Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/2008-
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- -- judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții: și ambii din localitatea, nr.245 (322), jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant din nr.322, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.162/Ap din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr.433/2006 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în dosar nr.1398/2005, având ca obiect grănițuire.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 15 ianuarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1281/2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- s-a admis ca fondat recursul declarat de pârâții și și mandatarul în contradictoriu cu reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 219/2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a casat-o cu trimitere spre o nouă judecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei s-a reținut că s-a făcut dovada achitării taxei de timbru cu chitanța depusă la dosar și pentru termenul acordat a fost depusă cerere de amânare justificată, motivele de apel urmând a fi comunicate, iar procedura de citare cu apelanții a fost îndeplinită prin afișare.
Având în vedere obiectul dedus judecății, precum și caracterul devolutiv al apelului unde se pot administra probele necesare soluționării acțiunii, pentru a preîntâmpina și alte procese ulterioare și pentru a nu prejudicia interesele părților, recursul a fost admis, iar hotărârea recurată casată cu trimitere.
În rejudecare dosarul fost înregistrat sub nr. 167/2007.
Prin decizia civilă nr.162/A pronunțată la 05 iulie 2007 de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de pârâții și domiciliați în localitatea nr. 323 județul SMî mpotriva Sentinței civile nr. 433/2006 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1398/2005 privind pe intimatul reclamant domiciliat în comuna nr. 322 județul S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere motivele ce susține apelul, respectiv stabilirea liniei de hotar între parcelele învecinate care să confere posibilitatea de acces liber de la drumul public pentru ambele proprietăți, instanța a încuviințat în principiu efectuarea unei noi expertize.
Văzând însă obiectivele de expertiză potrivit cărora se tinde să se valorifice situații și împrejurări care au fost tranșate irevocabil în celelalte litigii care au avut loc între părți, față de obiectul cauzei care este stabilirea liniei de hotar, instanța a revenit prin Încheierea din 07.05.2007 arătând că față de aceste obiective nu este pertinentă și utilă cauzei o nouă expertiză.
Prin concluziile scrise intimatul solicită respingerea cererii în probațiune ca nefondată.
Criticile formulate în motivele de apel soluției instanței de fond în raport cu expertiza care a stat la baza sentinței apelate s-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
Conform expertizei întocmite de ing. Mențiu linia de hotar dintre proprietățile părților stabilită pe aliniamentul A-B-C-D este tocmai linia ce separă cele două proprietăți. Expertul arată în raportul de expertiză că stabilirea liniei de hotar impune și stabilirea modalității de acces la construcțiile pârâților-recurenți, care au fost sensibilizați prin oferta de tranzacție refuzată însă în condițiile în care au emis pretenții proprii asupra terenului proprietatea reclamantului în suprafață de 1500 mp.
Stabilirea unei alte mejde conform obiectivelor de expertiză solicitate în apel excede cadrului procesual, administrarea unor probe prin care se tinde la schimbarea obiectului cauzei fiind inadmisibilă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs pârâții și soția, solicitând în principal, casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr.433/2006 a Judecătoriei Negrești - O, iar în consecință, respingerea acțiunii sau schimbarea sentinței în sensul stabilirii alături de grănițuire și a servituții de trecere pe drumul de acces existent, conform convenției din 1988, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este netemeinică fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurenții susțin că, după ce instanța de apel a încuviințat efectuarea unei noi expertize, a revenit ulterior la proba admisă, refuzându-le astfel mijloacele de apărare deja încuviințate și câștigate cauzei, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea se mai arată că recurenții au deja stabilit dreptul de trecere (servitute) prin convenția din 1988, iar în teren a fost identificat prin expertize, mai ales prin expertiza efectuată de, motiv pentru care solicită să fie inserată în dispozitivul hotărârii și obligarea intimatului, de a le permite trecerea pe drumul de acces actual, pe aliniamentul A-B-C-D-2-1-X-
Recurenții mai precizează că, stabilirea doar a liniei de hotar, fără a ține seama de servitutea de trecere ce grevează fondul aservit, ar însemna noi litigii între părți, ceea ce s-ar putea evita prin admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alineat 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Negrești - O, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții și, să se stabilească linia de hotar între imobilul proprietatea sa, înscris în CF. nr.2125 -, nr.top. 131/1 și imobilul proprietatea pârâților, cu nr.top.131/2.
În fața instanței de fond au fost efectuate două expertize topografice, una de către expert și alta de către expert Mențiu, ale căror concluzii nu au fost acceptate de către pârâții recurenți, ultima fiind efectuată la cererea acestora.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de inginer expert Mențiu, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate, imobilele din litigiu se află în intravilanul comunei, pe strada -, la numerele administrative 322 și 323, proprietatea intimatului reclamant fiind identificate sub nr.top 131/1, cu suprafață de 1500. conform înscrierilor din CF. nr.2125, iar proprietatea recurenților - pârâți, a fost identificată sub nr.top.131/2, cu suprafață de 2816. conform înscrierilor din CF. nr.1566 -.
Potrivit aceluiași raport, linia de demarcație dintre cele două proprietăți, determinată prin schița de dezmembrare vizată de Oficiul de cadastru cu nr.990/20 noiembrie 1998, are o lungime totală de 90,15. și are un traseu care trece prin punctele A-B-C-D, puncte care sunt poziționate în teren conform planșei anexate la raport (fila 89 fond).
Terenul care face obiectul disputei între părțile din litigiu, reprezintă în natură drum, identificat grafic pe traseul A-B (roșu) și A 1 - B 1 (negru).
În mod corect a apreciat instanța de fond că, folosința comună a acestei porțiuni de teren, ca drum de acces, stabilită prin înțelegerea părților din 1988, nu reprezintă un impediment la admiterea acțiunii de față, atâta vreme cât această situație a existat și la data sistării stării de indiviziune, ocazie cu care, parcela cu nr.top.131/1 a fost atribuită reclamantului.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, care a stat la baza pronunțării celor două hotărâri, prin stabilirea în teren a liniei de demarcație pe aliniamentul A-B-C-D, se impune și stabilirea modalității de acces la construcțiile pârâților - recurenți, însă, aceștia nu au investit instanța de fond cu o cerere reconvențională, prin care să solicite stabilirea unui drept de servitute de trecere, iar proiectul de tranzacție, depus la fila 13 - fond, oferit de către reclamant, nu a fost acceptat de către aceștia, deși acesta viza o variantă în acest sens.
Instanța de apel, la termenul din 24 aprilie 2007 încuviințat în principiu cererea de probațiune solicitată de pârâții - apelanți referitor la efectuarea unui noi expertize, sens în care i-a obligat pe aceștia ca, pentru următorul termen să depună la dosar obiectivele cu privire la care să-și exprime punctul de vedere experții.
La termenul din 7 mai 2007 Tribunalul Satu Mare, revine într-adevăr asupra probei încuviințate, apreciind că acesta nu este pertinentă și utilă cauzei.
Instanța de apel a reținut că, din obiectivele formulate de către apelanți se poate observa că se tinde să se valorifice situații și împrejurări care au fost tranșate irevocabil în celelalte litigii purtate între părți, iar față de obiectul cauzei - stabilirea liniei de hotar, o nouă expertiză cu obiectivele formulate nu este utilă.
Obiectivele pentru expertiză au fost depuse la fila 21 - apel, iar acestea vizau într-adevăr împrejurări care au fost avute în vedere cu ocazia soluționării celorlalte litigii dintre părți, dosarele fiind acvirate prezentului, iar pe de altă parte, se solicită ca expertul să se pronunțe cu privire la situația terenurilor, de loc înfundat și eventual stabilirea unui drept de servitute, cerere, cu care așa cum s-a arătat mai sus prima instanță nu a fost investită să o soluționeze, iar formularea ei pentru prima oară în apel nu este posibilă, potrivit art. 294 alineat (1) Cod procedură civilă.
Față de cele relevate mai sus și reținând că, instanța de fond nu a fost legal investită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect stabilirea unui drept de servitute, Curtea de APEL ORADEA apreciază că nu subzistă nici una din criticile de recurs invocate de către recurenți, neexistând motive de nelegalitate, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alineat (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, în favoarea intimatului, în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții și ambii din localitatea, nr.245 (322), jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant din nr.322, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.162 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /06.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./11.02.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
