistematică a prevederilor art.9, art.21 și art.26 alin.ultim din legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, fără ca proprietarul terenului să poată refuza încheierea contractului din considerente de oportunitate sau din alte motive.
În calea de atac a apelului, reclamanta a invocat nelegalitatea hotărârii, arătând că prima instanță a interpretat greșit art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din HG nr.20/1996, în virtutea cărora dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, se naște din lege, fiind dobândit odată cu cumpărarea acestor construcții.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 se dobândește prin vânzare ca și construcția.
De asemenea, intimatul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, învederând că terenul în litigiu a fost inclus în domeniul public al Municipiului
Tribunalul a respins excepția inadmisibilității apelului, reținând că trecerea terenului în proprietatea publică a statului nu atrage de la sine inadmisibilitatea apelului, câtă vreme, potrivit art.282 pr.civ. hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, excepțiile de la această regulă fiind expres și limitativ prevăzute de lege.
Cu privire la fondul litigiului, tribunalul a reținut că interpretarea coroborată a art.9, art.21 și art.26 alineatul ultim din Legea nr.112/1995, raportate la art.37 din Normele metodologice de aplicare a legii, conduce la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, care nu se restituie în natură foștilor proprietari, se dobândește de către chiriașii titulari ai contractelor de închiriere în urma vânzării, ca și construcția.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în speță a art.26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din HG 20/1996 - republicată, potrivit cărora dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 se naște din lege și se dobândește odată cu înstrăinarea construcțiilor, precizând că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.56/2009.
Prin întâmpinare (fila 10), intimații Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar au solicitat respingerea recursului, arătând că nu s-a inclus în contractul de vânzare-cumpărare și terenul, întrucât până la această dată nu a fost reglementată juridic noțiunea de teren aferent, iar prin nr.15/2004 s-a hotărât să se încheie, cu actualii proprietari ai construcțiilor vândute în baza Legii nr.112/1995, contracte de închiriere pentru curțile și grădinile aferente acestor construcții.
Intimații au mai învederat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 al.2 din Legea 18/1991, precum și că soluțiile pronunțate sunt legale, în raport cu dispozițiile Legii nr.112/1995 și ale Normelor de aplicare a acestei legi.
În urma examinării deciziei atacate în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și 312 al.3 și 5.pr.civ. Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantei, pentru considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Potrivit art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, republicată în baza art.II din HG nr.11/1997, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 al.ultim din lege".
Textul art.26 al.ultim din Legea nr.112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor legale mai sus menționate, prin prisma principiului de logică al terțului exclus (tertium non datur) rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv care asigură o utilizare normală a construcției, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art.36 din Legea nr.18/1997, care se referă la alte situații.
Totodată, este de observat că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr.56/2009 cu privire la constituționalitatea legii pentru modificarea și completarea Legii nr.10/2001, decizie în care se arată că "odată cu imobilele - clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 - au fost înstrăinate și terenurile aferente, motiv pentru care ele nu pot face obiectul restituirii în natură, ca măsură reparatorie, ci doar prin echivalent".
Mai mult decât atât, interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr.112/1995 și Normelor metodologice de aplicare a acestei legi (aplicabile speței) impune luarea în considerare și a altor acte normative care reglementează situația juridică a unor terenuri aferente construcțiilor.
Astfel, și în cazurile prevăzute de art.36 al.2 din legea nr.18/1991 republicată și de art.10 din Legea nr.85/1992, legiuitorul a înțeles să transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor, fără plată, așa încât intenția legiuitorului a fost aceea de a nu face o discriminare a dobânditorilor construcțiilor în baza Legii nr.112/1995.
Așa fiind, având în vedere că cele două instanțe nu au soluționat cauza în fond, în baza art.304 pct.9 și 312 al.3 și 5.pr.civ. curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia atacată în sensul că va admite apelul reclamantei și va desființa hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanța va suplimenta probatoriul în privința "terenului aferent construcției" și a petitului privind rectificarea suprafeței, avându-se în vedere întinderea acesteia (2131 mp).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.2/A din 09.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr.11411/23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauze spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/10.04.-
Tehnored.MM/2 ex/22.04.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
