Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 393/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIN C, GUVERNUL ROMÂNIEI-COMISIA SPECIALĂ DE B împotriva deciziei civile nr. 103/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare - obligația de a face.
Procedura legal îndeplinită.
S-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, din partea intimatei - B SRL, concluzii scrise, la care adaugă, copia deciziei civile nr. 1194/A/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA, sentința civilă nr. 208/2005 a Tribunalului Alba, sentința civilă nr. 860/2007 a Judecătoriei Aiud, OUG nr. 94/29.06.2000 privind a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, practică judiciară în materie.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2008, încheiere ce face parte din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 511/2007 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta - B SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului A, Eparhia din și Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase, a fost constatată nulitatea parțială a deciziei nr. 391/2004 a Comisiei Speciale și s-a dispus anularea încheierii de întabulare a acestuia. Totodată s-a dispus parcelarea imobilului construcție înscris în CF nr. 11105 A cu nr. top. 983/1, a fost obligat pârâtul Consiliul Local să procedeze la vânzarea imobilului cu nr. top. nou 983/1/I către reclamantă și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestuia după vânzare.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta Eparhia din nu și-a justificat calitatea de persoană îndreptățită la, de asemenea că spațiul deținut de reclamantă în temeiul contractului de închiriere se identifică doar cu parte din imobilul cu nr. top. 983/1 astfel că se justifică parcelarea acestuia.
Prin decizia civilă nr. 103/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de pârâții Consiliul Local A, Comisia Specială de și Eparhia din împotriva sentinței de mai sus.
In considerentele deciziei s-a reținut că excepția lipsei materiale a Judecătoriei Aiud referitoare la constatarea nulității parțiale a decizie nr. 391/2004 pronunțată de Comisia de este neîntemeiată deoarece calea de atac a contestației instituită de art. 3 alin. 7 din OUG nr. 94/2000 privește doar părțile implicate în procedura de restituire nu și terții chiriași ai imobilelor retrocedate. Fiind terț în raport de procedura reglementată prin OUG 94/2000 reclamanta nu au deschisă calea unei acțiuni în anularea acestei decizii în procedura prevăzută de acest act normativ ci potrivit procedurii de drept comun.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a Reformate din, Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii.
S-a apreciat a fi neîntemeiată și excepția tardivității cererii reclamanta care este un terț față de decizia de restituire atacată și prin urmare nu i se aplică procedura specială prevăzută de Legea nr. 501/2002.
Totodată s-a constatat că prin întâmpinări, Consiliul Local Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantei astfel că nu i se poate aplica prevederile art. 275 cod procedură civilă.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele Eparhia din și Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Prin recursul promovat, pârâta Eparhia din a solicitat desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv instanței competente să judece cauza, sau reținând cauza spre rejudecare să se respingă acțiunea formulată de reclamantă.
In expunerea motivelor de recurs, reiterând excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Aiud cu privire la constatarea nulității parțiale a deciziei Comisiei speciale, susține că actul atacat este un act administrativ emis de un organ central care conform art. 3 alin. 7 din OUG 94/2000 poate fi atacat cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.
Instanțele, în mod greșit au calificat actul juridic dedus judecății ca fiind unul civil și nu unul administrativ.
Apreciază că greșit s-a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cât și excepția tardivității cererii reclamantei, raportat la data emiterii deciziei.
Pe fondul cauzei, arată că la dosarul cauzei alături de documentele la care instanța de fond și de apel au făcut referire au fost depuse și o serie de alte documente care, coroborate cu cele de mai sus atestă în mod incontestabil că Eparhia din a fost proprietarul iar nu succesorul în drepturi a instituției Școala din
La rândul său, prin recursul declarat, pârâta Comisia Specială de susține că decizia recurată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe ( art. 304 pct. 3 cod procedură civilă), Judecătoria Aiud nefiind competentă material să judece cauza și că instanța a interpretat greșit prevederile Decretului canonic aplicabil cauzei ( art. 304 pct. 9 ) atunci când a considerat că Eparhia din nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la.
Arată, totodată că instanța a interpretat greșit și dispozițiile art. 3 alin. 7 din OUG nr. 94/2000 coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond arată că Eparhia din este îndreptățită la restituirea bunului în cauză în nume propriu, respectiv în calitate de fost proprietar.
Mai susține că este profund greșită calificarea pe care instanța a dat-o acțiunii ca fiind una de drept comun, în constatarea unui act civil din moment ce acțiunea privește anularea unui act administrativ iar pe de altă parte, dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004 vine în completarea legislației speciale din domeniul retrocedărilor și instituie la fel de clar procedura de urmat în vederea anulării unui act administrativ de orice persoană interesată, inclusiv terții față de procedura reglementată de OUG nr. 94/2000.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimatul Consiliul Local al Municipiului A arată că lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursurilor declarate de cele două pârâte, precizând însă că Judecătoria Aiud era competentă să soluționeze cauza și că pe fond s-a făcut o corectă interpretare a legii și a actelor dosarului de către instanța de fond.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată în cauză intimata - B SRL a solicitat respingerea recursurilor arătând că nu are calitatea de beneficiar a OUG 94/2000 astfel că nu-i poate fi aplicabilă procedura instituită de aceasta.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt fondate în limitele și pentru motivele ce se vor expune.
Potrivit art. 3 alin. 7 din OUG nr. 94/2000 modificată ( art. 2 alin. 6 din OUG 94/2000 în forma aflată în vigoare la data promovării acțiunii), deciziile Comisiei Speciale de vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în termenul de 30 de zile de la comunicarea acestora iar Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că orice persoană interesată are posibilitatea de a ataca deciziile Comisiei Speciale potrivit procedurii contenciosului administrativ, neexistând nici o prevedere care să ducă la concluzia că o astfel de cale nu ar fi deschisă decât persoanelor îndreptățite nu și altor persoane care dovedesc vreun interes, așa cum sunt terții chiriași.
In raport de conținutul textului legal menționat Curtea apreciază că în mod greșit tribunalul a făcut distincție sub aspectul calității persoanelor care pot ataca în contencios decizia comisiei de de vreme ce legea nu face o astfel de distincție. Atunci când legiuitorul a dorit să facă distincții a prevăzut în mod expres în textul de lege acest lucru așa cum se poate observa în cazul Legii 10/2001 în care prin art. 26 alin. 3 se precizează că numai persoana îndreptățită are deschisă calea contestației împotriva dispozițiilor emise în baza acestei legi la secția civilă a tribunalului, rezultând că terții nu pot promova o atare contestație la instanța menționată ci numai potrivit dreptului comun.
Așadar, în condițiile în care OUG 94/2000 nu face distincție sub aspectul menționat rezultă că deciziile comisiei de pot fi atacate de orice persoană interesată potrivit procedurii instituite de acest act normativ și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 553/2004. Astfel se dovedește a fi întemeiată excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Aiud, tribunalul în mod greșit reținând că instanța de contencios administrativ nu ar fi competentă să soluționeze cauza.
In consecință, recursurile celor două pârâte se constată a fi fondate, reținându-se a fi întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 cod procedură civilă.
Reținând temeinicia excepției lipsei competenței materiale care este prealabilă analizării celorlalte excepții invocate de părți cât și a motivelor de recurs care vizează fondul cauzei, Curtea apreciază inutilă analizarea acestora din urmă.
In temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează a fi admise cele două recursuri cu consecința casării deciziei civile recurate cât și a sentinței primei instanțe și a trimiterii cauzei pentru competentă soluționare secției de contencios administrativ a Curții de APEL ALBA IULIA care urmează a aprecia și asupra oportunității disjungerii capetelor de cerere pe care nu le consideră ca intrând în competența sa.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Eparhia din - C și Guvernul României - Comisia specială de B
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 393/30.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
împotriva deciziei civile nr. 103/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba și sentința civilă nr. 511/2007 a Judecătoriei Aiud și în consecință:
Casează hotărârile atacate și trimite cauza pentru competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Curții de APEL ALBA IULIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 X 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/25.11.2008
-
- /
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar civil nr-
A I, la 05.12.2008
CĂTRE
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Vă trimitem alăturat spre competentă soluționare, dosarul nr- privitor pe - B SRL A c/a Consiliul Local A pentru acțiune în constatare, privind recursul declarat de pârâta DIN C și intimatul GUVERNUL ROMÂNIEI - COMISIA SPECIALĂ DE B, împotriva deciziei civile nr. 103/ pronunțată de Tribunalul Alba și sentința civilă nr. 511/2007 a Judecătoriei Aiud,
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 393/30.10.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, s-au casat hotărârile atacate și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Curții de APEL ALBA IULIA.
Dosarul conține un număr de 135 de file și are atașate dosarul nr- al Tribunalului Alba și dosar 2077/2005 al Judecătoriei Aiud.
Președinte Grefier
- - - -
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
