Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de pârâta SC SRL prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1912/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimată, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 12 lei și timbru judiciar de 0,45 lei.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind insuficienta timbrare a cererii de apel.
Avocat solicită anularea apelului ca insuficient timbra, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 1/10.02.2008 reprezentând onorariu avocat de 1000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1912/17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta i s-a interzis pârâtei importul anumitor bunuri contrafăcute, s-a dispus obligarea pârâtei să distrugă bunurile contrafăcute enumerate în dispozitiv, precum și să publice, pe cheltuiala proprie, dispozitivul hotărârii, într-un cotidian de circulație națională. Totodată s-a dispus obligarea pârâtei la palat cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în cest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea dedusă judecății de reclamanta este o acțiune în contrafacere de marcă ce are ca finalitate asigurarea, protecția drepturilor reclamantei, drepturi derivând din marca a cărei titulară este și pentru care legea îi oferă o protecție specială.
Reclamanta este titulara mărcii " -" ce se bucură de protecție internațională în conformitate cu prevederile de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor și Protocolului referitor la de la Madrid acte la care România este parte.
Astfel, s-a depus la dosar (filele 12, 13, 14) copia adeverinței nr. -/15.12.2006 eliberată de prin care se certifică protecția mărcii nr. - pe teritoriul României precum și extrasul mărcii din baza de date a organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală.
Tribunalul a reținut că la data de 24.12.2006 în temeiul dispozițiilor Legii 344/2005, Biroul Vamal a reținut de la pârâta "" un import de produse de parfumerie.
Mărfurile reținute de Autoritatea Vamală I reprezintă 1152 flacoane de 12,5 ml inscripționate "Midori 2" și 576 flacoane de 12,5 ml inscripționate " - " produse ce purtau în mod ilegal marca. Pârâta a importat produsele în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu "" din Republica M, fără a exista însă un acord al titularului mărcii pentru această operațiune.
Situației de fapt reținute îi sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. 2 lit. b din Legea nr. 84/1998. Tribunalul a constatat incidența acestor dispoziții legale fiind îndeplinite în speță condițiile prevăzute de lege, respectiv:
- pârâta să utilizeze un semn identic sau similar cu marca reclamantei;
- produsele sau serviciile pentru care se utilizează serul să fie identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;
- să poată exista în percepția publicului un risc de confuzie incluzând și riscul de asociere al mărcii cu semnul.
Astfel, analizând înscrisul depus la fila 59 dosar nr- al Tribunalului București, tribunalul reținut că mărfurile reținute poartă în mod fraudulos marca și că pseudo-ideogramele înscrise pe flacoanele de parfum comercializate de pârâtă sunt, de fapt litere ale alfabetului latin stilizate, scrise cu o grafică specială, care nu fac altceva decât să reproducă marca intenția de contrafacere fiind vădită, semnul folosit de pârâtă fiind similar cu marca al cărei titular este reclamanta.
Tribunalul a constatat că, dată fiind identitatea produselor pe care tind să le protejeze marca și semnul încriminat (produse de parfumerie) precum și similaritatea semnului cu marca, se poate crea un risc de confuzie în rândul consumatorilor potențiali, risc cu atât mai sporit cu cât marca reclamantei are o existență îndelungată pe piață și un nivel de distinctivitate ridicat.
Tribunalul constată că marca reprezintă o marcă verbală, o reprezentare scrisă a unei expresii verbale astfel încât ceea ce interesează în principal este identitatea scriptică și fonetică cu inscripțiile aplicate pe flacoanele de parfum reținute.
Instanța reține ca lipsite de suport probator susținerile pârâtei ce a invocat că s-ar fi folosit o grafie chineză sau că semnele incriminate ar reprezenta în traducere denumiri ale unor plante aromate sau că mențiunile privind producătorul ar elimina riscul confuziilor.
Intenția de contrafacere a mărcii rezultă chiar din faptul că scrierea mărcii a fost alterată astfel încât să se evite identitatea grafică absolută dintre semne, păstrându-se însă identitatea fonetică.
De asemenea, se consideră nerelevant raportul de expertiză depus la dosar de pârâtă din care rezultă compoziția chimică diferită a parfumurilor importate de pârâtă față de cele purtând marca, întrucât contrafacerea se realizează și prin simpla aplicare fără drept a unei mărci protejate pe un anumit produs, caz în care analiza compoziției produsului nu mai are relevanță față de obiectul cauzei dedus judecății.
Instanța reține că prin derogare de la regulile dreptului comun prevăzute de art. 998 Cod civil, titularul mărcii încălcate este scutit de obligația dovedirii culpei și săvârșirea faptei ilicite, legiuitorul prezumând existența vinovăției autorului în considerarea statutului de comerciant în exercițiul căruia a fost săvârșită fapta, fiind suficientă dovedirea unui atare statut pentru a opera prezumția legală relativă, prezumție ce nu a fost răsturnată.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul a constatat întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii în contrafacere urmând a dispune măsurile prevăzute de dispozițiile legale (art. 35 alin. 3 din Legea 84/1998, art. 11, 16 din OG100/2005) pentru protejarea drepturilor titularului mărcii, respectiv interzicerea importului de către pârâtă de bunuri contrafăcute purtând marca al cărei titular este reclamanta, obligarea pârâtei la distrugerea bunurilor contrafăcute importate și reținute la data de 24.12.2006 la Biroul Vamal și obligarea pârâtei la publicarea în presă a dispozitivului prezentei sentințe.
Pârâta, aflată în culpă procesuală a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în baza art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta prin reprezentatul său legal, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut apelanta că printre produsele reținute la Vama se numără și produsele "", inserate în mod eronat în adresa nr. 26525/06 de către organele vamale ca fiind " ".
Instanța de fond a pornit de la premisa greșită că decizia 26525/2006 a Biroului Vamal nu a fost contestată și că aceasta face dovada situației de fapt prezentată.
Apelanta a susținut că a făcut dovada, cu buletinul de analiză, a faptului că substanțele care compun parfumurile nu sunt identice cu cele folosite de societatea reclamantă și a precizat că există diferențe și între hieroglifele chinezești și grafica franceză.
Întrucât denumirea corectă a parfumurilor este, nu s- adus vreo atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deținute de reclamantă asupra mărcilor " ".
Instanța a pus în vedere apelantei, prin citație, să achite taxa judiciară de timbru datorată în apel (12 RON) și timbrul judiciar în valoare de 0,45 RON.
Deși legal citată cu această menține la sediul social indicat prin cererea de apel (I, B-dul. -, nr. 45, -.6, scara A, parter, apartament 1) apelanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru datorate.
Având în vedere timbrul judiciar în valoare de 0,15 RON aflat la dosar, instanța a pus în discuția părților, la prima zi de înfățișare în apel, excepția insuficienței timbrării a cererii de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în situația neplății acestora în momentul înregistrării cererii instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată (alin. 2). Sancțiunea neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit este, în conformitate cu prevederile alin. 3 al aceluiași articol, anularea cererii.
În speță, apelanta, legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru datorată în apel, nu s-a conformat solicitărilor instanței.
Urmează ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și să dispună anularea apelului ca insuficient timbrat, păstrând hotărârea apelată în conformitate cu prevederile art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat apelul formulat de pârâta prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 1912/17.10.2007, a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorar de avocat).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.03.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Liliana Palihovici
