Expropriere. Speță. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/A/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
Procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții și, precum și de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr. 649/9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect expropriere. Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 23 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 649/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 și Primăria comunei, fiind respinsă acțiunea reclamanților și față de aceștia.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta N B, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 43/2007 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilindu-se ca și cuantum de despăgubire suma de 25 Euro/mp pentru suprafața de 1038 mp teren arabil cu nr. cadastral 365/6/2/2 echivalent în lei la data plății. A fost respinsă cererea cu privire la exproprierea totală.
In considerentele sentinței s-a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 43/2007 a N SA s-a dispus exproprierea terenului din, nr. cad. 3814/2/2 nr. parcelă 365/6/2/2 în suprafață de 1038 mp teren arabil, proprietatea lui și, și s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 32874 lei.
Exproprierea pentru utilitate publică s-a făcut în baza Legii nr. 198/2004, pentru realizarea "variantei de ocolire a Municipiului Sibiu".
Despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauza proprietarului. La solicitarea despăgubirilor trebuie să se țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială precum și de daunele aduse proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de aceștia.
Imobilul în litigiu a provenit din nr. cad. 365/6 arabil în suprafață de 15.000 mp ce a fost proprietatea lui, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, însă pe care nu l-a întabulat. Acest imobil a fost înstrăinat prin vânzare - cumpărare lui, prin contract autentificat sub nr. 681/2003. Din acest imobil a fost dezmembrat nr. cadastral 365/6/1 de 4321 mp care a fost vândut R iar nr. cadastral 365/6/2 s-a dezmembrat în trei corpuri noi, respectiv 365/6/2/1 - 511 mp; 365/6/2/2 arabil de 1038 mp și nr. cadastral 365/6/2/3 arabil de 4730 mp.
Obiectul exproprierii îl constituie nr. cadastral 365/2/2 de 1038 mp iar aceasta conform expertizei tehnice efectuate în cauză se află în extravilanul localității, iar urmare a amplasării șoselei de centură pe imobilul în litigiu, celălalt imobil al reclamantului cu nr. parcelă 365/6/2/1 rămâne fără acces la calea publică în mod direct.
Experții au arătat că în zonă tranzacționarea terenurilor pe piața liberă se face la prețul de 20-30 euro/mp iar conform metodei comparației directe valoarea mp ar fi de 25 - 40 euro/mp însă valoarea reală a imobilului au apreciat-o la 14 euro/mp, respectiv 14504 Euro.
Raportat la prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, conform cărora despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, instanța a apreciat că se impune acordarea unor despăgubiri de 25 euro/mp care se cuprind din valoarea reală a mp de teren în zona de 14 Euro și o despăgubire de 11 Euro/mp deoarece în urma exproprierii efectuate unul din imobilele dezmembrate al reclamanților rămâne fără acces direct la calea publică însă aceștia îl vor putea folosi în continuare ca teren arabil.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 9 din Legea 198/2004 și art. 12 din HG 914/2004, s-a respins acțiunea reclamanților față de Primăria comunei și față de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local urmare a admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a acestora.
In baza Legii nr. 198/2004, art. 21 - 27 din Legea 33/1994, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și s-a anulat Hotărârea nr. 43/2007 în ce privește cuantumul despăgubirilor și s-au acordat despăgubiri de 25 Euro/mp pentru suprafața de 1038 mp teren arabil, cu nr. cadastral 365/6/2/2.
S-a respins cererea privitoare la exproprierea totală aceasta neimputându-se față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză dar și față de faptul că nu a rezultat cauza de utilitate publică pentru restul suprafeței neexpropriate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefăcându-se dovada avansării lor.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta CNADNR SA și reclamanții și.
Prin apelul promovat, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, schimbarea sentinței prin admiterea în parte a acțiunii în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor în baza unei noi expertize judiciare, iar în caz contrar la suma de 14 euro/mp pentru suprafața de 1038 mp, suprafață de teren real afectată și propusă exproprierii.
In motivare se arată că expertiza trebuia efectuată de experți evaluatori imobiliari, experții topografi care au efectuat în cauză expertiza neavând o astfel de specializare. Aceștia ar fi trebuit să aducă la cunoștința instanței faptul că nu sunt abilitați să-și exprime punctul de vedere cu privire la evaluarea imobilului. Consideră că se impune efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea despăgubirilor ce se cuvin expropriaților precum și suprafața de teren afectată.
Sub aspectul motivului subsidiar arată că instanța de fond a acordat cu titlu de despăgubiri mai mult decât au stabilit experții prin raportul de expertiză de la dosar, respectiv 25 euro în loc de 14 euro/mp.
La rândul lor, prin apelul promovat, reclamanții au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri de 32 euro/mp pentru suprafața expropriată și de 16 euro/mp pentru terenul afectat de natura exproprierii, respectiv parcela 365/6/2/1 care rămâne fără acces la calea publică în suprafață de 4911 mp.
In expunerea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a stabilit suprafața reală de teren afectată de măsura exproprierii, suprafață care este mai mare decât cea efectiv expropriată.
In conținutul expertizei se arată că zona de utilități împarte terenul în trei parcele din care parcela 365/6/2/1 rămâne fără acces la calea publică, rezultând astfel că suprafața afectată de natura exproprierii este și cea limitrofă care devine corp funciar înfundat.
Susțin că dispozitivul sentinței este în contradictoriu cu considerentele întrucât se acordă despăgubiri exclusive pentru terenul expropriat iar cele pentru terenul afectat sunt ignorate, nici măcar respinse.
Din considerentele sentinței se înțelege că pentru imobilul corp înfundat - parcela nr. 365/6/2/1 se acordă despăgubiri parțiale de 11 euro/mp în condițiile în care suprafața acesteia este de 4911 mp, însă în dispozitiv nu se mai acordă aceste despăgubiri.
Arată că în mod nejustificat instanța a respins obiecțiunile reclamanților privitoare la raportul de expertiză care nu a stabilit întreaga suprafață de teren afectată de expropriere și nici valoarea acesteia, soluția instanței fiind mai mult rezultatul unei deducții.
Apreciază că și valoarea stabilită este una mai mică decât cea reală în condițiile în care expertiza stabilește valori de tranzacționare de până la 40 euro/mp astfel că valoarea medie ar fi de 32 euro/mp pentru suprafața efectiv expropriată.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea constată următoarele:
Pârâta CNADNR SA nu numai că nu a produs nici o probă din care să rezulte că experții topografi care au efectuat expertiza nu sunt experți evaluatori imobiliari, însă în fața instanței de fond nu a formulat o atare obiecție, dimpotrivă, a acceptat ca în comisia de expertiză să numească tocmai un expert topograf.
Ca atare, motivul de apel referitor la efectuarea unei noi expertize apare ca fiind nefondat, mai ales că pe parcursul apelului nu s-a mai reiterat o astfel de probă de către apelantă.
Nici faptul că instanța a acordat despăgubiri mai mari decât au stabilit experții în raportul de expertiză tehnică de la dosar nu este de natură a duce la concluzia că sentința astfel pronunțată ar fi netemeinică și nelegală.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994 permite instanței ca în raport de suma solicitată de contestatori cât și de cea oferită de pârâtă dar ținând cont și de concluziile expertizei și de alte acte ori probe ale dosarului să aprecieze asupra cuantumului despăgubiri. Nici unde în lege nu se prevede obligativitatea luării în considerare cu strictețe a valorii stabilite prin expertiză, soluția primei instanțe fiind la adăpost de critica adusă sub acest aspect, în condițiile în care respectă criteriile și limitele prevăzute de textul de lege menționat anterior.
Se constată astfel a fi nefondate motivele invocate de apelanta R SA.
Nefondate sunt și criticile aduse de reclamanți sentinței apelate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă cu evidență faptul că experții au răspuns obiectivului stabilirii suprafeței reale afectate de lucrările de expropriere stabilindu-se că suprafața expropriată este de 1038 mp. Apare astfel ca lipsită de temei susținerea reclamanților în sensul că nu s-ar fi stabilit suprafața reală afectată de expropriere.
Intr-adevăr, din expertiză rezultă că una din parcele rămâne fără acces la calea publică, însă aceasta nu poate fi considerată ca fiind suprafață reală expropriată ci, așa cum corect a apreciat și prima instanță, suprafața afectată de expropriere.
Din considerentele sentinței nu rezultă că instanța ar fi înțeles să acorde sume separate pentru suprafața expropriată și pentru cea afectată de expropriere ( cea rămasă fără acces la drumul public). Prima instanță a acordat o singură sumă cu titlu de despăgubire, compusă din valoarea reală a imobilului ( 14 euro/mp) și prejudiciul cauzat proprietarului ( apreciat la 11 euro/mp), în conformitate cu dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994. Ca atare, în raport de acestea, s-a considerat că suma la care trebuie obligată pârâta este de 25 euro/mp, sumă calculată la suprafața efectiv expropriată.
Un astfel de mod de calcul nu contravine dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 motiv pentru care urmează a fi apreciate ca nefondate criticile referitoare la faptul că suma de 11 euro nu s-a aplicat suprafeței de 4911 mp cât și cea vizând contradicția dintre considerentele și dispozitivul sentinței, de vreme ce suma de 11 euro este inclusă în totalul de 25 euro la care face referire inclusiv dispozitivul.
Obiecțiile reclamanților față de raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe au constat în aceea că experții nu au răspuns în totalitate obiectivelor stabilite de instanță, respectiv nu s-au pronunțat cu privire la valoarea celor 1038 mp teren și nu au stabilit suprafață reală afectată ( fila 17 dosar fond). Insă, în condițiile în care prin raportul de expertiză criticat s-a stabilit atât valoarea cât și suprafața terenului, tribunalul în mod corect a respins aceste obiecțiuni, fiind neîntemeiată critica formulată sub acest aspect de către reclamanții.
Experții iau în considerare la stabilirea valorii terenului împrejurarea că valoarea terenurilor în zonă este de la 25 la 40 euro/mp, că prețul mediu de tranzacționare este între 20 și 30 euro însă niciunde în raportul de expertiză nu stabilesc că prețul ar fi de 40 euro, concluziile acestora fiind în sensul că valoarea terenului este de 14 euro/mp. Prin urmare, prima instanță în mod corect a avut în vedere această din urmă valoare la stabilirea despăgubirilor acordate.
Constatând că ambele apeluri sunt nefondate pentru motivele de fapt și de drept reținute mai sus Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va decide în sensul respingerii acestora.
Intrucât toți apelanții au calitatea de părți căzute în pretenții nu pot fi acordate cheltuieli de judecată conform art. 274 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâta R SA și de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 649/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
9 ex/26.11.2008
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean
