Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/2008-
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- -- judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții reclamanți și -ambii cu domiciliul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, G și - toți cu domiciliul în O, str. -, nr. 29,. 15, județul B, și - ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B și CONSILIUL LOCAL, județul B, împotriva deciziei civile nr. 214. din 15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 202/2006, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 5736 din 31 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 6806/2003, având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fot consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 15 ianuarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5736 din 31 octombrie 2005 Judecătoria Oradea a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și CONSILIUL LOCAL O; a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională și continuată de pârâții reclamanți reconvenționali și pentru lipsa capacității procesuale active a reclamanților reconvenționali.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în baza autorizațiilor de construire obținute în anul 1997, reclamanții au executat pe terenul din- o extindere de clădire în suprafață de 58,32 mp. și un corp de clădire ce constă din spațiu comercial plus mansardă, construcții ce au fost finalizate în anul 1998.
Prin sentința civilă nr.4266/2001 a Judecătoriei Oradea devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.387/2002 a Curții de Apel Timișoaras -a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român, dispunându-se restituirea în natură a întregului imobil în favoarea vechiului proprietar.
Întrucât s-a făcut dovada că la data de 11 iulie 1996 chiriașii imobilului au fost înștiințați prin scrisoare recomandată de faptul că s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, Curtea de Apel Timișoaraa constatat că, chiriașii au fost de rea credință la cumpărarea imobilului la data de 20 august 1996.
În raport de dispozițiile art. 2 alin.2 din Legea 10/2001 instanța de fond a constatat că în speță imobilul fiind preluat fără titlu valabil atât la data cumpărării acestuia de către reclamanți cât și la data edificării noilor construcții, proprietară asupra imobilului era pârâta. A reținut că între proprietara terenului și reclamanții care au ridicat construcția nu a existat nici o convenție, mai mult, reclamanții au cumpărat imobilul vechi și au ridicat construcțiile noi cu rea credință după ce au fost notificați despre depunerea cererii de restituire în natură a imobilului. A apreciat că, cu toate că la data ridicării construcțiilor în Cartea Funciară era întabulat ca și proprietar al terenului Statul Român, reclamanții au cunoscut pe altă cale respectiv prin notificare, de inexactitatea acestei înscrieri, fiind de rea credință în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Decretul Lege 115/1938.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, timbrat cu taxa de timbru aferentă, reclamanții și, solicitând admiterea lui și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.
Prin decizia civilă nr.214. din 15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.202/2006, a fost respins ca nefondat apelul civil introdusă de apelanții și ambii domiciliați în O,- în contradictoriu cu intimații, G, toți domiciliați în O, str. - nr. 29,.15, județul B, ambii domiciliați în O, str. - nr. 4. județul și CONSILIUL LOCAL O împotriva sentinței civile nr. 5736 din 31 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Criticile aduse de apelanți hotărârii atacate s-a apreciat în totalitate nefondate.
Prin decizia civilă nr. 387/15 februarie 2002 definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel Timișoaraa dispus reînscrierea în CF. 6115 Oad reptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în O -.
Ca efect al hotărârii sus arătate intimata a redobândit proprietatea imobilului în natură casă și teren în totalitatea sa, inclusiv a suprafețelor de teren pe care s-au edificat construcțiile de către apelanți, astfel că în prezenta cauză nu se mai poate pune problema unei restituiri parțiale a terenului, cu aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea 10/2005 invocată de apelanți.
Împrejurarea că după ce intimata a solicitat restituirea în natură a imobilului și a notificat această intenție cu apelanții la data de 11 iulie 1996 prin scrisoare recomandată, apelanții au obținut autorizațiile de construcție la data de 25 iulie 1997 și au edificat construcțiile respective, cunoscând faptul că întreg imobilul cu teren este revendicat în natură, în opinia instanței de apel neputându-se duce la constituirea unui drept de superficie în favoarea acestora în temeiul legii 10/2001, câtă vreme instituția superficiei este reglementată de Codul Civil.
Or, câtă vreme în speță nu s-a făcut dovada existenței unei convenții încheiate între intimata și apelanți, care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al asupra construcției respective, cât și a dreptului de folosință asupra terenului s-a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 492 cod civil pentru stabilirea unui drept de superficie în favoarea apelanților.
Este adevărat că la data obținerii autorizațiilor de construcție de către apelanți în Cartea funciară era întabulat dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, însă teoria proprietarului aparent nu-și poate găsi aplicabilitatea în prezenta speță, deoarece ea presupune credința cumpărătorului că a achiziționat bunul de la adevăratul proprietar, ori a că a edificat o construcție pe terenul ce formează proprietatea celui întabulat în CF. în speță a Statului Român.
Or, apelanții au cunoscut situația juridică a imobilului, faptul că proprietarul inițial a solicitat restituirea în natură a întregului teren, întrucât fuseseră notificați despre această situație înainte de începerea construcției.
Simpla existență a autorizației de construcție atâta vreme cât ambele părți atât organul emitent Primăria Municipiului O, cât și apelanții au fost de rea credință întrucât cunoșteau situația juridică a imobilului, faptul că acesta a trecut fără titlu în proprietatea Statului Român și că s-a solicitat restituirea sa în natură, nu poate echivala cu existența unei convenții care să justifice constituirea unui drept de superficie în favoarea apelanților.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de apelanți hotărârii atacate s-au apreciat a fi nefondate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul a fost respins ca atare.
S-a respins cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel întrucât nu s-a specificat cuantumul acestora pe delegația avocațială.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs, reclamanții - recurenți și, solicitând în principal casarea hotărârii atacate, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind restituirea taxei de timbru, iar în subsidiar modificarea hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în soluționarea corectă a speței trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001 modificată și republicată care prevăd că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică de ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Art. 56 din Legea 7/1996 mai stipulează că dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, prin care se atestă, când e cazul, faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate au autorizația de construcție eliberată potrivit legii, precum și a unei documentații cadastrale.
Mai arată recurenții că se prevalează și de teoria proprietății - aparente, știut fiind că instanțele au recunoscut valabilitatea acelor juridice încheiate cu titularul aparent al unui drept, atunci când s-au regăsit întrunite cele două condiții legale de evocare, respectiv ca eroarea să fie comună și invincibilă.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat reaua credință a chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, iar pentru constituirea dreptului de superficie era necesară existența unei convenții cu proprietarul terenului, convenții ce nu există în prezenta cauză.
Întâmpinare a depus și intimatul Consiliul Local O, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect au reținut instanțele de fond și apel că printr-o decizie anterioară nr.387/2002 a Curții de Apel Timișoaras -a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea Statului Român, iar chiriașii au fost de rea credință în momentul cumpărării, în condițiile în care avuseseră cunoștință de cererea de restituire și au fost notificați de fosta proprietară în ceea ce privește intenția de a redobândi imobilul.
Ori din moment ce s-a stabilit reaua - credință a recurenților în momentul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare, rezultă în mod logic că reaua credință a existat și la momentul construirii supraedificatelor.
De altfel, din probele administrate rezultă că la data la care recurenții au obținut autorizația de construcție, respectiv la data edificării construcțiilor aveau cunoștință de faptul că imobilul a fost revendicat în natură, fiind notificați despre această intenție.
În aceste condiții nu se poate pune nici problema stabilirii unui drept de superficie, care ar presupune existența unei convenții încheiate cu proprietarul terenului, convenție care nu a existat.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001, întrucât la data modificării legii, întregul imobil, inclusiv terenul a fost restituit în natură fostului proprietar, prin hotărârea judecătorească mai sus evocată, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Referitor la problema taxei de timbru, nu se justifică casarea cu trimitere pentru rejudecare a cauzei pentru acest temei, apelanții având posibilitatea, în măsura în care erau nemulțumiți de cuantumul stabilit, să formuleze o cerere de reexaminare în temeiul Legii 146/1997.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 312 alineat 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanți și - ambii cu domiciliul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, G și - toți cu domiciliul în O, str. -, nr. 29,. 15, județul B, și - ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B și CONSILIUL LOCAL, județul B, împotriva deciziei civile nr. 214. din 15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /23.01.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./1.02.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
